15 - Primul Război Mondial Frăţia avea nevoie de un război general pentru a distruge statusquo -ul global, astfel încât să poată reconstrui societatea de după războidupă chipul şi asemănarea sa. Mecanismul de creare a problemei – reacţie – găsire a soluţiei a funcţionat impecabil. După Primul Război Mondial,puterea a rămas în mâinile unui număr mai mic de oameni decât înainte.Guvernul britanic şi cel american de după război erau controlate întotalitate de Masa Rotundă. Printre membrii din Marea Britanie ai acestei organizaţii se numărau: Alfred Milner (Com 300) şi Lord Balfour (Com300), iar printre cei americani se afla colonelul House (Com 300), cel carei-a dictat politicile Preşedintelui Woodrow Wilson. În Germania, şefuloficial al statului era Împăratul Wilhelm II, înrudit cu familia regală britanică ce avea să devină în curând cunoscută sub numele de Windsor.Principalul colaborator al lui Wilhelm era şeful francmasonilor din Germania, Otto von Bismark, arhitectul Imperiului German, alături de alţifrancmasoni, proveniţi din alte linii genealogice. Cancelarul lui Wilhelm afost Bethmann-Hollweg, membru al familiei de bancheri Bethman din Frankfurt şi văr cu Rothschild-zii. Bancherul personal al lui Wilhelm era Max Warburg, fratele lui Paul şi al lui Felix, cei care au contribuit lacrearea Rezervei Federale. Între timp, Rothschild-zii cumpăraseră agenţia de ştiri germană, Wolff, pentru a controla fluxul informaţiilor careajungeau la poporul german, dar şi dinspre Germania către restul lumii.Unul din directorii executivi ai agenţiei Wolff era chiar… Max Warburg.Mai târziu, Rothschild-zii aveau să cumpere acţiuni la agenţia de presă Havas din Franţa şi la agenţia Reuters din Londra (agenţiile de presă suntcele care furnizează „ştirile” către celelalte organizaţii media).Declanşarea războiului avea nevoie doar de un incident care să justificeostilităţile. Acest incident a fost asigurat de un agent al societăţii secretesârbe numită Ordinul Mâinii Negre, care l-a asasinat pe arhiducele Ferdinand, moştenitorul tronului austro-ungar, pe data de 28 iunie 1914.Exact în aceeaşi zi, în Rusia s-a încercat un atentat la viaţa celui mai de încredere consultant al ţarului, Grigori Iefimovici Rasputin, care nususţinea războiul. Ordinul Mâinii Negre s-a format în anul 1911 ca unOrdin al Morţii, având ca sigiliu un pumn încleştat ţinând un craniu şidouă oase încrucişate, lângă care se afla un pumnal, o bombă şi o sticluţăde otravă. O imagine cât se poate de drăguţă! Din câte se pare, lideriiOrdinului Mâinii Negre s-au întâlnit în luna ianuarie 1914 cu francmasoniifrancezi şi cu cei ai Marelui Orient la hotelul St Gerome din Toulouse, pentru a pune la cale asasinarea din Sarajevo. Asasinii propriu-zişi,conduşi de Gavrilo Princip, erau bolnavi de tuberculoză şi oricum nu maiaveau mult de trăit. Erau patrioţi naivi, convinşi prin manipulare că ceeace făceau va servi mişcării naţionale sârbe, deşi adevăratul scop a fost implementarea unei Agende a Frăţiei de care probabil nici măcar nu ştiaucă există. La fel se petrec lucrurile cu asasinii şi teroriştii din întreaga lumeşi din toate timpurile.Filialele germane ale Frăţiei au început ostilităţile, iar cele dinrestul Europei au reacţionat. Soldaţii care au luptat efectiv în acest războiau fost simpli pioni într-un joc pe care nu l-au înţeles. Într-o singură bătălie, o jumătate de milion de oameni au murit în tranşeele din nordulFranţei. A fost un adevărat carnagiu, într-o regiune care reprezintă un pământ sacru pentru sataniştii şi băutorii de sânge care conduc această lume şi care privesc aceste victime ca pe un ritual de sacrificare în masă pecare îl aduc ca ofrandă reptilienilor. Războiul a fost creat prin mecanismulclasic de creare a problemei – reacţie – găsire a soluţiei. Aceeaşi tehnică afost folosită pentru a atrage în război Statele Unite. În campania electorală,Woodrow Wilson le-a promis americanilor că nu va permite intrarea înrăzboi a Statelor Unite. Dacă nu le-ar fi făcut această promisiune, nu ar fifost ales niciodată. El cunoştea însă foarte bine Agenda Frăţiei, aşa că înanul 1916 vasul american de pasageri Lusitania a fost scufundat. Pretextula fost suficient pentru ca America să intre în război, la fel cum asasinarea arhiducelui Ferdinand a fost pretextul Germaniei pentru a declanşa războiul, iar atacarea portului Pearl Harbour de către japonezi în anul 1941i-a permis preşedintelui de atunci al Statelor Unite, Franklin Delano Roosevelt, să forţeze intrarea Americii în cel de-al Doilea Război Mondial.Se pare că unul din membrii uneia din liniile genealogice importante,Alfred Gwynne Vanderbilt, se afla pe Lusitania atunci când s-a scufundat.Deşi i s-a trimis o telegramă să nu se urce pe acel vas, aceasta nu a ajuns lael. Şeful Departamentului SUA pentru Industriile de Război a fost un alt exponent important al Frăţiei în secolul nostru. Numele acestuia eraBernard Baruch (Com 300). El nu s-a sfiit să declare că: „are probabil maimultă putere în acest război decât orice al om…”. Baruch şi Mandel eraucele două persoane care luau deciziile de zi cu zi în filiera americană aSocietăţii Mesei Rotunde.Prin anii 50, o nouă confirmare a modului în care a fost manipulat Primul Război Mondial a venit în urma unei investigaţii a CongresuluiSUA care a luat în vizor fundaţiile „scutite de taxe” din Statele Unite, printre care Rockefeller Foundation, Ford Foundation şi Carnegie Endowment for International Peace. Investigatorii au descoperit că aceastadin urmă a contribuit la manipularea războiului! Acesta este un alt aspect important de remarcat: Frăţia îşi numeşte organizaţiile astfel încât populaţia să creadă că scopul lor este opus celui pe care îl au de