(1) M-am trezit intr-o dimineata,gandindu-ma la viata mea.Ce aveam eu in ea? Aveam o mama, un tata frati si surori...dar mai presus de toate aveam un suflet.Sufletul meu.Un suflet fara culoare care isi dorea sa traiasca.Ma uitam pe cer si ma intrebam: ce-am sa fac eu azi?Nimic. Erau doar nori si vant, se pregatea de furtuna, de parca era inainte de razboi...simteam ca imi doresc sa stau doar pe margine sa privesc vietile altora, clipele de fericire si de iubire,parca totul se invartea in jurul meu, auzeam doar rasete de bucurie, oameni care se iubeau si isi purtau de grija unul altuia, era o lume din care imi doream sa fac parte, sa nu mai traiesc in singuratate in tristetea inchisa in sufletul meu ,tristete pe care nu am vrut sa o recunosc ca exista si doare,imi doream un univers al meu si al lui.A lui cine?Ma intrebam si imi raspundeam singura: a lui cel care sa ma iubeasca.Dar cine sa ma iubeasca pe mine? Cine ?Cine poate sa ma readuca la viata sa simt caldura razelor de soare, sa simt ploaia si furtuna motiv de bucurie? Doar tu. Pe tine te-am zarit ,stateai si priveai dintr-un colt de bucurie,te bucurai ca traiesti,ca poti sa zambesti...curios, s-a apropiat bucuria de tristete ,s-au privit, si-au dat mana, pentru o clipa tristetea a cunoscut bucuria sufletului tau,iar tu ai varit o raza de soare in sufletul meu fara culoara,te-ai intristat vedeam asta in ochii tai..iar eu zambeam si simteam ca viata mea capata un sens,ca de azi bucuria cu tristetea vor merge alaturi una langa alta zambind , fara regrete...si asa s-a nascut dragostea noastra...din clipa aceea am constriut universul de care aveam atata nevoie. Acum era universul nostru...si totusi norii nu se razbunau,si-au varsat lacrimile asupra noastra,erau lacrimi de fericire sufletul meu! Lacrimi pe care le-am varsat doar alaturi de tine,lacrimi pe care le-as varsa in fiecare clipa,azi de fericire maine de de dor,si-apoi de tristete pentru minutele in care iiti simt absenta si iti doresc mangaierea sa o simt pe obrazul meu. Doar azi simt ca am suflet,simt ca traiesc doar pentru ochii tai pe care nu i-as mai face niciodata sa planga pentru zambetul tau care imi alunga tristetea , pentru vocea ta care imi alina inima, pentru tine sufletul meu , pentru tine! Tu care imi dai putere sa vad viata ca o poveste. M-ai invata sa rad, sa iubesc tot ceea ce ma inconjoara, tu cu bunatatatea sufletului tau de aur,m-ai invatat ca dupa ploaie vine soare, ca nimic in lumea asta nu are sens fara suflet...Asa cum eu nu am sens fara tine sufletul meu, asa cum eu sunt centrul universului tau,cum viata ta fara mine pare un copac fara radacini, asa inima mea nu e intreaga in clipele cand esti departe de mine. Ieri ma intristam, tu te bucurai.Azi din bucurie si tristete am construit fericirea noastra,sufletul meu!Fericire fara de care nu as fii eu, nu as fii ceea ce sunt azi pentru ca esti alaturi de mine la bine si la greu, pentru ca esti vocea glasului meu,esti barbatul de care am nevoie sa ma simt barbatul,esti femeia pe care o iubesc mai mult ca propria-mi viata, esti femeia fara care nu pot trai.Am nevoie de tine sa pot visa.Am nevoie de tine pentru ca te iubesc.Da te iubesc!te iubesc asa cum spicele graului copt in arsita verii adora roua diminetii.Da te ador! Asa cum luna adora stelele si vraja noptilor.O spun si o repet la infinit: te iubesc sufletul meu!Voi fii mereu aici , doar stiga-ma,si voi venii!Voi pretui mereu caldura sufletului tau.Asa cum pamantul pretuieste stropii de ploaie.Iti multumesc pentru tot ceea ce imi oferi pentru ca mi-ai facut un loc al meu in inima ta.Iti multumesc pt ca ma iubesti. Sa-ti spun ce am simtit intr-o zi mergeand pe strada si gandindu-ma la tine simteam cum inima te cerea langa ea, sa-ti auda vocea, sa te stranga in brate, sa te aibe langa ea. De ai putea macar sa-i acorzi o mica sansa sa-ti spuna cat de mult tine la tine si te iubeste cu adevarat, sa o crezi, sa o intelegi ce simte cand tu o lasi mereu cu gandul la ignoranta pe care io arati. Motivul