o spun din cind in cind, cind simt nevoia. e o poveste adevarata. cit poate fi de adevarat un vis de noapte care te marcheaza pentru totdeauna. acum 11 ani inca aveam un ciine. n-am fost din totdeauna un stapin model de ciine...de fapt ce aiurea suna...stapin de ciine. pfui... am trait tot timpul la bloc, nu m-a invatat nimeni niciodata sa ma apropii de animale. am avut inaintea ei demult o pisica ce a vrut sa ramina afara. dar ea micuta, pentru ca de catel mic o aveam pe Eva, a fost cel mai mare invatator al meu pentru a intelege si pretui viata.o lasam mult timp singura acasa, lucram si veneam deseori tirziu, iar ea suferea de singuratate. ma iubea enorm, ma proteja cum stia ea, se baga intre mine si oricine cind era de fata, nu cumva sa-mi faca cineva vreun rau. era tare geloasa.odata a venit unul cu nu stiu ce recensamint si a latrat incontinuu la el, la distanta de 1-2 m cit timp a stat ala sa ma intrebe diverse,de nu ne auzeam om cu persoana... mi-am cerut scuze, nu stiam ce a apucat-o ca nu facea chiar asa. ala era obisnuit se pare sa nu fie agreat de ciinii oamenilor la care suna, nu-l deranja ca un ciobanesc german latra furios la el. marindu-se, a inceput sa-si exprime din ce in ce mai elocvent nevoile, si tineam cont cit puteam de ele. dar pentru ca devenisem extrem de stresata, am inceput sa ma port mai agresiv cu ea cind facea rele prin casa...ea nu facea decit sa-mi atraga atentia ca e si ea acolo si ca are nevoie de iubire. n-am inteles-o si i-am restrins din ce in ce mai mult spatiul de miscare cind nu eram acasa, avind liber doar holul si baia. a devenit si ea mai nervoasa, nu ne mai intelegeam deloc, pina intr-o zi cind am gasit cosul de rufe rasturnat in hol si toate lucrurile de acolo ferfenita. am vazut negru in fata ochilor, am batut-o si a plins mult. si eu eram pulbere de tulburare, plinsul ei m-a rascolit pina la ultima celula. ajunsesem la un prag critic.in noaptea ce a urmat, m-am visat intr-o mare biblioteca, intr-o lume a ciinilor. erau ciini imbracati ca noi oamenii, mergeau in 2 picioare, citeau, studiau, si s-a apropiat de mine unul ce parea in virsta, purta frac cu papion si ochelari de vedere si am stiut ca e profesor universitar. mi-a vorbit telepatic despre lumea lor, planeta lor, unde ei sint civilizatia superioara asemeni noua pe Pamint. mi-a vorbit despre ciinii ce ajung pe pamint, care de fapt sint in misiune aici, vin spre a ne invata in felul lor iubirea, loialitatea si ce mai stiu ei sa ne invete. sint oameni si pe planeta lor, dar ei nu-i trateaza cum tratam noi ciinii, ci ii ingrijesc, ii iubesc si ii respecta ca pe orice fiinta vie de acolo. mi-a spus multe lucruri si m-a certat cu blindete. m-am trezit cu un sentiment de rusine pentru comportamentul meu fara inima si am imbratisat-o pe Eva, am plins si mi-am cerut iertare. de atunci n-am mai dat in ea niciodata si ii vorbeam ca unui om, am inteles ca ma intelege. deseori o priveam si ochii ei ma duceau departe. am pierdut-o cind a fatat prima data, i-a fatat pe toti 9 pe canapeaua mea ca acolo s-a simtit ea bine dar al 10-lea a iesit mort si la scurt timp s-a dus si ea. doar cine a pierdut o fiinta draga, foarte apropiata, doar cine a avut o relatie foarte apropiata cu ciinele sau poate intelege cum m-am simtit o buna perioada de timp, ce urit am facut cind am vazut ca nu mai rasufla.ochii aceia care vorbeau nu pot fi uitati. m-a invatat sa iubesc cu adevarat animalele. imi doresc enorm un ciine, dar cit locuiesc la bloc nu mai iau nici un suflet de animal in casa daca nu pot sa ii ofer tot ce are nevoie, daca nu are libertate de miscare si e lasat mult timp singur.ciinele imi e prieten, tovaras si nu pot sa-l tratez fara respect. locuintele la bloc sint ca niste inchisori pentru ei, mai ales daca nu ai timp sa le acorzi atentia cuvenita, si mai ales pentru cei de talie mai mare. ii respect si ii iubesc acolo unde sint. le respect libertatea si natura. avem atit de multe de invatat de la ei. e un sacrificiu pe care ei il fac acceptind viata pe care le-o oferim, nu intotdeauna demna, nu intotdeauna cu iubire si pretuire. din moment ce ne-am asumat ca specie sa fie in grija noastra, ca animale de companie, atunci trebuie respectati si tratati ca niste prieteni. nu e vina lor ca noi consideram ca sint prea multi, nu e vina lor ca au ajuns sa fie agresivi, ei, specia prieten de mii de ani ai omului. ne purtam ca entitate colectiva inadmisibil cu ei. au devenit o masa de manevrra si un pretext pentru furat bani de la contribuabili. ceea ce li se intimpla azi ciinilor in Romania din partea oamenilor va intra in constiinta copiilor si miine ei vor aplica acelasi lucru invatat de la inaintasii lor oamenilor indezirabili sau grupului de oameni ce pot sta bine ca masa de manevra pentru interese meschine. imi seamana acest macel asupra ciinilor cu situatia copiilor din orfelinatele romanesti de dupa "revolutie". s-au pompat bani pentru ingrijirea acelor fiinte nevinovate, bani care n-au ajuns la ei la fel cum s-au pompat bani pentru ingrijirea si sterilizarea ciinilor in vremea din urma.cei fara aparare, indiferent ca sint oameni sau ciini, intr-un stat corupt n-au nici o sansa la dreptate, decenta si respect. pentru ca, coruptia nu respecta viata ci doar banul si puterea. e un proverb romanesc foarte adinc si foarte adevarat, a carui esenta, tipar psihologic, spiritual chiar se poate mula si pe alt gen de manifestare: cine fura azi un ou, miine fura un bou. ma astept sa vad in curind ca cine omoara azi un ciine miine omoara un om. cine face face azi lege impotriva vietii ciinilor miine face aceeasi lege impotriva vietii oamenilor. nu avem dreptul sa lasam josnicia si cele mai de jos comportamente umane sa se extinda nestingherite, sintem responsabili absolut toti de fiecare viata luata.
Posted on: Thu, 12 Sep 2013 18:19:41 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015