fapt. Spreexemplu, dacă vrei să faci trafic de droguri fără a fi suspectat, cea mai bună acoperire este o agenţie anti-drog. Dacă vrei să distrugi natura şiviaţa în sălbăticie, o poţi face printr-o agenţie de protecţie a mediului înconjurător şi a animalelor. Dacă vrei să faci ritualuri satanice, se recomandă o instituţie a bisericii creştine. Investigaţia Congresului,condusă de Comitetul Reece, a descoperit că aceste fundaţii aveaucomitele de conducere mai mult sau mai puţin comune şi că finanţau„educaţia” şi „ştiinţa” pentru a-şi promova propria Agendă de centralizarea puterii globale. De pildă, rezultatele „cercetărilor” ştiinţifice erau convenite înainte ca finanţarea să fie acordată. Dacă oamenii de ştiinţă nuacceptau aceste condiţii, nu primeau finanţarea. De altfel, aceasta este unadin principalele modalităţi prin care cunoaşterea ştiinţifică este suprimată.La ora actuală există cunoaşterea necesară pentru ca nimeni să nu maisufere de foame pe această planetă şi pentru a scăpa de tehnologia poluantă şi înalt consumatoare de energie, dar ea nu este luată în calcul de interesele care conduc lumea. Descoperirile Comitetului Reece legate de Primul Război Mondial au apărut în urma investigării Fundaţiei Carnegie pentru Pace Internaţională. Directorul ştiinţific al comisiei, Norman Dodd, povesteşte în raportul său că cineva a pus la o şedinţă a şefilor fundaţiei Carnegie următoarea întrebare:„‚Există vreun alt instrument mai eficient decât războiuldacă vrei să schimbi viaţa unui întreg popor?’ Toată lumea a fost unanim de acord că nu există, aşa că s-a trecut la următoareaîntrebare: ‚Cum facem să implicăm Statele Unite în acest război?’”După care, Dodd continuă:„Au pus apoi următoarea întrebare: ‚Cum procedăm pentrua controla maşinăria diplomatică a Statelor Unite?’ Răspunsul afost simplu: ‚Trebuie să controlăm Departamentul de Stat’. Am înţeles astfel ce s-a întâmplat când am descoperit că Fundaţia Carnegie a ajuns să controleze printr-o agenţie creată de ea toate numirile în posturi înalte din Departamentul de Stat. În cele din urmă, am intrat în război. Într-o altă şedinţă, ţinută în anul 1917,aceiaşi directori ai fundaţiei au avut tupeul să se felicite singuri pentru decizia pe care au luat-o cu doi ani în urmă, căci impactul războiului arăta că viaţa oamenilor s-a modificat într-adevăr dramatic, aşa cum prevăzuseră. Au mers chiar mai departe,trimiţându-i domnului Wilson o telegramă în care îi recomandau săaibă grijă ca războiul să nu se termine prea repede”.Dodd a mai spus că persoana care s-a ocupat de investigaţie,Kathryn Casey, a descoperit şi alte procese verbale din care rezulta că şefiifundaţiei Carnegie urmăreau să împiedice revenirea americanilor la viaţa de dinainte de război. La urma urmei, schimbarea modului de viaţă al populaţiei fusese însuşi scopul războiului. Dodd a spus:„Au ajuns la concluzia că pentru a preveni revenirea lamodul de viaţă de dinainte de război, cea mai bună cale este de acontrola procesul educativ. Au apelat atunci la cei de la fundaţia Rockefeller, cărora le-au cerut: ‚Sunteţi de acord să preluaţi voicontrolul asupra educaţiei şi al tematicii şcolare?’ Ceilalţi au fostde acord. Împreună, ei au stabilit că cea mai bună cale era de aschimba felul în care se predă în şcoli istoria Statelor Unite. Înacest scop, au apelat la cel mai mare istoric american la vremearespectivă şi i-au cerut să modifice perspectiva asupra istoriei”.Aşa se explică de ce nu poţi afla ce s-a întâmplat de fapt citindcărţile oficiale de istorie. Acestea nu spun decât ce doreşte Frăţia să aflaţi.Aceste informaţii contrafăcute le sunt predate copiilor şi tinerilor din şcolişi universităţi sub numele de „educaţie”. Aceleaşi transformări le-ausuferit şi celelalte materii. Aceasta este „educaţia” pe care o primesc tinerii americani, ai căror părinţi muncesc o viaţă întreagă pentru a le-o putea oferi. Ei strâng cureaua şi fac economii pentru ca progeniturile lor să fie îndoctrinate, nu educate. Scopul Primului Război Mondial a fost de a remodela lumea după imaginea dorită de reptilieni. Cei care s-au adunat înanul 1919 la Versailles (din nou lângă Paris!) pentru a decide ce se vaîntâmpla după război au fost chiar cei care l-au provocat. Locul ales nu afost întâmplător. Palatul Versailles este cunoscut sub numele de PalatulRegelui Soare. Liderii „victorioşi” care s-au prezentat la Versailles au fost Woodrow Wilson, Preşedintele Statelor Unite, Lloyd George (Com 300), primul ministru al Marii Britanii, şi Georges Clemenceau, primul ministrual Franţei. Ce se întâmpla însă în spatele scenei? Wilson era „sfătuit” de colonelul Mandel House (Com 300) şi de Bernard Baruch (Com 300), ceidoi reprezentanţi de frunte ai lui Rothschild şi ai Societăţii Mesei Rotunde,Lloyd George era sfătuit de Alfred Milner (Com 300), liderul oficial al Mesei Rotunde, şi de Sir Phillip Sassoon, un descendent direct al luiMayer Amschel Rothschild; iar Clemenceau îl avea drept consultant peGeorges Mandel, ministrul său de interne, al cărui nume real era Jeroboam Rothschild. Din Comisia Americană pentru Negocierile de Pace maifăceau parte: fraţii Dulles (a căror reputaţie sinistră este bine cunoscută);Paul Warburg; Thomas Lamont, din partea lui J.P. Morgan (Payseur);Robert Lansing, secretarul de stat şi unchiul celor doi fraţi Dulles; şiWalter Lippman (Com 300), fondatorul filialei americane a SocietăţiiFabian. Toţi erau membri ai unor linii genealogice . Din delegaţia germană făcea parte Max Warburg, fratele lui Paul Warburg, aflat în tabăraamericană! Gazda conferinţei era baronul Edmund de Rothschild, caremilita pentru crearea unui stat evreiesc în Palestina. Conferinţa de Pace dela Versailles i-a confirmat de altfel acceptarea