Şi de-o fi... Şi de-o fi să mor ca vinu-n ulcior, la-nceput de iarnă când încep să-şi cearnă fulgii fragezi, norii, să-mi strigi urătorii care să mă-ngroape-n cronici, să mă grape ca pe-o arătură cu-n verb din Scriptură, să mă uite-apoi, sub viscol şi ploi, fără rugăciune, fără iertăciune... Şi de-o fi să mor ca un bob de dor într-un prag de seară mai spre primăvară, când luna-şi subţie raza, şi doar ţie-n plete ţi se scurge de argint, un râu, să mă-ngropi în grâu pe un deal din Est mai spre Everest, soarele să-mi cadă-n trup, ca o zăpadă şi să fiu bocit neîmpărtăşit... Şi de-o fi să mor ca pâinea-n cuptor, în amurg de vară pe-o prispă, afară, când salcâmii gem în ritmuri de poem şi auru-n stupine e mâncat de-albine, vreau să mă îngrop într-un simplu trop, fără de fanfare, fără calendare, simplu muritor necuvântător... Şi de-o fi să mor drago, sub topor, pe-un butuc uscat ca un condamnat, jertfă să mă dai celor răi din Rai, celor buni din Iad, ca pe-un trunchi de brad. Praznic să nu-ntinzi, sparge-mă-n oglinzi, ară-mă-n ogradă, taie-mă-n livadă, la-nceput de toamnă când muri-voi, Doamnă. 13 aprilie 1989 ION IANCU LEFTER
Posted on: Sun, 20 Oct 2013 18:50:49 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015