pentru care tine si te iubeste este felul cum esti tu cum ma saruti, cum vorbesti cu mine, cum te comporti. Nu iti cere sa te schimbi macar o clipa, Accepto macar o data dandu-i o mica speranta, speranta la visului ei, care il porta mereu cu ea si spera ca intr-o zi o vei accepta asa cum e ea, cu iubirea pe care ti-o poarta, tu nu trebuie dacat sa o crezi si sa-i acorzi cateva clipe pe care ti le care sa i le oferi, nimic mai mult. Te roaga si te implora mereu sa-i acorzi un pic de atentie deoarece se raneste intruna cand o ignori si nu o asculti. Incet ,incet, incepe sa-i moara si acea mica speranta pe care,daca i-ai acorda-o sentimentele ei ar fi clipe de fericire si bucurie de care nu a, avut de cand e cu tine. De cand e cu tine a invatat sa nu iubeasca ce obtine ba chiar din potriva sa obtina ceea ce iubeste, ceea ce doreste cel mai mult .....pe tine sa-i fii alaturi. A invatat sa suporte si sa aiva puterea de a suporta fiecare lacrima care iese din ea si tine inchis totul, deoarece nu vrei sa o asculti si sa-i lasi o mica portita spre cararea drumului de a ajunge la tine..la sufletul tau. Dar ea are forta mereu de a lupta cu gandul ca nu esti langa ea, iar timpul ce ne desparte e mare si acea forta incet,incet se transforma in durere si umilinta. Fiecare vedem lucrurile dintr-o alta pozitie, dar niciodata nu discutam cum le vedem. De mi-ar veni exact aceleasi cuvinte,cum le auzeam in minte si sa ti le spun si tie poate mai crede macar o leaca ca intradevar te iubesc cu adevarat,dar din pacate pot sa-ti spun, sa-ti scriu si sa ma exprim numa ceea ce am simtit si ceea ce am simtit o mare durere... Hai sa vorbim deschis unul cu celalalt , sa ne cunoastem , sa ne intelegem unu pe celalalt si sa lasam orgoliul pentru alta perioada. Acorda-mi sansa si lasate deschisa ca sa te inteleg ca stiu in asa fel incat sa nu te ranesc nici cu iubirea pe care ti-o port. ranindu-te pe tine ma face sa sufar si mai mult. In fiecare dimineata cand se trezeste si asteapta un semn de la tine, tot ce se intampla si tot ce face e sa....astepte, sa astepte..............si tot asteapta . Intr-un moment sau altul nu mai zic cat de greu vine si acel moment o faci, nustiu care e cauza poate o fi ca mereu imi port gandul la tine...te iubesc. Am atatea si atatea si atatea si atatea sa-ti spun incat ma blochez cand iti aud vocea si nu mai stiu cu care sa incep, pur si simplu sunt fericit ca vorbesti cu mine si ma face sa uit de tot in afara de iubirea pe care ti-o port... nu mai stiu ce sa fac ce sa spun ca u sa fii multumita de mine si sa ma adaugi in a ta minte.Acorda-mi te rog sansa de a te cunoaste mai bine. Sentimentul pe care il am acum in momentul de fata cand iti scriu aceste vorbe, aceste sentimente...aceasta durere..ma face sa simt ca te-am pierdut in adancul sufletului..dar aceea mica speranta imi spune:: sufar sufar nu-mi pasa cat sufar...dar sufar pentru tine ,pentru ca te iubesc. A trecut mult timp de cand nu am mai simtit pentru cineva atata dragoste, poate prea mult timp incat am uitat cat e de dureroasa si de grea. Dar am sa trec peste toate si nu am sa regret niciodata ca am sansa sa te iubesc. Am invatat de la tine ca vorbele spuse intr-un moment de manie pot continua tot restul vietii sa faca rau celui ranit..si ca a scuza e ceva ce poate oricine, doar ca suflete cu adevar mari pot ierta Tare as vrea sa stiu ce simti tu cand vei citi ceea ce simt eu pentru tine si sa nu-ti para un lucru neinteresant si sa dai uitarii imediat dupa ce termini.. Nu mai pot tine in mine si imi pare rau ca nu am ocazia sa-ti spun eu aceste cuvinte sa-mi auzi durerea inimii pe care glasul mil strapunge cu lacrimi intepatoare cu o durere pe care nici o alta fiinta de pe pamant nu cred ca ar face-o..Sa spun ca te iubesc nu ma feresc de nimeni absolut nimeni....fie familie , fie prieteni.. fie oricine. eu doar te iubesc si atata imi doresc sa ma asculti, sa ma crezi sa-mi acorzi o sansa!! Dar nu pot!!!!!!!!!!!!! (2) M-am trezit intr-o dimineata,gandindu-ma