Şi Dumnezeu a zis: „Să facem om după chipul Nostru, după asemănarea Noastră“. Geneza 1.26 Şi Cuvântul S-a făcut carne şi a locuit printre noi (şi noi am privit gloria Lui, glorie ca a Singurului de la Tatăl), plin de har şi de adevăr. Ioan 1.14 La început Dumnezeu a spus: „Să facem om după chipul Nostru, după asemănarea Noastră“. Ce înţelegea prin aceasta? Desigur, nu însemna ca omul să devină ca Dumnezeu în atotputernicia şi în atotştiinţa Lui. Nu era nicidecum gândul ca omul să devină Dumnezeu; ar fi fost imposibil. Nu însemna nici că omul ar fi trebuit să fie independent, să nu aibă nevoie de ceva din afara sa pentru a fi satisfăcut, nici de cineva care să-l susţină, aşa cum este Dumnezeu. Şi acest lucru este imposibil pentru o creatură, adică o fiinţă dependentă, supusă lui Dumnezeu şi susţinută de El. Atunci ce a vrut El să spună aici? Desigur, Dumnezeu a avut în vedere pe Omul Isus Hristos. Şi Lui I-a plăcut ca Hristos să ia locul printre creaturi ca Cel întâi-născut din întreaga creaţie (Coloseni 1.15), când El a luat un chip de rob, făcându-Se în asemănarea oamenilor (Filipeni 2.7). Dumnezeu n-a avut nici un alt scop decât Hristos; şi numai în El suntem şi noi ceea ce suntem. Nimeni n-a satisfăcut vreodată pe Dumnezeu, în afara lui Hristos. El este Omul sfaturilor lui Dumnezeu. Ca Om deci, El este „după chipul lui Dumnezeu“. Cât de minunat a fost Domnul ca om aici pe pământ! Un atribut specific lui Dumnezeu este independenţa. Dar care a fost lecţia specială dată prin Fiul întrupat? El a venit să facă voia lui Dumnezeu, niciodată voia Sa. A fost în dependenţă de Tatăl la fiecare pas din calea Lui. Cu cât cercetăm mai mult viaţa Lui, cu atât mai minunat descoperim în ea chipul lui Dumnezeu.
Posted on: Thu, 10 Oct 2013 05:46:32 +0000