În fiecare zi mai scriem câteva rânduri din propria poveste. Nimeni, chiar și cei care ne veghează într-una, nu știe pe deplin ce am trăit noi. Elementul cutremurător este că nici noi nu știm asta. Poveștile se deschid și se închid în golul neființei, ca o scânteie ce mimează marele Big Bang. Nici măcar nu suntem noi scriitorii, căci altcineva ne-a pregătit dinainte scenariile și doar jucăm după ele. De aici și debusolarea. Uneori, subconștientul acționează într-un mod aparent ciudat și parcurge o bucată din scenariu pe fast-forward. Îl prindem din urmă în ritmul nostru lent și, surpriză, facem cunoștintă cu senzațiile de deja-vu, deja-recu, deja-conu... Marea mâhnire a omului este că o parte din el știe totul, răspunsurile la absolut toate întrebările. Partea aceea e conectată cu Informația, ingredient minune al universului. Dar conștientul nu primește mare lucru. Învățăm orbește, când de fapt lucrurile noi nu sunt decât lucruri știute și dezvelite. Scenariile au la bază hazardul, dar unul extrem de ordonat. Contradicție în termeni, venită din dezordonata suprapunere a planurilor unui om peste planurile naturii. Hazard pentru noi, ordine deplină pentru natură. Trebuie să întâlnim alte persoane, să facem anumite acțiuni, să trecem teste. Alegerile noastre sunt iluzorii, ele sunt deja calculate cu atenție. Suntem marionete care uneori se cred prea mari, alteori prea mici. Poveștile sunt motorul întregului univers. Lucrurile merg conform planurilor inițiale. Părem lipsiți de orice importanță și viețile noastre la fel, dar în fond, dincolo de formă, chiar noi suntem Natura. Partea cu adevărat uluitoare e alta. Unii oameni păcălesc sistemul ăsta. Reușesc să tragă prin anumite mijloace mai multă informație și nu pe calea clasică. Un nucleu al universului cu toate datele prețioase, cum zicea Tesla, care există și in fiecare din noi, e atins. Oamenii ăștia fac lucruri extraordinare care rămân în memoria celorlați. Cum o fac? Reușesc cumva să se descopere așa cum sunt ei, atingând adâncurilor ființei, acolo unde totul e simplu, clar, necosmetizat. Informație pură, care se concretizează apoi parcă dictată. Scriitorii vorbesc de scriere dictată, compulsivă, de transă. Oamenii de știință și-au tras în majoritatea cazurilor ideile geniale din vise și ce e visul, dacă nu o tresărire a nucleului nostru? Imaginația e la fel de importantă. To be continued...
Posted on: Fri, 19 Jul 2013 21:06:07 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015