la viata mea.Ce aveam eu in ea? Aveam o mama, un tata frati si surori...dar mai presus de toate aveam un suflet.Sufletul meu.Un suflet fara culoare care isi dorea sa traiasca.Ma uitam pe cer si ma intrebam: ce-am sa fac eu azi?Nimic. Erau doar nori si vant, se pregatea de furtuna, de parca era inainte de razboi...simteam ca imi doresc sa stau doar pe margine sa privesc vietile altora, clipele de fericire si de iubire,parca totul se invartea in jurul meu, auzeam doar rasete de bucurie, oameni care se iubeau si isi purtau de grija unul altuia, era o lume din care imi doream sa fac parte, sa nu mai traiesc in singuratate in tristetea inchisa in sufletul meu ,tristete pe care nu am vrut sa o recunosc ca exista si doare,imi doream un univers al meu si al lui.A lui cine?Ma intrebam si imi raspundeam singura: a lui cel care sa ma iubeasca.Dar cine sa ma iubeasca pe mine? Cine ?Cine poate sa ma readuca la viata sa simt caldura razelor de soare, sa simt ploaia si furtuna motiv de bucurie? Doar tu. Pe tine te-am zarit ,stateai si priveai dintr-un colt de bucurie,te bucurai ca traiesti,ca poti sa zambesti...curios, s-a apropiat bucuria de tristete ,s-au privit, si-au dat mana, pentru o clipa tristetea a cunoscut bucuria sufletului tau,iar tu ai varit o raza de soare in sufletul meu fara culoara,te-ai intristat vedeam asta in ochii tai..iar eu zambeam si simteam ca viata mea capata un sens,ca de azi bucuria cu tristetea vor merge alaturi una langa alta zambind , fara regrete...si asa s-a nascut dragostea noastra...din clipa aceea am constriut universul de care aveam atata nevoie. Acum era universul nostru...si totusi norii nu se razbunau,si-au varsat lacrimile asupra noastra,erau lacrimi de fericire sufletul meu! Lacrimi pe care le-am varsat doar alaturi de tine,lacrimi pe care le-as varsa in fiecare clipa,azi de fericire maine de de dor,si-apoi de tristete pentru minutele in care iiti simt absenta si iti doresc mangaierea sa o simt pe obrazul meu. Doar azi simt ca am suflet,simt ca traiesc doar pentru ochii tai pe care nu i-as mai face niciodata sa planga pentru zambetul tau care imi alunga tristetea , pentru vocea ta care imi alina inima, pentru tine sufletul meu , pentru tine! Tu care imi dai putere sa vad viata ca o poveste. M-ai invata sa rad, sa iubesc tot ceea ce ma inconjoara, tu cu bunatatatea sufletului tau de aur,m-ai invatat ca dupa ploaie vine soare, ca nimic in lumea asta nu are sens fara suflet...Asa cum eu nu am sens fara tine sufletul meu, asa cum eu sunt centrul universului tau,cum viata ta fara mine pare un copac fara radacini, asa inima mea nu e intreaga in clipele cand esti departe de mine. Ieri ma intristam, tu te bucurai.Azi din bucurie si tristete am construit fericirea noastra,sufletul meu!Fericire fara de care nu as fii eu, nu as fii ceea ce sunt azi pentru ca esti alaturi de mine la bine si la greu, pentru ca esti vocea glasului meu,esti barbatul de care am nevoie sa ma simt barbatul,esti femeia pe care o iubesc mai mult ca propria-mi viata, esti femeia fara care nu pot trai.Am nevoie de tine sa pot visa.Am nevoie de tine pentru ca te iubesc.Da te iubesc!te iubesc asa cum spicele graului copt in arsita verii adora roua diminetii.Da te ador! Asa cum luna adora stelele si vraja noptilor.O spun si o repet la infinit: te iubesc sufletul meu!Voi fii mereu aici , doar stiga-ma,si voi venii!Voi pretui mereu caldura sufletului tau.Asa cum pamantul pretuieste stropii de ploaie.Iti multumesc pentru tot ceea ce imi oferi pentru ca mi-ai facut un loc al meu in inima ta.Iti multumesc pt ca ma iubesti. (3) Sa-ti spun ce am simtit intr-o zi mergeand pe strada si gandindu-ma la tine simteam cum inima te cerea langa ea, sa-ti auda vocea, sa te stranga in brate, sa te aibe langa ea. De ai putea macar sa-i acorzi o mica sansa sa-ti spuna cat de mult tine la tine si te iubeste cu adevarat, sa o crezi, sa o intelegi ce simte cand tu o lasi mereu cu gandul la ignoranta pe care io arati. Motivul pentru care tine si te