cererii sale. Acestea sunt informaţii precise, dar nu le veţi găsi în nici una din cărţile oficiale deistorie. Conferinţa a decis, între altele, înfiinţarea Tribunalului Penal Internaţional de la Haga, în Olanda, şi a Ligii Naţiunilor, prima încercare aFrăţiei de a crea o organizaţie globală care să se transforme treptat într-unguvern mondial. Prima versiune a actului de înfiinţare a Ligii Naţiunilor afost redactată de colonelul House, acelaşi om care i-a redactat lui Woodrow Wilson faimoasele sale „paisprezece puncte” pe care le-a atinsla Conferinţa de la Versailles. Cu nişte ani în urmă, House a scris unroman intitulat Philip Dru: Administrator. Mai târziu, a recunoscut că ceeace a prezentat în roman ca ficţiune s-a petrecut de fapt în realitate. În carte,care a fost publicată sub anonimat cu doi ani înainte de declanşarea Primului Război Mondial, el a propus înfiinţarea unei organizaţii numite…Liga Naţiunilor. Războiul nu a fost altceva decât un complot menit să ducămai departe Agenda Frăţiei, deşi a costat vieţile a milioane de oameni.Liga Naţiunilor nu a avut succes, dar ambiţia Frăţiei s-a împlinit până laurmă, prin înfiinţarea Organizaţiei Naţiunilor Unite, în anul 1945. Ce-idrept, a mai fost necesar un război pentru asta! Revoluţia Rusă / Războiul Rece Revoluţia Rusă, declanşată în anul 1917, în timpul Primul Război Mondial, a condus la apariţia Uniunii Sovietice, iar mai târziu a unui aşa- numit „Război Rece”. Unul din principalele instrumente de care sefoloseşte Frăţia pentru a-i manipula pe oameni constă în crearea unor monştri care să-i sperie pe aceştia. Aşa au procedat şi cu comunismul dinUniunea Sovietică şi China. Ierarhia politică a celor două ţări a făcut parte integrantă din reţeaua societăţilor secrete şi liniilor genealogice ale Frăţiei,dar, ca de obicei, marea majoritate a oamenilor nu ştiu aceste lucruri.Opinia publică internaţională a crezut tot timpul că liderii americani şi cei sovietici se opun unii altora pentru că o ţară era capitalistă, iar cealaltă comunistă. Nimic mai puţin adevărat. Cele două conduceri sunt carteluri aparent diferite, dar în ultimă instanţă sunt conduse de aceiaşi oameni.Comunismul a fost creat de Wall Street şi de City-ul londonez, cu scopulde a cea o stare generalizată de teamă şi un conflict uriaş, astfel încât să-şi poată impune mai uşor Agenda. Ca de obicei, au planificat totul îndelung,înainte de a trece la fapte. Manifestul Comunist a fost scris de Karl Marxşi de Friedrich Engles. Marx a fost studentul unui ocultist german, Bruno Bauer (Rothschild) şi s-a însurat cu o descendentă a unei linii din aristocraţia scoţiană. În toate aceste decenii, stânga politică l-a ridicat în slăvi pe Marx ca pe un„om al poporului”. În realitate, el a fost un om care a creat o închisoare pentru popoare. Acţiunea efectivă a început în Rusia, odată cu atragerea ţarului în războiul împotriva japonezilor (printr-o manipulare a lui Rothschild), în anul 1905. Ramura europeană a Rothschild-zilor i-a împrumutat bani ţarului pentru susţinerea războiului, în timp ce ramuraamericană, Kuhn, Loeb and Company, i-a finanţat pe japonezi. Războiul adistrus economia rusă, ca să nu mai vorbim de faptul că împrumutul acordat de Rothschild-zi trebuia returnat, plus dobânzile de rigoare. Acest lucru a alimentat revolta populaţiei, care se afla deja în fierbere. Când Primul Război Mondial a început şi Rusia a intrat în conflict împotrivaGermaniei, aprovizionarea armatei ruse cu armament de către companiile lui Rothschild precum Vickers Maxim au fost sistematic întârziate, ceea cea condus la o revoltă a soldaţilor. Vickers Maxim era o companie controlată de Ernest Cassel, un asociat de afaceri al lui Kuhn, Loeb and Company, dar acţionari majoritari erau Rothschild-zii. Fiica lui Ernest Cassal s-a măritat cu Lord Mountbatten (el însuşi un Rothschild), cel care a aranjat căsătoria reginei Elisabeta cu nepotul său, prinţul Philip.Interconexiunile liniilor genealogice sunt pur şi simplu fantastice.Revoluţia Rusă a pus capăt celor 300 de ani de domnie a familiei Romanov, perioadă care a început în secolul XVII cu venirea pe tronul Rusiei a lui Mihail Romanov. Se crede că acesta a fost sprijinit de ocultistul şi rozicrucianul dr. Arthur Dee şi de serviciile secrete britanice.Arthur Dee era fiul doctorului John Dee, astrologul de tristă reputaţie al reginei Elisabeta I. Oricum ar fi, aceste familii regale sunt subordonate Agendei, iar acum sosise timpul ca Romanovii de părăsească puterea.Acelaşi principiu s-a aplicat şi dinastiilor Habsburg şi Hohenstaufen, cam în aceeaşi perioadă. Infrastructura necesară înlăturării Romanovilor de la putere era de mult creată, francmasonii, rozicrucienii şi alte grupări secreteînflorind în Rusia încă de la jumătatea secolului al XVIII-lea. Primatentativă de înlăturare a Romanovilor a fost făcută de Alexander Kerenski,un francmason finanţat de Wall Street şi de Londra. Un al doilea val deviolenţe, mult mai brutal, a fost condus de Leon Trotski şi de Lenin.Trotski a părăsit Germania şi s-a stabilit la New York, de unde a plecat înRusia şi s-a alăturat revoluţiei bolşevice. A intrat în Rusia cu un paşaport american pe care i l-a dat chiar Preşedintele Woodrow Wilson şi avea la el10.000 de dolari primiţi de la familia Rockefeller. A fost întâmpinat în Rusia de Lenin, care a ajuns aici din Germania, într-un tren sigilat căruia is-a acordat toată securitatea necesară şi care a trecut prin Suedia şi Elveţia.Propaganda bolşevică a fost finanţată masiv de germani. În timp ce Lenin,Trotski şi compania condamnau public „capitalismul”, ei erau finanţaţi de bancherii Frăţiei de pe Wall Street şi din Londra, aceiaşi oameni careaveau să-l finanţeze mai târziu pe