23august 1944 - Preliminariile Trădării (2) Presiunea evenimentelor de dupădeclanşarea ofensivei sovietice din 20 august şi refuzul repetat al lui Maniude a prelua conducerea guvernului, a făcut ca în seara de 23 august 1944 să sehotărască constituirea unui guvern de militari şi tehnicieni sub egida politicăa B.N.D., prezidat de un general. Cele patru partide ale coaliţiei eraureprezentate în guvern prin cîte un ministru fără portofoliu. Tot în cadrulîntîlnirilor din luna august, au fost rezolvate problemele legate de pregătireade ordin politic a loviturii. Concret, de comun acord, reprezentanţii B.N.D. şiai palatului regal au întocmit şi dezbătut documentele ce trebuiau datepublicităţii, imediat după răsturnarea guvernului antonescian; o proclamaţie aregelui către ţară, o declaraţie a noului guvern, primele decrete-legi, celeprivind amnistierea şi eliberarea din lagăre şi închisori a deţinuţilorpolitici, antifascişti. Concomitent, din însărcinarea B.N.D., un grupde ofiţeri şi generali din anturajul regelui Mihai, împreună cu Emil Bodnăraş,au pregătit şi au elaborat un minuţios plan militar, care, la momentuldeclanşării loviturii în seara zilei de 23 august 1944, s-a dovedit viabil.Sînt de acum bine cunoscute ultimele contacte (întîlniri) ale forţelor angajateîn lovitura de stat coordonate de regele Mihai. Istoriografia momentului 23august le-a abordat şi analizat în cele mai mici detalii. Pentru importanţalor, reamintim doar consfătuirile din noaptea de 20-21 august şi cea dinnoaptea de 22-23 august. Aflat la Sinaia, în 20 august, regele este înştiinţattelefonic despre evenimentele politice şi militare survenite (cel mai importantfiind declanşarea ofensivei sovietice în Moldova). El s-a decis să-şi întrerupăweek-end-ul şi să vină la Bucureşti, însoţit de generalul Gh. Mihail, colonelulEmilian Ionescu şi Mircea Ioaniţiu. În noaptea de 20/21 august, regele aorganizat o reuniune secretă, la care au fost chemaţi: C. Sănătescu, IuliuManiu, C.I.C. Brătianu, L. Pătrăşcanu, C. Titel-Petrescu, generalul A. Aldea,Grigore Niculescu-Buzeşti, colonelul D. Dămăceanu, Ioan Macsonyi Stîrcea şicolonelul Emilian Ionescu. După sublinierea prof. Gheorghe Buzatu, problemaprincipală analizată a fost situaţia nou creată privind declanşarea lovituriide stat în condiţiile ofensivei sovietice şi plecării lui Antonescu pe front.După înaintarea armatelor ruseşti pe teritoriul naţional, în noaptea de 21august, la Palatul Regal din Bucureşti, s-a desfăşurat o nouă reuniune secretă.Fără prezenţa lui C. Titel-Petrescu, Iuliu Maniu şi C.I.C. Brătianu, care nu aufost chemaţi, cei prezenţi, în frunte cu regele, au stabilit în unanimitatemomentul răsturnării guvernului antonescian, reconfirmînd data acceptată: 26august 1944. De remarcat că, în funcţie de programul Mareşalului, nu a fostexclusă devansarea declanşării acţiunii, optîndu-se pentru ziua de 24 august.Şi, în sfîrşit, o altă întîlnire a complotiştilor s-a consumat la Palatul Regalîn noaptea de 22-23 august. Au participat aceiaşi reprezentanţi ai B.N.D., aipalatului şi ai armatei. Aici s-a hotărît ca audienţa Mareşalului la rege să sedesfăşoare cel mai tîrziu la 26 august, iar cel mai devreme la 24 august. Încazul în care Antonescu afirma că nu intenţiona să facă armistiţiul, urma săfie demis şi înlocuit. Totodată, se mai stabilea că, cel tîrziu la 23 august,ora prînzului, să se comunice regelui componenţa noului guvern aprobat de celepatru partide ale B.N.D. Ultima întîlnire conspirativă, la care au participatIuliu Maniu, Lucreţiu Pătrăşcanu, C. Titel-Petrescu şi C. Agiu, s-a desfăşuratchiar în dimineaţa zilei de 23 august. Maniu s-a eschivat şi de această dată înprivinţa preluării preşedinţiei guvernului. El a afirmat din nou că era maibine ca armistiţiul să fie făcut de Antonescu. Întrebat de C. Agiu,reprezentantul P.C., dacă primeşte să preia conducerea guvernului care seformează, după două ore de discuţii, liderul P.N.