iubeste este felul cum esti tu cum ma saruti, cum vorbesti cu mine, cum te comporti. Nu iti cere sa te schimbi macar o clipa, Accepto macar o data dandu-i o mica speranta, speranta la visului ei, care il porta mereu cu ea si spera ca intr-o zi o vei accepta asa cum e ea, cu iubirea pe care ti-o poarta, tu nu trebuie dacat sa o crezi si sa-i acorzi cateva clipe pe care ti le care sa i le oferi, nimic mai mult. Te roaga si te implora mereu sa-i acorzi un pic de atentie deoarece se raneste intruna cand o ignori si nu o asculti. Incet ,incet, incepe sa-i moara si acea mica speranta pe care,daca i-ai acorda-o sentimentele ei ar fi clipe de fericire si bucurie de care nu a, avut de cand e cu tine. De cand e cu tine a invatat sa nu iubeasca ce obtine ba chiar din potriva sa obtina ceea ce iubeste, ceea ce doreste cel mai mult .....pe tine sa-i fii alaturi. A invatat sa suporte si sa aiva puterea de a suporta fiecare lacrima care iese din ea si tine inchis totul, deoarece nu vrei sa o asculti si sa-i lasi o mica portita spre cararea drumului de a ajunge la tine..la sufletul tau. Dar ea are forta mereu de a lupta cu gandul ca nu esti langa ea, iar timpul ce ne desparte e mare si acea forta incet,incet se transforma in durere si umilinta. Fiecare vedem lucrurile dintr-o alta pozitie, dar niciodata nu discutam cum le vedem. De mi-ar veni exact aceleasi cuvinte,cum le auzeam in minte si sa ti le spun si tie poate mai crede macar o leaca ca intradevar te iubesc cu adevarat,dar din pacate pot sa-ti spun, sa-ti scriu si sa ma exprim numa ceea ce am simtit si ceea ce am simtit o mare durere... Hai sa vorbim deschis unul cu celalalt , sa ne cunoastem , sa ne intelegem unu pe celalalt si sa lasam orgoliul pentru alta perioada. Acorda-mi sansa si lasate deschisa ca sa te inteleg ca stiu in asa fel incat sa nu te ranesc nici cu iubirea pe care ti-o port. ranindu-te pe tine ma face sa sufar si mai mult. In fiecare dimineata cand se trezeste si asteapta un semn de la tine, tot ce se intampla si tot ce face e sa....astepte, sa astepte..............si tot asteapta . Intr-un moment sau altul nu mai zic cat de greu vine si acel moment o faci, nustiu care e cauza poate o fi ca mereu imi port gandul la tine...te iubesc. Am atatea si atatea si atatea si atatea sa-ti spun incat ma blochez cand iti aud vocea si nu mai stiu cu care sa incep, pur si simplu sunt fericit ca vorbesti cu mine si ma face sa uit de tot in afara de iubirea pe care ti-o port... nu mai stiu ce sa fac ce sa spun ca u sa fii multumita de mine si sa ma adaugi in a ta minte.Acorda-mi te rog sansa de a te cunoaste mai bine. Sentimentul pe care il am acum in momentul de fata cand iti scriu aceste vorbe, aceste sentimente...aceasta durere..ma face sa simt ca te-am pierdut in adancul sufletului..dar aceea mica speranta imi spune:: sufar sufar nu-mi pasa cat sufar...dar sufar pentru tine ,pentru ca te iubesc. A trecut mult timp de cand nu am mai simtit pentru cineva atata dragoste, poate prea mult timp incat am uitat cat e de dureroasa si de grea. Dar am sa trec peste toate si nu am sa regret niciodata ca am sansa sa te iubesc. Am invatat de la tine ca vorbele spuse intr-un moment de manie pot continua tot restul vietii sa faca rau celui ranit..si ca a scuza e ceva ce poate oricine, doar ca suflete cu adevar mari pot ierta Tare as vrea sa stiu ce simti tu cand vei citi ceea ce simt eu pentru tine si sa nu-ti para un lucru neinteresant si sa dai uitarii imediat dupa ce termini.. Nu mai pot tine in mine si imi pare rau ca nu am ocazia sa-ti spun eu aceste cuvinte sa-mi auzi durerea inimii pe care glasul mil strapunge cu lacrimi intepatoare cu o durere pe care nici o alta fiinta de pe pamant nu cred ca ar face-o..Sa spun ca te iubesc nu ma feresc de nimeni absolut nimeni....fie familie , fie prieteni.. fie oricine. eu doar te iubesc si atata imi doresc sa ma asculti, sa ma crezi sa-mi acorzi o sansa!!!!
Posted on: Sat, 16 Nov 2013 14:55:27 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015