Hitler. În autobiografia sa, Trotski recunoaşte că a primit o parte din aceste împrumuturi, multe dintre elefiind aranjate de Alfred Milner (liderul Mesei Rotunde) şi „Alexander”Gruzenberg (al cărui nume real era Michael), principalul agent bolşevicdin Scandinavia şi sfătuitor de taină al băncii new-yorkeze Chase NationalBank, aflată în proprietatea lui J.P. Morgan (Payseur). Unul din cei maiactivi agenţi care au intermediat legăturile dintre bolşevici, Londra şi Wall Street a fost Olof Aschberg, care a devenit cunoscut sub porecla de bancherul bolşevicilor. Banca sa se numea Nya Banken şi fusese înfiinţatăîn anul 1912, la Stockholm. Agentul londonez al lui Aschberg era North Commerce Bank, al cărei preşedinte era Earl Grey, un membru al Mesei Rotunde şi prieten bun cu Cecil Rhodes. Un alt asociat apropiat al luiAschberg era Max May, vice-preşedintele băncii Guaranty Trust a lui J.P.Morgan (Payseur), responsabil pentru operaţiunile de peste ocean ale băncii.În anul 1915 s-a creat Corporaţia Internaţională Americană, cuscopul precis de a finanţa revoluţia rusă. Directorii acesteia reprezentau interesele Rockefeller-ilor, ale lui Kuhn, Loeb and Company (Rothschild-zilor), ale familiilor DuPont şi Harriman, şi ale Rezervei Federale. Printre aceşti directori s-a numărat şi George Herbert Walker Bush, bunicul lui George Bush. Rothschild-zii au finanţat direct revoluţia prin intermediullui Jacob Schiff de la Kuhn, Loeb and Company. Bancherii Frăţiei din Marea Britanie, Statele Unite, Rusia, Germania şi Franţa s-au întâlnit în Suedia în vara anului 1917 şi au căzut de acord ca Kuhn, Loeb and Company să facă un depozit de 50 de milioane de dolari la o bancă dinSuedia pentru uzul lui Lenin şi Trotski. Într-un articol apărut în numărul din 3 februarie 1949 al revistei The New York American Journal, nepotullui Jacob Schiff povesteşte că bunicul său le-a plătit celor doi„revoluţionari” o sumă suplimentară de 20 de milioane de dolari. Plata sumei de 20 de milioane acordată bolşevicilor prin intermediul lui ElishuRoot (avocatul lui Kuhn, Loeb and Company şi fost secretar de stat al SUA) este înregistrată în arhiva Congresului, în data de 2 septembrie1919. Această investiţie nu numai că a urgentat implementarea Agendei Frăţiei, dar a adus şi un profit de necrezut. Unii cercetători susţin că Leninle-a plătit lui Kuhn, Loeb and Company, între 1918-1922, echivalentul înruble al nu mai puţin de 450 de milioane de dolari. De altfel, această sumănu însemna nimic prin comparaţie cu profiturile obţinute mai târziu prin exploatarea bogăţiilor naturale, ale economiei şi populaţiei Rusiei, ca să numai vorbim de jefuirea averii în aur a ţarului şi a activelor sale financiare, păstrate chiar în băncile care au finanţat revoluţia (şi furate tot de ele). Lafel ca şi restul lumii, Rusia a fost distrusă de reptilieni. Există mult maimulte lucruri care merită să fie spuse în legătură cu această poveste, dar am făcut acest lucru în lucrarea mea anterioară, Şi adevărul vă va faceliberi. Singurul lucru pe care am dorit să-l demonstrez în acest capitol afost că revoluţia rusă şi tot ce a urmat după aceasta a fost doar o altăoperaţie a Frăţiei.Comunismul a fost apoi asmuţit împotriva fascismului (deşireprezentau acelaşi lucru), în timpul celui de-al Doilea Război Mondial.La sfârşitul acestuia, teama de „monstrul” sovietic a fost folosită pe scară largă pentru a manipula în continuare evenimentele globale ale lumii şi pentru a justifica enormele cheltuieli pentru înarmare, plătite companiilor de armament şi aeronautice ale aceloraşi reptilieni. De aceea, aceştia au avut grijă să se asigure că Uniunea Sovietică se afla cel puţin la egalitatecu Statele Unite în cursa înarmării, dacă nu cumva chiar deasupra acestora, întreţinând astfel sentimentul de teamă de ambele părţi şi justificând cheltuirea unor sume din ce în ce mai mari pentru cumpărareade arme din ce în ce mai scumpe de la companiile lor, „pentru a ţine pasulcu ruşii”. Războiul Rece a fost un exemplu clasic de manipulare.Occidentalii erau terifiaţi de Uniunea Sovietică, iar sovieticii de capitalişti,în timp ce ambele tabere erau controlate în secret de aceiaşi oameni.Această cursă a înarmărilor a condus la apariţia bombei atomice în timpulcelui de-al Doilea Război Mondial, graţie Proiectului Manhattan condusde Robert Oppenheimer. Proiectul Manhattan a fost susţinut financiar de Institutul pentru Studii Avansate de la Universitatea Princeton (controlatde Frăţie), vizitat regulat de Albert Einstein. Einstein, care a lucrat lacrearea bombei atomice, a fost un asociat apropiat al lui Bernard Baruch şial Lordului Victor Rothschild (Com 300), omul care a controlat serviciilesecrete britanice decenii la rând. Rothschild s-a folosit de contactele sale pentru a le furniza israelienilor planurile secrete de fabricare a armelor nucleare. Desigur, dacă Statele Unite ar fi deţinut aceste arme devastatoare, iar ruşii nu, nu ar fi putut exista un Război Rece, aşa că proiectul tehnologic le-a fost transmis inclusiv acestora. Pavel A.Sudoplatov, fostul şef al biroului de contra spionaj însărcinat cu problema bombei atomice, a confirmat după război că Oppenheimer le-a furnizatdatele necesare fabricării bombei atomice chiar în timpul războiului. Unul din cei care au lucrat la Proiectul Manhattan a fost fizicianul german Klaus Fuchs, care a fugit din Germania în Marea Britanie în anul 1933. Asociatal Lordului Victor Rothschild, Fuchs a fost condamnat mai târziu la 14 anide închisoare, pe motiv că ar fi furnizat ruşilor secrete militare referitoarela bomba atomică. Personal, ştiu de la oameni care au lucrat în serviciilesecrete din Statele Unite, dar şi din cercetările altor autori, că