4) Leviathan Conform demonologiei, este unul din cei sapte printi ai Iadului, având înfatisarea unui monstru marin. Cuvântul “leviathan” în ebraica înseamna “cel care îl aduna pe el însusi” sau “cel care este scos afara”. Exista multa confuzie despre traducerea cuvântului în contextul lui biblic; oricum, se pare ca se refera la un animal imens, cu siguranta legat de apa. Unii traducatori cred ca acest cuvântul poate face referire la un crocodil, altii la o balena, sau chiar si un vas mare. Conform legendei, Leviathan a fost o creatura care sufla foc, de asemenea dimensiunea imensa, acele puncte de fierbere pe mare când înota acesta la suprafata. Cu cruzime si fara frica, guverneaza peste toate fapturile marii. Pielea lui Leviathan este ca o camasa de zale dubla care se suprapune cu scari din ce în ce mai mari pe masura ce se ajungea în spatele acestuia. Sabiile si harpoanele nu vor avea efect asupra acestei protectii. Scoate fum pe orificiile nazale si flacari pe gura. Aripile de peste iradiaza sclipitoare, luminoase, si ochii lui sunt ca zorii diminetii. 5) Belphegor Belphegor este un demon al descoperirilor si inventiilor. Seduce barbatii aparând în ochii lor ca femeie, ceea ce, sa recunoastem, e înca bine, si oferindu-le bogatii, ceea ce, pentru unii, e si mai bine. Moabitii, care îl numeau Baalphegor, i se închinau pe muntele Phegor. Rabinii spuneau ca zeul era omagiat în timp ce se statea pe closet – daca cei de pe atunci or fi avut closete – si ca i se oferea mizerabilul reziduu al digestiei. Alti autori pretind ca acestui demon i se ofereau victime omenesti, a caror carne o mâncau preotii lui. Belphegor sta tot timpul cu gura deschisa, observatie care, fara îndoiala, se bazeaza pe numele Phegor, care înseamna crapatura, crevasa, pentru ca i se aruncau ofrande în pesteri, printr-o rasuflatoare. 6) Baal Câtiva demonologi îl considera comandantul suprem al armatelor infernale. Era divinizat de caldeeni, de babilonieni si de sidonieni, uneori chiar si de izraeliti. Cei care i se închinau nu stiau daca e barbat sau femeie. Mahomedanii povestesc ca Abraham, cunoscându-l pe adevaratul Dumnezeu, a pândit momentul când tatal lui era plecat, a sfarâmat statuile idolilor, cu exceptia celei a lui Baal, la gâtul careia a atârnat securea cu care le-a sfarâmat pe celelalte. Când tatal lui s-a întors, Abraham i-a spus ca idolii s-au certat între ei din cauza unei ofrande de grâu, si ca Baal, cel mai puternic, i-a distrus pe ceilalti. Pentru aceasta isprava, adauga unii cercetatori, regele Nemrod a fost cât pe ce sa-l arda pe Abraham. 7) Lucifer Lucifer este un nume deseori dat Satanei în credinta crestina. Aceasta asociere a lui Lucifer cu cea a unui înger cazut vine dintr-o interpretatie particulara a unui pasaj din Biblie (Isaia 14:3-20) care vorbeste despre cineva care primeste numele “steaua zilei” sau “steaua diminetii” (în latina, Lucifer) care semnifica un om cazut din Rai. Acelasi cuvânt latin este folosit ca stea în Petru 1:19 si oriunde altundeva fara legatura cu Satana. Totusi, în multe scrieri mai târzii decât cele ale Bibliei, cuvântul latin a fost folosit ca un nume care îl desemneaza pe Satana. Aceastaa semnificatie a lui Lucifer = Satana a fost raspândit acu ajutorul unor lucrari precum Infernul lui Dante Alighieri si Paradisul Pierdut al lui John Milton. În Biblia satanica din 1969, Lucifer este vazut ca unul dintre cei patru printi ai iadului, reprezentând “luceafarul, aducatorul de lumina, iluminarea”.
Posted on: Wed, 28 Aug 2013 10:51:00 +0000
Recently Viewed Topics
© 2015