Vârcolacul Acoperişul cabanei din lemn vechi freamată muribund, ronţăit de zădărnicia timpului trecut. Liliecii plictisiţi m-au abandonat. La fel şi păianjenii mumificaţi în pânzele ţesute peste nimicnicia goliciunii atemporale. Grinda groasă din stejar putrezit îmi apasă umerii obosiţi. Respir greu, sufocat într-un cavou de plumb fierbinte. Şi îmi ascund inutilitatea de cadavru mobil pe fundul însângerat al ulcelelor cu vin. Mi-am înmărmurit ochii tulburi în pielea puiului uleios, ce zace sub lumini galbejite de ceară aprinsă. Soarele e demult apus, parcă de o veşnicie s-a stins şi albastrul închis de crepuscul. Întunecimea nopţii mi-a violat fereastra îngustă, fără geam, decupată în peretele de bârne scorojite. Şi a sălăşluit în jurul lumânării sfrijite, sub forma vaporilor negri şi denşi. A treia ulcică de vin roşu se urneşte mai greu spre gâtul permanent însetat. Puiul uleios s-a răcit şi mă simt neputincios; cineva mi-a inversat simţurile şi instinctele primare. Aş fi vrut să îl mănânc, să îi aud oscioarele trosnind sub maxilarul greu, dar îl privesc inofensiv, lângă ceara topită în van. Beau şi brăzdez sluţenia mesei sub unghiile lungi de troglodit buimac. Am umplut-o cu cicatricele frustrărilor mele; arată ca anii imortalizaţi de Edmond Dantès pe zidul temniţei din Château d’If. Irisul mi-a paralizat pe carnea mânjită cu seu închegat. Scânteierea gălbejită de piele rumenită şi uleioasă îmi joacă în hore hipnotice, dincolo de sloietii pleoapelor, adânc în stiva amintirilor îngropate în repulsie. Iar monstruleţul înaripat şi crocant ce mi-a răvăşit intimitatea îşi întinde gâtul decapitat, ca după o lungă amorţeală. voceadincastel.ro/varcolacul/
Posted on: Tue, 09 Jul 2013 18:06:54 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015