know-how-ulreferitor la armele nucleare le-a fost transmis în permanenţă ruşilor decătre americani în timpul Războiului Rece, inclusiv prin ConferinţelePugwash inspirate de Einstein şi de Bertrand Russell (Com 300), unul din membrii liniei genealogice Russell. Pugwash vine de la numele domeniului canadian al industriaşului Cyrus Eaton, unde s-au ţinutconferinţele. Eaton şi-a început cariera ca secretar al lui J.D. Rockefeller şia devenit partener de afaceri cu dinastia acestuia. În anul 1946, Bertrand Russell, un prieten al lui Einstein, a afirmat că naţiunile trebuie forţate sărenunţe la suveranitatea lor şi să se supună dictaturii Statelor Unite, scopîn care trebuie folosită teama de armele nucleare.După decenii de teroare şi sărăcie, a sosit în sfârşit timpul în careAgenda a permis ţărilor din fostul bloc sovietic să se alăture Uniunii Europene şi NATO, în conformitate cu planul impunerii unui guvern mondial şi a unei armate unice. Acest lucru nu ar fi fost posibil dacă„imperiul malefic” al Uniunii Sovietice nu s-ar fi destrămat. De aceea, lamomentul oportun a apărut pe scena politică Mihail Gorbaciov, un asociatşi subordonat al celor doi manipulatori-şefi ai Frăţiei, Henry Kissinger şi David Rockefeller. Misiunea acestuia era să joace rolul de „băiat bun” şi să destrame Uniunea Sovietică. Zidul Berlinului a căzut şi oamenii s-au bucurat, crezând că suflă un vânt al libertăţii. În realitate, nu era decât un nou pas pe calea către dominarea globală centralizată a lumii. Gorbaciov a părăsit scena politică, iar la ora actuală conduce fundaţia finanţată de Frăţie care îi poartă numele, organizând conferinţe prestigioase în care promovează cauza guvernului mondial. Cunosc oameni care m-auinformat că şi acesta este un reptilian care îşi schimbă forma. Momentul crucial al planului lui Rothschild de a crea statul Israel a fost Declaraţia Balfour prin care secretarul însărcinat cu afaceri externe alMarii Britanii, Lord Arthur Balfour, a anunţat la data de 6 noiembrie 1917 că Marea Britanie susţine cererea evreilor de a-şi crea o ţară pe teritoriul Palestinei. Conferinţa de Pace de la Versaille, dominată în întregime de Rothschild-zi, a confirmat această aprobare. Mare surpriză! În fond, ce afost această Declaraţie Balofour? Ea nu a fost citită în faţa Parlamentului din Palatul Westminster, ci a fost o simplă scrisoare a Lordului Balfour (Com 300), un membru al cerului interior al societăţii secrete a Mesei Rotunde, adresată Lordului Lionel Walter Rothschild (Com 300),finanţatorul Mesei Rotunde! Altfel spus, a fost o scrisoare transmisă de laun membru la altul ai aceleiaşi societăţi secrete. Rothschild era un reprezentant al Societăţii Engleze a Sioniştilor, înfiinţată cu banii clanului Rothschild. Majoritatea cercetătorilor cred că scrisoarea lui „Balfour” afost scrisă de fapt chiar de Lordul Rothschild, împreună cu Alfred Milner (Com 300), farul călăuzitor al Mesei Rotunde, făcut preşedinte al gigantului minier Rio Tinto Zinc de acelaşi Lord Rothschild. Rio Tinto arenumeroase activităţi în Africa de Sud, iar una din acţionarele sale este regina Angliei. Arabii din Palestina au fost folosiţi în lupta împotriva turcilor din timpul Primul Război Mondial, sub comanda englezului T.E.Lawrence (Lawrence al Arabiei), promiţându-li-se în schimb suveranitatea deplină. Lawrence a ştiut de la bun început că planul Frăţiei era săînfiinţeze un stat „evreu” (khazaro-arian) în Palestina. Prieten apropiat cu Winston Churchill, el a recunoscut mai târziu acest lucru:„Am riscat să fiu expus ca mincinos, având convingerea căajutorul arab era necesar pentru o victorie ieftină şi uşoară în Orient, şi că este mai bine să câştigăm şi să ne călcăm cuvântul decât să pierdem… Păcălirea arabilor a fost principalul nostru instrument pentru câştigarea războiului din Orientul Mijlociu. Deaceea, i-am asigurat că Anglia îşi va ţine cuvântul în litera şispiritul lui. Inspiraţi de aceste cuvinte, arabii au făcut nişte lucruri minunate. Cât despre mine, în loc să mă simt mândru de ceea cefăceam împreună, am simţit tot timpul o stare de amărăciune şi deruşine”.Acesta a fost modul de operare al reptilo-arienilor de mii de ani şi până în prezent. Rothschlid-zii au fost cei care au finanţat primele migraţiiale evreilor în Palestina. Tot ei i-au finanţat mai târziu pe Hitler şi pe naziştii săi, în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, în care evreii,ţiganii, comuniştii şi alte categorii sociale au fost trataţi în maniera cea mai odioasă cu putinţă. Rothschlid-zii au fost cei care s-au folosit după terminarea războiului de simpatia întregii lumi faţă de evreii pe care i-au exploatat fără milă pentru a-şi justifica pretenţia de a prelua statul Palestina. Tot ei au finanţat grupurile teroriste „evreieşti” care au asigurat crearea statului Israel prin crime şi teroare. Rothschlid-zii i-au finanţat şi i-au manipulat pe aceşti terorişti, numindu-i în poziţiile cheie ale noului stat, printre ei numărându-se şi primii miniştri succesivi Ben-Gurion, Shamir,Begin şi Rabin. Aceştia oameni şi-au petrecut tot restul vieţii condamnând terorismul altora, cu o ipocrizie pe care nu o pot crede decât oamenii ceimai naivi. Lordul Victor Rothschlid, şeful serviciilor secrete britanice, afost cel care a transmis Israelului know-how-ul necesar pentru construireade arme nucleare. Rothschlid-zii au fost cei care au controlat şi au deţinut proprietatea asupra Israelului încă de la crearea acestuia, dictându-i politicile pe care le doreau, de atunci şi până în prezent. Rothschlid-zii şicelelalte societăţi secrete ale Frăţiei au fost cei care au ascuns faptulconfirmat chiar de istoricii „evrei” că marea majoritate a poporului„evreu” din Israel îşi are