Şi toate zilele lui Enoh au fost trei sute şaizeci şi cinci de ani. Şi Enoh a umblat cu Dumnezeu; şi nu a mai fost, pentru că Dumnezeu l-a luat. Geneza 5.18,21-24 Enoh a umblat cu Dumnezeu într-o vreme în care oamenii se răzvrăteau împotriva lui Dumnezeu pe faţă. Citim în Geneza 6.5: „Şi Domnul a văzut că răutatea omului era mare pe pământ şi că orice imaginaţie a gândurilor inimii lui era numai rău toată ziua“. Nu doar că Enoh a evitat anumite practici rele, ci, într-o astfel de lume, el a umblat în părtăşie cu Dumnezeu. Se pare că, atunci când s-a născut Metusala, Enoh era preocupat să îşi crească copiii într-o lume ce avea să fie judecată curând. Astfel, numele Metusala înseamnă: „Va fi trimis“. Acest nume sugerează marele potop pe care Dumnezeu avea să îl trimită ca să judece lumea de atunci. Potopul a venit, într-adevăr, în anul morţii lui Metusala. „Prin care lumea de atunci, înecată de apă, a pierit“ (2 Petru 3.6). Să urmărim gândul umblării lui Enoh cu Dumnezeu. Ce exemplu frumos pentru părinţii creştini! În orice vreme este dificil să îi creşti pe copii în disciplina şi mustrarea Domnului. Dar Enoh a avut mărturia că „I-a fost plăcut lui Dumnezeu“, şi aceasta a spus-o Dumnezeu Însuşi. Umblarea lui Enoh era în armonie cu mărturia lui. Acesta este un mesaj clar şi puternic până astăzi. Să observăm că nu se spune că „Dumnezeu a umblat cu Enoh“, ci că „Enoh a umblat cu Dumnezeu“; şi putem adăuga: el vorbea cu Dumnezeu şi Dumnezeu cu el. Efectul unei asemenea părtăşii strânse cu Dumnezeu a fost acela că Enoh a fost un vas ales pe care Dumnezeu l-a putut folosi pentru a-i avertiza pe oameni despre judecata ce urma să vină, în timp ce Enoh însuşi a sfârşit în pace.
Posted on: Mon, 07 Oct 2013 05:36:22 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015