ŞERLOCA VASILICA HOLMESCU- FIRMA Avocatul Florin Georgescu era - TopicsExpress



          

ŞERLOCA VASILICA HOLMESCU- FIRMA Avocatul Florin Georgescu era un bărbat între două vârste, lat în umeri, nu foarte înalt, şaten, cu nişte ochi şireţi şi pătrunzători ca o lamă de cuţit. Vasilicăi nu-i plăcea tipul pentru că se forţa să fie amabil, pictându-şi pe faţă un zâmbet ca de clown şi pentru că n-avea stare pe fotoliul lui impunător, de parcă se grăbea să prindă trenul. - Conform legii, aveţi dreptul să reprezentaţi interesele soţului dumneavoastră, să verificaţi actele contabile şi de asemenea să semnaţi şi contrasemnaţi ca asociat şi administrator cu drepturi depline. Uitaţi ce vă propun, spuse avocatul, scuturându-şi mâna stângă- astfel încât de sub maneca neagră a hainei, să iasă un ditamai ceasul Rolex- poimâine dimineaţă ne prezentăm la biroul asociatului cu o firmă de audit şi verificăm toate actele, iar în cazul în care se constată deturnări de fonduri sau alte manevre contabile, putem să deschidem acţiune în instanţă, iar vinovaţii îşi vor primi pedeapsa. - Domnule avocat, eu vreau să divorţez, dar nu înainte să-mi iau partea care mi se cuvine din firmă, astfel încât să-mi pot creşte copilul fără grija zilei de mâine. - Foarte bine. Ţinând cont de imposibilitatea soţului dumneavoastră de a semna actele de divorţ, hotărârea judecătorească se poate da ca şi cum ar fi declarat dispărut. O să vă dau o listă cu toate actele de care am nevoie. Singura soluţie ca să vă luaţi banii este să vindeţi acţiunile asociatului sau altei persoane. După verificarea balanţelor o să facem o evaluare a firmei, ca să vedem la cât s-ar ridica suma. Acum mă scuzaţi, trebuie să plec la tribunal, spuse avocatul ridicându-se de pe scaunul din care abia se terminase de legănat cu câteva secunde în urmă. - Florine, îţi mulţumim, zise Nelu, ridicându-se odată cu Vasilica de pe celălalte două scaune din faţa biroului şi dând mâna cu amicul lui, avocatul. - Bine! Intraţi pe la secretara mea să vă taie chitanţă! Vă doresc o zi bună, spuse Florin, băgându-şi nasul în diplomat. - Nelu, mă laşi te rog la Universal. Vreau să-mi cumpăr nişte haine şi să caut un coafor, zise Vasilica, după ce se suiră în maşină. - Aaa! Vrei să faci impresie? Te duc, cum să nu te duc, Vasilico! - Nu! Vreau să impun respect. Atâta tot! - Bine! Abia aştept să te văd! Mergea la coafor cam o dată la trei luni şi asta doar ca să-şi taie firele despicate de la vârfuri, dar niciodată ca să-şi schimbe look-ul sau culoarea părului. Acum venise vremea pentru o schimbare. Vroia să-i fie drag să se privească în oglindă. Îşi alesese o tunsoare cumva…retro, cu bretonul oblic, tuns drept la spate până la ceafă, iar în părţi îi cădea peste umeri. Când a fost gata aranjată, nu-i venea să creadă cât este de frumoasă. „Arăt mai bine ca amanta lui bărbatu-meu”, îşi spuse ea admirându-se-n oglindă. Era complet schimbată. A ieşit fericită de la coafor şi s-a îndreptat către raionul de confecţii. Şi-a ales câteva compleuri din stofe fine, în culori sobre cu fustele puţin peste genunchi şi cambrate pe talie. Mai greu a fost cu pantofii. Pentru că nu era obişnuită să meargă pe tocuri, abia şi-a găsit câteva perechi cu tocuri nu foarte înalte. Se întâmpla foarte rar să poarte fustă şi tocuri, asta doar la nunţi şi botezuri- şi atunci mergea ca o barză cu genunchii îndoiţi- în rest, de obicei îşi trăgea pe ea o pereche de blugi şi un tricou, fără măcar să se privească-n oglindă. Acum era altceva: arăta şi se simţea ca Regina Angliei şi va învăţa să meargă şi pe tocuri. „Nelu o să rămână mut de uimire când mă va vedea! Dar…de ce-mi pasă mie ce va spune el? Oare nu cumva m-am îndrăgostit? Trebuie să recunosc că-mi este drag iar faptul că îmi este alături în aceste clipe grele, îl face să aibă un loc special în inima mea, deşi mi-este tare teamă să nu mă dezamăgească. Parcă Marian n-a fost ok la început?