. . . . . . despre nevoia de a impartasi experientele interioare, despre umilinta, aroganta… . . . . . . PREAIUBITE OSHO, AM SCRIS MULTE CUVINTE FRUMOASE DESPRE TINE ȘI DESPRE CĂRȚILE TALE – CUVINTE CE PAR SĂ VINĂ FIE DINTR-UN SPAȚIU DE TRANSCENDENȚĂ, FIE ADÂNC DIN INTERIOR, ATUNCI CÂND SE ÎNTÂMPLĂ. ȘI DUPĂ ACEEA MĂ SIMT APROAPE RUȘINAT, CA ȘI CUM AM SPUS CEVA PE CARE NU AM DREPTUL SĂ ÎL SPUN. ÎN ACEȘTI ANI ÎN CARE AM FOST CU TINE, ȘTIU CĂ M-AM SCHIMBAT. STRATURI ȘI STRATURI AU DISPĂRUT, ȘI A APĂRUT O TĂCERE CARE NU ESTE NICIODATĂ ATÂT DE DEPARTE ÎNCÂT SĂ NU O POT ATINGE. TOTUȘI, MĂ ÎNTREB ADESEA DACĂ CLARITATEA PE CARE O SIMT VENIND DIN ACEASTĂ TĂCERE NU ESTE DECÂT „AȘA-ZISĂ” – UN FEL DE AROGANȚĂ MASCATĂ, SAU O IMAGINAȚIE, CEVA NECUNOSCUT MIE. NU ȘTIU DACĂ ACEASTA ESTE O ÎNTREBARE, DACĂ SUNT TREI ÎNTREBĂRI SAU ESTE O UN MOD DE A-MI CERE SCUZE. PREAIUBITE OSHO, POȚI SĂ MĂ AJUȚI SĂ LE CLARIFIC? Deva Sarito, viața este așa un mister încât cu cât știi mai multe cu atât devii mai conștient de ignoranța ta. Sau cu alte cuvinte, cu cât o cunoști mai bine cu atât mai puțin o cunoști. Iar în ziua în care o cunoști în totalitate, nu mai știi nimic. S-a spus că știința începe de la lipsa cunoașterii și se termină cu cunoașterea – exact acesta este înțelesul cuvântului ”știință”: a ști. Iar religia începe de la cunoaștere și ajunge la apogeul său în lipsa cunoașterii – pentru că a nu ști este un alt nume pentru inocență. Și dacă religia nu îți poate aduce înapoi copilăria și prospețimea copilăriei, și ochii uimiți ai copilăriei, nu este deloc religie. Orice ți se întâmplă este exact așa cum ar trebui să se întâmple. Ai tot dreptul să spui despre ce ai experimentat, ce ai simțit, prin ce schimbări ai trecut. Este foarte important s-o spui, pentru că din nefericire situația e de așa natură încât oamenii care nu știu nimic despre mine scriu chiar și cărți împotriva mea. Peste tot în lume, în toate limbile, oamenii care nu au venit niciodată în contact cu mine, care nu m-au ascultat niciodată, simt că e perfect în regulă să scrie tot felul de minciuni și zvonuri și acuzații fără nici un fel de fundament, fără nici un fel de bază faptică în spate. Persoana negativă este mereu foarte bine articulată, pentru că pentru a spune ”nu”, nu ai nevoie de mare inteligență; orice idiot o poate face. Dar a spune ”da” necesită un imens curaj și o mare inteligență. Iar oamenii care spun da, oamenii care simt da-ul, își păstrează mereu secretul ascuns în inima lor. Asta creează o situație foarte dezechilibrată. Cei care nu mă cunosc continuă să scrie orice vor, din senin. Acum există un articol într-o revistă germană, SPIEGEL, care spune că eu încerc să vin în Germania ca să creez o comună în Germania pe aceleași baze ca în America. Așa că Guvernul trebuie să fie atent, iar oamenii din Germania trebuie să fie atenți. Acum, de unde își iau oamenii aștia ideile astea? Nici măcar nu am visat să mă duc în Germania. Chiar dacă ei vor să mă duc acolo, voi refuza. Acum câteva zile, în Israel, un ziar evreiesc a avut un articol în care spunea că oamenii din Israel trebuie să fie foarte clar conștienți de pericol, pentru că eu plănuiesc să vin în Israel. Și ei spun că strategia mea este să fiu convertit la religia evreilor, și odată ce sunt evreu, atunci voi declara că sunt încarnarea lui Moise! Ce să faci cu oamenii aștia? – și oamenii îi citesc, oamenii îi cred. Iar oameni care mă cunosc, care au fost în comuniune profundă cu mine, care m-au experimentat, rămân tăcuți. Nu este ceva nou. Face parte