ZARZARUL BUNICILOR .......... De cum am scapat la piciorusele mele si am invatat pe de rost drrumul ,la bunicii mei ,la parintii mei ,caci asa ii consideram si i-am asezat intotdeauna inaintea celor care mi-au dat viata ,bateam tot mai des ulita ,facand drumuri dese intre acasa si acasa . Dar casa bunicilor era mai casa decat cealalta unde stateau parintii mei ,era o casa plina de bunatate ,de bunatati dosite anume, pentru a fi descoperite treptat de mine spre bucuria nemarginita a mea . Intram incetisor pe poarta mica sub un planset jalnic al balamalilor batrane facute la fieraria din sat la Palade ,care era omul priceput la tot ce insemna fier si foarte cautat ,de toata ziua se auzea bocanitul in ilau cu toate ca era doar o mana de om ,nu statea o clipa locului . Ma intampina o curte larga si luminoasa ,verde mai tot timpul de troscotul care crestea in voie ,dar permanent tusinat de bunicul precum mustatile lui unguresti ,le zic mustati caci erau doua :una din stanga care la scarmanatul meu scotea izvor de lacrimi de durere si una din dreapta care statea rasucita in sus si greu ajungeam la ea .Faceam doi pasi in troscot si ma lua bunica in primire ,ca doar eram odorasul ei ,fiind primul nepotel al ei si am fost tot asa inca vreo trei ,patru ani pana au inceput sa se nasca si ceilalti frati ai mei ,de fapt un frate si doua surori ,pe care i-am urat la timpul acela din vadita primejdie de a pierde primul loc in sufletul bunicilor in favoarea lor ,dar a fost o teama fara de capatai .ca tot eu ramaneam in ochii lor . Ma infunda bunica cu ce mai avea ea bun prin bucatarie si era cate ceva in permanenta ,pana se auzea din gradina bunicul - Marie cine a venit ,ca am auzit portita scartaind ? Ii raspundea bunica din fata plitei printre aburii mancarii de pe foc- Ei cine sa fie ,mai Neag ,iaca a venit Nelutu si mai stau cu el de vorba . _-Bine mai tine-l o leaca sa termin cu stiubeiul ista ,sa scot mierea de salcam si oi striga eu cand sa vina la mine . -Bine Neag ,dar vezi sa pui deoparte si la baiet o bucatica de fagure . Nu mai raspundea bunicul ,lua mierea o punea intr-o strachinoaie mare de lut si ii punea capac din lemn si o baga la rece in zamnic . Venea apoi in bucatarie cu mustetele incleiate la varfuri ,precum motanul care umblase la oala cu smantana ,bea o cana de apa rece ca gheata abia scoasa din fantana, se spala pe fata (pe mustete )imi punea in fata o bucata de fagure cam de doua degete de lat si cat o palma de lung ,avand grija sa-mi spuna sa nu inghit si ceara ca in burta se face lumanare si ma arde pe inauntru . Mancam hulpav mierea ,dar gandul imi era la zarzarul dinspre Anica lui Nemtanu,mama lui Stelu ,tanti Maria lui Alisandru Moglan,zarzar care era batut cu zarzare mari si grase ,dolofane ca niste piersici si dulci ca mierea de albina . Dar trebuia sa ma rog de bunicul sa mearga in spatele casei ,printre straturile de ceapa si sa dea cateva jos cu prajina care o avea rezemata de acoperisul casei ,anume pentru asta ,dar in gandul meu de copil ma si vedeam mare si dadeam jos cate voiam eu . Mi-au ramas adanc intiparite in memorie si in suflet ,pana in ziua de astazi ,frumusetea si dulceata acelor zarzare si ma bantuiesc dupa 64 de ani .
Posted on: Tue, 02 Jul 2013 17:20:37 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015