de fapt originea genetică în Munţii Caucaz,neavând nimic de-a face cu ţara pe care o ocupă în prezent. Poporul evreua fost sacrificat pe altarul lăcomiei şi setei de putere a Rothschlid-zilor, dar chiar şi aceştia din urmă îşi primesc ordinele de la o autoritate superioară,localizată, din câte bănuiesc, undeva în Asia. Orientul Îndepărtat dictează cartierului operaţional din Londra ce trebuie să facă. În ultimă instanţă,întregul proces este orchestrat din regiunea inferioară a celei de-a patra dimensiuni. Cel de-al Doilea Război Mondial La Conferinţa de Pace de la Versailles din anul 1919 s-au luat oserie de decizii care aveau să culmineze cu genocidul cunoscut sub numelede al Doilea Război Mondial. Mai întâi de toate, reparaţiile cerute poporului german au fost atât de fantastice încât Republica de la Weimar creată după război nu a avut nici o şansă de supravieţuire economică.Lucrurile s-au desfăşurat exact aşa cum au fost planificate. Haosul economic creat cu intenţie a fost o problemă masivă, care impunea găsirea unei soluţii, iar soluţia a fost Adolf Hitler. O a doua hotărâre importantă,luată într-o şedinţă secretă a colaboratorilor de la Versailles, ţinută la HotelMajestic din Paris, a constat în crearea unor organizaţii asociate cu Masa Rotundă. Prima a fost creată în anul 1920, odată cu apariţia Institutului pentru Afaceri Internaţionale, cunoscut şi sub numele de Chatham House,la numărul 10 din St James Square din Londra. Şeful oficial al acestu iinstitut este regele sau regina Angliei, motiv pentru care în anul 1926 a primit numele de Institut Regal. Filiala sa americană, Consiliul pentru Relaţii Străine (Council on Foreign Relations – CFR), a apărut în anul1921 şi a fost alcătuită din membri ai Mesei Rotunde. CFR a fost finanţat de Rockefeller-i, şi nu numai. Aceste organizaţii se adăugau vastei reţele a Frăţiei, având scopul de a controla încă şi mai complet politicile Marii Britanii şi Statelor Unite, şi prin intermediul acestora lumea întreagă.Practic, vorbim de aceeaşi organizaţie sub nume diferite. Institutul Regal pentru Afaceri Internaţionale (RIIA – Royal Institute of International Affairs) era alcătuit din prietenii lui Cecil Rhodes şi din alte nume care nesunt deja familiare, inclusiv Astor-ii. A fost finanţat de la început şi pânăastăzi de o listă interminabilă de corporaţii globale şi grupuri de mas-media conduse de familiile liniilor genealogice. Institutul Regal are legături cu nivelele la vârf ale scenei politice,ale lumii afacerilor, sistemului bancar, mas-mediei, etc. Spre exemplu, unadin figurile sale centrale a fost maiorul John Jacob Astor (Com 300),director al Hambros Bank şi proprietar (după anul 1922) al ziarului Times. Printre ceilalţi membri fondatori s-au numărat: Sir Abe Bailey, proprietarulTransvaal Mines din Africa de Sud, care a colaborat cu Alfred Milner pentru declanşarea Războiului Barilor, şi John W. Wheeler-Bennett,consultantul de mai târziu al generalului Eisenhower în ultimii doi anidecisivi ai celui de-al Doilea Război Mondial, când se făceau deja planurile pentru felul în care va arăta lumea după război. Institutul are conexiuni cu universităţile Oxford şi Cambridge şi cu London School of Economics, la care au fost educaţi mulţi dintre „radicalii stângii” politice.Cartea de tristă reputaţie a lui Adolf Hitler, Mein Kampf, a fost scrisă înrealitate de generalul maior Karl Haushofer, care a recunoscut că una dinsursele principale din care s-a inspirat a fost Halford J. MacKinder, unuldin directorii de la London School of Economics. La fel ca în cazul MeseiRotunde, au fost create filiale ale Institutului Regal în Australia, Canada, Noua Zeelandă, Nigeria, Trinidad-Tobago şi India (în această ţară, filialaeste cunoscută sub numele de Consiliul pentru Afaceri Mondiale). Filialaamericană, Consiliul pentru Relaţii Externe (CFR) şi-a stabilit sediul laHarold Pratt House, pe 58 East 68th Street, în New York, fosta reşedinţă afamiliei Pratt, ai cărei membri erau prieteni apropiaţi cu Rockefeller-ii.Crearea CFR a fost organizată de coloneul Mandel House, J.P. Morgan(Payseur), clanul Rockefeller şi asociaţii acestora. În scurt timp, CFR-ul aajuns să deţină controlul integral asupra Statelor Unite, lucru valabil şi laora actuală. Dacă îi analizaţi componenţa, îi veţi regăsi pe fruntaşii săi întoate instituţiile care controlează vieţile americanilor, inclusiv în cele aleeducaţiei. La fel ca şi Masa Rotundă pe timpuri, aceste organizaţii suntalcătuite din cercuri exterioare şi un cerc interior. Cercul interior este singurul care cunoaşte integral Agenda, lucrând non-stop pentru îndeplinirea acesteia. Următorul cerc cunoaşte doar parţial Agenda,lucrând pentru îndeplinirea ei în domeniul său de referinţă. Al treilea cercnu cunoaşte mare lucru din Agendă, dar este manipulat să ia deciziile„corecte” în domeniile sale de influenţă, fără să ştie care sunt motivele reale care se ascund în spatele acestor decizii. Amiralul Chester Ward, fost judecător general al marinei americane, a fost membru în CFR timp de 16 ani. El a declarat la un moment adat că scopul organizaţiei era: „…supunerea suveranităţii şi independenţei naţionale a Statelor Unite unuiguvern mondial atotputernic”. În cartea sa, Kissinger pe canapeaua psihiatrului, scrisă în colaborare cu Phyllis Schafly, Ward scrie:„… dorinţa de a ceda suveranitatea şi independenţa Statelor Unite prevalează în rândul marii majorităţi a membrilor anumitor grupări, dar mai ales în rândul conducerilor acestora, carealcătuiesc la ora actuală o organizaţie cu mai multe nuclee… [Principala grupare] este alcătuită din ideologii guvernării globaleunice, cunoscuţi şi sub numele de internaţionalişti. Ei sunt cei careduc mai departe