dintr-o ciudată psihologie umană. Persoana pozitivă este umilă; chiar și pentru a spune ceva, se simte stânjenită, pentru că știe că orice va spune nu va fi la înălțimea experienței avute. Va fi foarte departe de asta; de aici, stânjeneala. Dar persoana negativă nu are nici o teamă, nici o jenă. Ea nu a experimentat nimic. Și a nega sau a minți, sau a crea o ficțiune, este senzațional. Oamenii care au scris împotriva mea…toate editurile sunt nerăbdătoare să le publice cărțile – fără să știe ce scriu aceștia, tot felul de gunoaie. Și câțiva dintre sannyasinii mei, care au fost cu mine de la bun început, au scris cărți doar pentru a răspunde acelor minciuni și acuzații, cu fapte și cifre, cu argumente solide. Editorii nu sunt dispuși să le publice. Ei spun că nu e nimic senzațional în ele. Minciunile au senzațional; adevărul este nesenzațional. Și masele sunt interesate de senzaționalism, nu sunt interesate să cunoască adevărul. Adevărul este simplu și direct. Dar această situație trebuie inversată; există o limită în totul. Oamenii pozitivi trebuie să iasă la lumină și să spună cu hotărâre despre propriile lor experiențe cu mine și ce înțeleg ei despre mine și relația cu oamenii mei. Dacă nu ies în față să o facă, îi ajută în mod indirect pe oamenii negativi. Pentru că dacă acei oameni negativi nu sunt contraziși, asta devine un argument în favoarea lor – de ce nu sunt contraziși? Așa că pot să înțeleg, Sarito, că ai avut experiențe de exprimat, dar e sortit mereu să fie ceva care nu este exact experiența. Va fi ceva mult sub aceasta. Dar totuși îi va ajuta pe oameni să înțeleagă ambele părți. Negativul este articulat, dar este fără sens; nu va ajuta pe nimeni. Nu poate decât să împiedice oamenii să ajungă la mine. Iar oamenii care scriu toate aceste cărți negative și articole – nici ei nu pot ajuta pe cineva. Așa că ei sunt cu adevărat inamici publici. Persoana pozitivă trebuie să iasă în față pentru ca oamenii negativi să fie contraziși, și pentru ca cei care sunt în căutarea adevărului, în căutarea tăcerii și a păcii, să poată simți o posibilitate: dacă vin aici, poate că dacă li se întâmplă altor oameni, li se poate întâmpla și lor. Vei deschide uși și vei oferi invitații către noi sannyasini, către noi căutători. Deci nu ține secret. Nu te bucura în interiorul tău; împărtășește cu cât mai mulți oameni posibil, pe toate canalele media, ca să poți ajunge în cele mai îndepărtate colțuri ale lumii. Și persoana pozitivă are multe probleme pe care cea negativă nu le are. Mai întâi, persoana pozitivă începe să se gândească: ”Poate că tăcerea mea, bucuria mea, extazul meu, este doar imaginație.” Persoana negativă nu are nici o problemă; ea știe exact că este imaginație, nu e nici o problemă în legătură cu asta! Problema apare doar pentru persoana pozitivă – pentru că nu este imaginație. Trăind aici ani de zile…Imaginația este un fenomen foarte efemer; nu poți să trăiești în imaginație 12 ani de zile, 15 ani de zile. E posibil să trăiești în imaginație preț de câteva momente – imaginația nu este realitate; imaginația este exact ca bulele de săpun. Pentru un moment ele pot să strălucească în soare, să creeze un curcubeu, și apoi s-au dus și toate curcubeele acelea dispar. Și încă un lucru pe care trebuie să-l înțelegi, pentru tine: nu poți să-ți imaginezi tăcerea; nu e în natura lucrurilor. Poți să îți imaginezi tot felul gânduri, dar nu poți să îți imaginezi starea fără de gânduri. Nimeni nu a fost în stare vreodată s-o facă, e aproape imposibil. Nu poți să îți imaginezi