-"Ma simt uneori ca o mare din care nu ai inteles decat un val. Ca un poem pe care il traduci cu google translate. Ca un pamant fara munti, vai sau prapastii, caci gandul tau mi-a citit doar campia. Si-mi cutreiera-n gol doar desertul. Ma simt uneori ca un cer din care ai ratat ploaia cu soare, miile de curcubee, norii ce arunca-nfuriati gheata si fulger, galaxiile intregi sau furtuna cocheta ce darama in joaca plopi - te-ai oprit doar la norul alb ce-ti parea vata de zahar imbiindu-te parca sa il gusti. Te-ai oprit la cele cateva stele exhibtioniste ce ti-au sarit in ochi. Ma simt uneori ca un cutremur din care nu ai inteles decat 1 grad, caci celelalte 7 nu te-au gasit din pacate acasa. Ma intreb daca nu sunt cum ma simt sau chiar nu m-ai simtit cum sunt. Si daca nu, vei sti vreodata oare cine am fost?" Ii spuse el plecand. In urma lui crestea treptat o lume-ntreaga, pe care de-abia acum o intelegea, privind uimita cum se desfasura, ca o marama fermecata, cu munti si vai cu flori de crin, cu stele mii, cu straluciri de curcubeu, cu scoici si-adancuri de comori pierdute-n apele de necuprins... Intinse mana sa atinga minunea ce-i scapa din maini, ducand cu el o lume de poveste intr-un poem. Ramase-n loc, pierduta si trista, nelamurita, cu ochi catand in gol lumina ce crestea plecand. Ramase asa stinghera, tacuta, tinand in pumnul stang, strans, un cuvant. In pumnul drept un altul. Deschise incet o palma. Apoi a doua... Mai incet. Doua cuvinte. Un ultim vers. Usor de tradus. Si cu google translate. "Prea tarziu"
Posted on: Sun, 28 Jul 2013 20:59:06 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015