tradiţia membrilor fondatori”.Din 1921 şi până în prezent, practic toţi preşedinţii Statelor Uniteau fost membri CFR, alături de principalii lor colaboratori din guvern şicea mai mare parte a ambasadorilor americani în lume (la ora actuală toţi ambasadorii). CFR-ul mai include în rândul membrilor săi proprietari degrupuri media, ziarişti şi editori cheie, oameni din domeniul educaţiei,lideri militari, etc. Componenţa Institutului Regal pentru Afaceri Internaţionale este păstrată în secret, dar se ştie că şi aceasta include oameni aflaţi în aceleaşi poziţii de putere ca şi cei din Statele Unite. Insist asupra faptului că CFR-ul american este subordonat şi primeşte ordine dela Institutul Regal din Londra. Alte societăţi care au legături strânse cucele două instituţii sunt Illuminati; ordinele „cavalereşti” precum Cavalerii Sfântului Ioan din Ierusalim (de Malta); o reţea controlată de regele sauregina Angliei, la care mă voi referi imediat; francmasonii, rozicrucienii şi Masa Rotundă; reţeaua de „fundaţii” americane, precum Rockefeller Foundation; şi o reţea nesfârşită de grupuri aflate în interconexiune careoperează în ultimă instanţă sub aceeaşi conducere globală. Începând dinanii 30, această reţea a împânzit lumea, pregătind-o pentru următorul mare proiect al Frăţiei: cel de-al Doilea Război Mondial. Acest efort concertat aavut drept scop atingerea unei centralizări şi mai mari a puterii şi creareaunui organism global care să poată fi transformat treptat într-un guvernmondial. La ora actuală, acest organism este cunoscut sub numele de Naţiunile Unite.Cu o economie în ruine şi o inflaţie galopantă, poporul german l-a privit pe Adolf Hitler ca pe un salvator al neamului. Este acelaşi mecanismde creare a problemei – reacţie – găsire a soluţiei. Aşa cum arăt pe larg înlucrarea Şi adevărul vă va face liberi, naziştii au fost finanţaţi de Wall Street şi de City-ul londonez, prin intermediul subsidiarelor germane ale companiilor britanice şi americane, dar şi al unor împrumuturi americaneacordate conform Planului Young şi Planului Dawes. Aceste împrumuturiar fi trebuit să ajute Germania să plătească reparaţiile de război, dar au fostfolosite de Hitler pentru finanţarea maşinăriei sale de război. Standard Oil (Rockefeller-ii) şi I.G. Farben, cartelul chimic german care a conduslagărul de concentrare de la Auschwitz, erau de fapt una şi aceeaşicompanie. Hitler a venit la putere în anul 1933. În acelaşi an, preşedinte al Statelor Unite a fost ales, deloc întâmplător, Franklin Delano Roosevelt.Ascensiunea sa către putere a fost identică cu a lui Hitler. În anul 1929, bancherii Frăţiei au prăbuşit bursa de valori din Wall Street, provocândMarea Criză. Din această problemă s-a născut soluţia: pachetul economic „New Deal” oferit de Roosevelt, care i-a permis acestuia să câştigealegerile prezidenţiale din anul 1933. Acest „New Deal” era o replică identică a soluţiei oferite de Hitler germanilor, pentru a rezolva problemele(create de aceiaşi oameni) economice ale acestora. După ce a ajuns la putere, Roosevelt a pus la cale unul din cele mai mari furturi din istorie,trecând prin Congres legi care au forţat poporul american să cedezeguvernului toate bijuteriile din aur, în schimbul unor hârtii lipsite devaloare cunoscute sub numele de bancnote ale Rezervei Federale. Acestlucru era necesar – a pretins Roosevelt – pentru a rezolva marile problemeeconomice cu care se confrunta ţara. La scurt timp, după ce economiaamericană a ajuns complet sub controlul Frăţiei, Roosevelt a plasatsimbolul acesteia, piramida şi ochiul clarvăzător, pe bancnota de un dolar.Era ca şi cum le-ar fi spus americanilor de la obraz: „V-am prins!”Franklin Roosevelt, francmason de rang 33, deţinea titlul de Cavaler al lui Pythias într-o societate secretă cunoscută sub numele de Ordinul Arabic Străvechi al Nobililor şi Misticilor. Printre membrii acestuia s-au numărat la vremea lor Francis Bacon şi revoluţionarulfrancez Mirabeau. Ordinul nu admite ca membri decât francmasoni careau atins cel puţin gradul 32 sau care sunt membri în lojile templiere ale francmasoneriei. Se spune că ordinul ar fi fost fondat de un descendent allui Mahomed, având ca model o societate secretă din Europa medievală care includea evrei, arabi şi creştini. Şefii Secreţi, Maeştrii Ascunşi şi Marea Frăţie Albă.Unii cercetători cred că ei sunt forţa care se ascunde în spatele francmasonilor, al sufiţilor, cavalerilor templieri, rozicrucienilor, Societăţii Teozofice şi Ordinului Hermetic al Golden Dawn. După părerea mea,aceşti oameni sunt reptilieni, cel puţin o parte din ei. Roerich a fost implicat în crearea Ligii Naţiunilor, prima tentativă de creare a unui guvern mondial, şi a susţinut activitatea doctorului Andrija Puharich, unom de ştiinţă care l-a ajutat pe tânărul israelian Uri Geller să-şi dezvolte puterile psihice. În Marea Britanie, membrii Institutului Regal pentru Afaceri Internaţionale (Masa Rotundă) din cele două case ale Parlamentului aufost cei care au cerut împăcarea cu Germania, lăsându-l pe Hitler să îşi construiască potenţialul militar până când acesta ar fi putut declanşa unrăzboi de amploare, după care au schimbat brusc macazul, aşa cum arăt în Şi adevărul vă va face liberi. Printre cele mai groteşti exemple ale acestei atitudini s-au numărat Lady Astor, Leopold Amery, Lionel Curtis şi Lord Lothian, toţi membri ai Mesei Rotunde şi/sau ai Institutului Regal pentru Afaceri Internaţionale. Lordul Halifax, secretarul însărcinat cu afacerile externe şi membru al Mesei Rotunde aproape de la fondarea acesteia, afost un alt politician care a susţinut reconcilierea cu Hitler. El s-a întâlnitcu acesta pe data de 19 noiembrie 1937, iar reprezentantul lui