starea de fericire. Nu ai nici o idee, cum ai putea să ți-o imaginezi? Imaginația are nevoie de un soi de experiență; atunci o poți proiecta. Dar starea de fericire nu o cunoști. Poți să îți imaginezi nefericirea foarte bine. Ești atât de adânc înrădăcinat în nefericire încât nu e nici o problemă. O cunoști, ți-o poți imagina, poți s-o exagerezi, poți s-o mărești de mii de ori; e în mâinile tale. Dar starea de fericire nu o cunoști. Orice nu cunoști nu ai cum să ți-l imaginezi. Așa că dacă simți tăcere, pace, fericire; dacă simți că au loc schimbări în tine, în conștiința ta, nu este imaginație. În al doilea rând, ești îngrijorat că s-ar putea să fie ”un fel de aroganță mascată”. Cel care este conștient că experiențele sale pot fi un fel de aroganță, a trecut de fapt dincolo de aroganță, pentru că aroganța nu se recunoaște niciodată pe ea însăși. Egoistul nu recunoaște niciodată că este egoist; arogantul nici măcar nu se poate gândi că este arogant. A fi îngrijorat că poate este aroganță e parte din umilință. Doar o persoană umilă devine preocupată că poate nu ar trebui să spună nimic, nu ar trebui să facă nimic care să aducă aroganța pe ușa din dos. El cunoaște nefericirea pe care o aduce aroganța, el cunoaște durerea și neliniștea aroganței. El nu vrea să cadă în acea capcană din nou. Dar dacă ești conștient, aroganța nu se poate apropia de tine, la fel ca atunci când dacă ai lumină în casă, întunericul nu poate intra. Gautama Buddha obișnuia să spună: ”Ar trebui să fiți ca o casă care are lumină înăuntru. Când casa, ușile sale, ferestrele sale arată lumină, hoții nu se apropie. Dar când casa este întunecată și nu este lumină, este o oportunitate pentru hoți.” Și prin hoți el se referă la tot ceea ce îți distruge frumusețea, măreția, tot ceea ce îți ia comorile. Aroganța, egoul, agresivitatea, superioritatea, idea de a fi special – toate te distrug pe tine și pacea ta; ele îți distrug starea de a fi un nimeni. Nu-ți poți imagina starea de nimeni. E aproape ca…un cerșetor poate visa că este rege – de fapt, cerșetorii mereu visează, și în visele lor își împlinesc dorințele pe care nu și le pot împlini în viețile reale, când sunt treji. Dar nimeni nu a auzit vreodată despre un rege care să se viseze că este cerșetor; asta e ceva necunoscut. De ce să viseze cineva că este cerșetor? Persoana flămândă poate visa că a fost invitată la o petrecere regească; ea poate visa la o mâncare delicioasă – trebuie să o facă, doar pentru a-și ascunde foamea. Dar omul care trăiește în palat și mănâncă mâncare delicioasă nu va visa că este flămând; asta e pur și simplu ilogic, nepsihologic. Noi visăm doar la lucruri pe care nu le avem; ne imaginăm doar lucruri pe care nu le avem. Dar odată ce începi să ai experiențe reale, acele experiențe încep să-ți schimbe stilul de viață, răspunsurile tale la situații; poți începe să simți în mod constant în tine o răcoare, o grație, o recunoștință față de existență, și din această stare de pace, de tăcere, de frumusețe, apar toate acțiunile tale – și ele au ceva în ele. Cuvintele tale ies din tăcerile inimii tale; ele au de asemenea o anume muzică în ele din sursa originară. Traducere și adaptare text: Marius Lazăr Atenţie: dacă doriţi să republicaţi (parțial sau integral) acest articol, vă rugăm să adăugaţi la finalul articolului: ”Articol preluat de aici: oshojoy.ro/osho-despre-nevoia-de-a-impartasi-experientele-interioare-despre-umilinta-aroganta-i/”
Posted on: Sun, 29 Sep 2013 22:11:49 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015