Ţ. a spus că cel mai bine arfi „să-l lăsăm pe Antonescu să se descurce el", iar că el nu poate da unrăspuns fără a se consulta cu C.I.C. Brătianu. Maniu l-a vizitat apoi,într-adevăr, pe C.I.C. Brăianu împreună cu C. Titel-Petrescu, reafirmîndu-şiînsă poziţia că Antonescu ar trebui să încheie armistiţiul. Legat de acestsubiect al responsabilităţii lui Antonescu privind încheierea armistiţiului,s-au desfăşurat şi ultimele contacte dintre putere (Ion şi Mihai Antonescu) şiopoziţie, regele Mihai, Iuliu Maniu şi C.I.C. Brătianu) chiar în zilele de 22 şi23 august. La 22 august 1944, Mihai Antonescu a avut o întrevedere cu regeleMihai, abordînd problema armistiţiului şi a ultimelor demersuri pe lîngă aliaţişi, de asemenea, cu ministrul Italiei la Bucureşti, R. Bova Scoppa, căruia i-aîmpărtăşit ideea că „totul era pierdut". În aceeaşi zi, spre prînz, MihaiAntonescu a primit la Preşedinţia Consiliului de Miniştri pe Ion Mihalache,discutînd tot problema armistiţiului. Ei au plecat apoi împreună la Snagov,unde trebuia să vină Mareşalul de pe front pentru a continua discuţiile.Relatări ulterioare precizează că între Mareşal (încă reprezentant al puteriipolitice în ziua de 23 august pînă la ora arestării) şi Iuliu Maniu (lider alopoziţiei) se stabilise înţelegerea ca România să încheie neîntîrziat armistiţiul,Ion Antonescu fiind acela care, potrivit voinţei exprimate de Iuliu Maniu şiC.I.C. Brătianu, urma să realizeze acest obiectiv. În acest sens, Gh. I.Brătianu scria mai tîrziu că în după-amiaza zilei de 22 august 1944, laBucureşti, acordul era complet între delegaţii opoziţiei reprezentat de marilepartide politice, ca responsabilitatea iniţierii şi semnării armistiţiului cuNaţiunile Unite să cadă pe seama Mareşalului. Într-o pauză a şedinţeiConsiliului de Miniştri de la Snagov, din cursul zilei de 23 august, s-aconsumat ultimul aspect al comunicării putere-opoziţie. Gh. Brătianu,însărcinat de Iuliu Maniu şi C.I.C. Brătianu, l-a contactat pe Mareşal,insistînd conform instrucţiunilor primite, să-l convingă să semnezearmistiţiul. Sînt nenumărate ipoteze puse în discuţie şi pe marginea acesteiîntrevederi. Cert este că nu a avut o finalizare favorabilă, atîta timp cît Gh.Brătianu, care se angajase ferm că-i va duce Mareşalului o scrisoare degaranţie semnată de cei doi lideri ai opoziţiei - Iuliu Maniu şi C.I.C.Brătianu -, pînă la ora 15.00, nu s-a ţinut de cuvînt. Coroborate, aceastălipsă de fermitate a opoziţiei cu evenimentele ce se derulau cu repeziciune(avem în vedere intenţia Mareşalului de a se reîntoarce pe front în aceeaşizi), l-au determinat pe rege ca de comun acord cu complotiştii din armată şicei din anturajul său, să devanseze data arestării guvernului antonescian de la26 la 23 august 1944. Evenimentele din după-amiaza şi seara de 23 august 1944sînt amplu analizate în istoriografia contemporană şi nu fac obiectul studiuluinostru. Mareşalul s-a prezentat la Palat şi i-a expus regelui situaţia de pefront şi proiectul lui pentru ieşirea României din război după care, conformplanului de acţiune al B.N.D., regele a ordonat arestarea acestuia împreună cuMihai Antonescu şi alţi reprezentanţi ai guvernului, ce-i însoţeau sau au fostchemaţi în mod special la palat. După arestarea Antoneştilor, regele Mihai l-anumit pe generalul Constantin Sănătescu în funcţia de preşedinte al Consiliuluide Miniştri, iar la orele 22,00, a citit la radio Proclamaţia către ţară, princare se cerea trupelor române să înceteze lupta, România acceptînd condiţiilede armistiţiu oferite de Puterile Aliate (U.R.S.S.). În după-amiaza zilei, generalul Sănătescu şi-aconstituit noul guvern format din reprezentanţi ai armatei şi ai B.N.D.,asigurînd lui Iuliu Maniu, C.I.C. Dinu Brătianu, C. Titel Petrescu şi LucreţiuPătrăşcanu, funcţiile de miniştrii fără portofoliu. Totodată, a fost elaboratăo declaraţie a guvernului cuprinzînd obiectivele politicii interne şi externeale României în noua conjunctură, ca urmare a întoarcerii armelor împotrivaGermaniei naziste şi alinierii la Coaliţia Naţiunilor Unite. Astfel, seîncheia, după aproape patru ani (6 septembrie 1940 - 23 august 1944), regimulpolitic antonescian atît de controversat în istoria noastră contemporană.Catastrofa României însă abia începea. În anii următori, ţara a fosttransformată în „colonie rusească", trupele sovietice din Armata Roşierămînînd pe teritoriul naţional şi impunînd cu sprijinul consilierilorsovietici şi al cozilor de topor din P.C.R. venite de la Moscova pe tancurileruseşti, instaurarea regimului totalitar comunist cu toate consecinţele salenefaste pentru aproape 50 de ani. Comandor (r) prof. univ. dr. JIPA ROTARU via ziarul TRICOLORUL
Posted on: Wed, 21 Aug 2013 01:44:11 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015