Hitler,Alfred Rosenberg, a venit în Marea Britanie în mai 1933, pentru a seîntâlni cu Sir Henry Deterding (Com 300), preşedintele companiei RoyalDutch Shell, cu Geoffrey Dawson, redactorul-şef al ziarului Times, deţinut în proprietate de familia Astor (Masa Rotundă, Institutul Regal, Com 300), primul viconte de Hailsham, secretarul însărcinat cu problemelerăzboiului, Walter Eliot MP şi ducele de Kent, fratele regelui Edward VIIIşi al regelui George IV. Vom discuta despre conexiunile dintre familiaregală britanică şi nazişti ceva mai târziu. Schimbarea bruscă de atitudine de la cea favorabilă lui Hitler la una ostilă acestuia s-a reflectat în Downing Street prin schimbarea primului ministru Neville Chamberlaincu Winston Churchill, omul Frăţiei, la data de 11 mai 1940. La scurt timpdupă numirea sa în funcţie a început bombardarea în masă a civililor germani. Magicienii negri ai reptilo-arienilor şi-au asigurat astfel un nouritual de vărsare globală de sânge.La fel ca în cazul prinţului Philip, apartenenţa la francmasonerie alui Winston Churchill a fost frecvent contestată. În realitate, el a fost unmason cât se poate de activ, după ce a fost iniţiat în Loja Studholme (nr.1591) la Cafe Royal în mai 1901. Istoricii locali din Bradford, Anglia, auscos la iveală dovezi care atestă că o parte a politicilor de război ale lui Churchill au fost influenţate de faptul că el şi regele George II al Grecieiau fost masoni. Un exemplu s-a produs în anul 1943, când Churchill atrimis 5000 de soldaţi la Atena pentru a-l repune pe George pe tronulGreciei, deşi monarhul era detestat de toate taberele, iar soldaţii eraunecesari pe alte fronturi. Familia Churchill are legături strânse cuRothschlid-zii şi cu mediul social ezoteric. Wiston Churchill a aderat laLoja Albionului a Străvechiului Ordin al Druizilor pe data de 15 august1908, la Blenheim Palace. Tatăl său, Lord Randolph Churchill, a fostfinanţat de Casa de Rothschlid pe vremea când era Cancelar al Eşichierului, pe la mijlocul secolului al XIX-lea, când cel mai apropiat prieten al său era Nathaniel Rothschlid. Când Randolph a murit, el le datora Rothschlid-zilor suma de 65.000 de lire sterline, o avere fantasticăîn acele vremuri. Winston le era de asemenea îndatorat şi era prieten buncu Lord Victor Rothschlid, şeful serviciilor secrete britanice, şi cu super-manipulatorul Rothschlid-zilor în Statele Unite, Bernard Baruch. legături strânse cu familia Cecil, cea care de fapt îl controla şi care avea la rândul ei legături apropiate cu reţelele Frăţiei, cu iezuiţii, cu Habsburgii,cu monarhia britanică şi cu familiile Nobilimii Negre din Italia. Familia Churchill este înrudită cu ducii de Marlborough, care au jucat un rolextrem de important în impunerea prinţului Wilhelm de Orania pe tronul britanic. De fapt, Winston s-a născut chiar în reşedinţa acestora, Blenheim Palace, lângă Oxford. Pe scurt, Churchill ştia exact ce face, iar imaginea sacreată de istoricii oficiali nu este decât o farsă. El nu a salvat Insulele Britanice de tiranie, ci a făcut parte integrantă din mecanismul tiraniei.Ofiţerul american care a lucrat la decodarea cifrurilor la ambasada Statelor Unite din Londra, pe nume Tyler Kent, a fost trimis la închisoare în timpul războiului pe motiv că a transmis colonelului conservator Ramsey dovezi referitoare la faptul că Churchill şi Roosevelt aucomunicat într-un limbaj codificat înainte de numirea ca prim ministru alui Churchill, făcând aranjamente pentru declanşarea războiului. Ramsey afost condamnat sub incidenţa unei legi numite Regulamentul 18b, introdusînainte de război pentru a face faţă terorismului Armatei RepublicaneIrlandeze (IRA). O altă dovadă a mecanismului de creare a problemei – reacţie – găsire a soluţiei. De fapt, acest pretext a fost folosit pentru promovarea unei legi care să le permită guvernanţilor să arunce oameni în închisoare fără proces, păstrând astfel secretul asupra jocului murdar pecare îl făceau. De pildă, soţia unui amiral a fost aruncată în închisoare sub incidenţa aceleiaşi legi, după ce a fost achitată de un tribunal legal deînvinuirile care i se aduceau! Iniţiatorul acestei legi a fost Lordul Victor Rothschlid, unul dintre cei mai mari manipulatori din a doua jumătate asecolului XX şi bun prieten cu Winston Churchill. De îndată ce a preluat puterea din Downing Street, Churchill nu s-a sfiit să înceapă să aplice regulamentul 18b pentru a-i arunca în închisoare pe cei care ştiau ce se petrece, dar nu erau dispuşi să păstreze tăcerea. Ambasadorul american laLondra din această perioadă era Joseph Kennedy, servilul tată al lui JohnF. Kennedy. Clanul Kennedy reprezintă o linie genealogică înrudită curegii Irlandei din Evul Mediu. Pentru a crea un tablou complet,ambasadorii britanici în SUA în timpul războiului au fost Lord Lothian dela Institutul Regal pentru Afaceri Internaţionale şi Lord Halifax de la acelaşi Institut, de asemenea membru al Mesei Rotunde şi al Comitetului celor 300. Franklin Roosevelt a câştigat cel de-al doilea mandat de preşedinte în anul 1937, repetând la nesfârşit că fiii Americii nu vor mai finevoiţi să se lupte într-un alt război european, deşi ştia perfect că lucrurilevor sta chiar pe dos. Reprezentantul statului Missouri în Congres, Philip Bennet, a rostit de la tribuna Congresului:„Preşedintele afirmă că băieţii noştri nu vor mai fi trimişi să lupte în străinătate. Prostii, domnule preşedinte al Camerei. Chiar acum li se construiesc cuşetele în vasele noastre de transport.Firma lui William C. Ballantyne and Co din Washington a începutdeja tipărirea plăcuţelor pentru identificarea morţilor şi răniţilor”.
Posted on: Mon, 14 Oct 2013 16:48:46 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015