…Asta până şi-a arătat adevărata faţă. Miercuri dimineaţă la ora opt, s-a întâlnit cu Nelu şi alte două doamne- care bănuia că sunt de la firma de audit- în biroul avocatului. Se întâmplase aşa cum bănuise: Nelu nu-şi mai lua ochii de la ea, rămăsese blocat cu un zâmbet de admiraţie pe faţă. Simţea c-o doreşte. Dar parcă ea nu? Se uita şi ea la el şi era convinsă că nu-şi poate ascunde sentimentele care i se reflectau pe faţă. Chiar şi avocatul se oprise din scotocitul hârtiilor prin dosare ca să-i arunce o privire greu de definit. După ce-şi băgă câteva hârţoage în diplomat, îşi scutură iar ceasul de aur şi spuse: - Doamnele sunt de la firma de audit despre care v-am povestit. Dănsele vor verifica actele contabile. Haideţi să plecăm. Este destul de târziu, zise el, după care ieşi primul pe uşă urmat de cele două doamne. Rămânând mai în urmă, pe când coborau scările, Nelu a prins-o de mână, s-a apropiat de urechea ei şi i-a şoptit: - Vasilica, eşti frumoasă ca o statuie, zise el, pecetluind vorbele cu un sărut pe obraz. Ea n-a putut să mai scoată nici un sunet din cauza emoţiilor, în schimb i-a mulţumit printr-o privire plină de dorinţă şi i-a strâns mâna care încă mai zăbovea în a ei. - Cine sunteţi? Întrebă speriată, secretara, văzând atâtea persoane intrând pe uşă. - Sunt avocatul Georgescu şi aş dori să vorbesc cu domnul Ori. Intrând în birou, asociatul lui Marian, făcu ochii cât cepele. - Cu ce vă pot fii de folos, întrebă el cu vocea gâtuită de emoţie şi ridicânduse în picioare. După ce Florin, îî trânti hârtiile în faţă şi îi explică despre ce este vorba, acesta ceru un răgaz ca să-şi consulte avocatul. După vreo cincisprezece minute se întoarse în birou cu faţa răvăşită şi spuse: - Nu credeam să-mi faci aşa ceva Vasilico! Ce te face să crezi că eu l-aş trage-n piept pe bărbatu-tău? - Domnule Ori, eu reprezint interesele familiei Holmescu. Dacă doriţi puteţi face contestaţie, dar n-aţi face decât să tergiversaţi verificările. Mă gândesc că nu aveţi nimic de ascuns! Nu? Oricum…doamna Holmescu îi va ţine locul soţului ei şi nici o decizie nu se va lua fără acordul dânsei. - D..d…da! Sunt de acord! Parcă am încotro? Zise Ori. Vasilica îl simţea ca un vulcan gata să izbucnească lavă şi flăcări prin craterul ce se căsca ameninţător de sub nas. Va trebui să aibă grijă ca nu cumva să rămână doar cu el în aceeaşi cameră. Cine ştie de ce era în stare omul acesta! Se uită plină de recunoştinţă la Nelu, bucurându-se că nu o lasă singură în această văgăună plină de şerpi veninoşi. - Perfect! Spuse avocatul, atunci doamnele pot să se apuce de lucru. Noua dumneavoastră asociată, va participa la toate şedinţele, iar deciziile le va după ce se va sfătui cu firma de audit sau cu mine. De asemenea nu va semna nimic fără acordul nostru, adăugă el. O chemaţi vă rog pe doamna contabilă-şefă! Abia aştepta să-i vadă faţa balerinei. Sigur o anunţase Ori, pe când se ceruse afară să se sfătuiască cu avocatul. Era aşa cum bănuia: amanta era răvăşită şi speriată de parcă văzuse ursu, iar când asociatul, i-a prezentat pe cele două doamne, era gata să leşine. „Sigur a făcut ceva măgării” şi-a spus „Altfel n-ar avea faţa asta de bidon turtit. Parcă a-mbătrânit cu zece ani!” . După plecarea avocatului, doamnele au fost conduse la contabilitate ca să le streseze puţin pe Adela şi subordonatele ei, iar Vasilica şi Nelu s-au apucat de inspectat birourile. Cel al soţului era vizavi de al asociatului Ori. Avea mobilă din lemn masiv şi semăna cumva cu cel din subsolul casei. Biblioteca din spatele biroului era plină de cărţi, iar Vasilica era convinsă că au fost puse acolo doar să impresioneze, pentru că nu-l văzuse pe Marian citind vreodată o carte. - Ia uite ce fotoliu de făcut masaj are bărbatu-tău! Spuse el, aşezâdu-se în scaunul managerial şi apăsând pe butoanele din lateral. Acum la ce-i mai foloseşte? „Oare te vei schimba şi tu ca el?” se întrebă, uitându-se la Nelu cât era de încântat de noua jucărie. El, simţindu-se privit şi parcă decriptând gândurile ei, se ridică brusc de pe scaun şi ocoli biroul. - Ce-i cu tine Vasilica? Întrebă îngrijorat, punându-şi o mână după umerii ei şi sărutând-o din nou pe obraz. Ea se întoarse spre el şi îşi încolăci mâinile după gâtul lui, ridicându-se pe vârfuri. El o prinse de mijloc şi o strânse la piept, ascunzându-şi faţa în părul ei, ca să-i respire mirosul de flori şi vanilie.
Posted on: Fri, 02 Aug 2013 17:43:00 +0000

Trending Topics



Recently Viewed Topics




© 2015