8. Care este impactul asupra apelor freatice a carierei, destinată să depoziteze apa limpezită din iazul de decantare? 9. Ce măsuri pot fi luate şi de către cine, în cazul în care posturile de observaţie din zona iazului de decantare şi ale haldelor de steril indică infiltraţii în stratul de apă freatică? 10. Evaluarea impactului pe termen lung şi foarte lung a contaminării apelor freatice cu compuşi toxici de pe platforma tehnologică Roşia Montana. Aria geografică posibilă de răspândire a fenomenului. 11. Care este sistemul de alertare a populaţiei din aval de Roşia Montana în caz de avarii majore pe platforma tehnologică? Ce măsuri trebuie luate de locuitorii din aval şi de consumatorii de apă din reţeaua hidrografică afectată? 12. Ce se întâmplă cu metalele grele ce pot ajunge accidental în reţeaua hidrografică naţională şi transfrontalieră? Cât timp persistă acestea în Mureş, Tisa, Dunăre, Delta Dunării sau Marea Neagră? 13. În caz de prăbuşirea barajului iazului de decantare, conţinutul acestuia (214,9 mil t şlam cu granulaţia foarte fină de 74 – 150 microni şi 12,3 mil mc apă cu conţinut de cianuri şi sulfaţi) se va regăsi în reţeaua hidrografică. Cum se descrie scenariul unui asemena dezastru major? 14. În ce măsură biodivesitatea Deltei Dunării poate fi afectată de un dezastru la iazul de decantare de la Roşia Montana? 15. Schiţaţi scenarii posibile de avarii la haldele de steril de pe platformă: durata necesară procesului monitorizării stabilităţii haldelor. Efectele avariilor asupra zonei. 16. Seismicitatea zonei nu este influenţată de dislocările masive de rocă din zonă, de volumul imens al apei şi şlamului din iazul de decantare, de concavitatea carierei, de greutatea barajului ? 17. Ce cantitate de substanţe de neutralizare a apelor acide de pe platformă sunt necesare anual? Cum va evolua această cantitate pe termen lung? 18. Perimentrele iazului de decantare şi al cavităţii carierei pentru apele limpezite vor trebui protejate pentru evitarea accidentelor şi a consumului apei de către animalele sălbatice şi domestice? 19. Este necesar Proiectul facilităţilor de tratare a apelor acide, după încheierea investiţiei. Proiectul va cuprinde: tehnologia, utilajele şi echipamentele necesare, reactivii, aparatura de control, personalul de operare şi întreţinere, depozitele pentru reactivi, atelierul de întreţinere, sistemul de colectare, drenaj, pompare, deversare a apelor acide şi neuralizate, mjloacele de intervenţie în caz de necesitate (îngheţ, neetanaşeităţi, coroziune puternică, viituri etc.) 20. Cum este organizată gestiunea deşeurilor toxice şi periculoase (solide, lichide) ce rezultă în timpul funcţionării investiţiei (20 ani) Cum şi unde sunt acestea neutralizate; pericole pentru mediu. 21. Ce cantităţi de oxizi de azot se degajă zilnic în atmosferă în urma dislocării rocilor cu dinamită (cca 150 mil kg dinamită folosită în timpul exploatării zăcământului). Care este efectul acestor oxizi de azot asupra mediului înconjurător, asupra oamenilor în special, aria de acţionare a noxelor. 22. Care este efectul exploziilor efectuate timp de 20 ani asupra edificiilor culturale, caselor, patrimoniului cultural, galeriilor de mină”istorice”? 23. Există probabilitatea unor accidente pe platforma Roşia Montana care să ducă la litigii cu ţările riverane Tisei, Dunării, Mării Negre? 24. Este necesar Proiectul de asigurare cu utilităţi ,după închiderea investiţiei a fostei platforme tehnologice :energie electrică, apă potabilă, apă industrială, canalizare ape pluviale, canalizare ape fecaloid-menajere, centrală termică, drumuri de acces, cazarea personalului, ateliere de întreţinere, vestiare, magazii cu materiale de intervenţie şi piese de schimb, echipamente de alarmare a populaţiei şi a autorităţilor, camere de operare, laborator, administraţie, mijloace de transport, utilaje de intervenţie etc.10 25. Necesare date despre sistemul de management al activităţilor postînchiderea investiţiei : organigrama personalului, profesii necesare, număr de personal, număr de schimburi pe zi, responsabilităţi, buget propriu de cheltuieli etc. 26. Cărei entităţi administrative predă firma Gold Corporation fosta platformă tehnologică după încheirea investiţiei şi care preia sarcina gestionării acesteia pe termen infinit ? 27. De clarificat necesarul de teren pentru construirea depozitelor destinate: - depozitării materialelor toxice după închiderea investiţiei, - depozitarea utilajelor desafectate, - depozitarea materialelor de întreţine, a lubrifianţilor, solvenţilor, reactivilor uzaţi, ambalajelor contaminate etc. - detalii asupra proprietarului terenului, cuantumul chiriei acestui teren, amenajarea drumurilor de acces, construirea depozitelor, asigurarea utilităţilor necesare, echipamentelor în caz de intervenţie sau scurgeri de substanţe toxice, personal de pază şi pentru monitorizarea materialelor etc. De ce aceste materiale nu sunt duse în străinătate şi distruse, în loc de a rămâne o ameninţare perpetuă pentru localitate şi mediul înconjurător? 28. Necesară detalierea/inventarierea infrastructurii de producţie care rămâne pe platforma tehnologică (clădiri, fundaţii, rezervoare, estacade, drumuri etc) şi a regimului preconizat pentru acestea (cine este proprietar, ce obligaţii îi revin). 29. Care este durata de viaţă tehnică a stratului de polimer depus pe fundul iazului de decantare pentru evitarea sau reducerea volumului înfiltraţiilor de apă în sol? Ce se întâmplă după ce polimerul s-a degradat şi în condiţiile în care pH-ul mediului apei poate ajunge la valoarea 2 ? 30. Care este impactul acidului cianhidric degajat în atmosferă ( 6 t/an în timpul procesului tehnologic, 30 t/an degajat deasupra iazului de decantare) asupra mediului, oamenilor în special ; aria geografică de răspândire a acidului. 31. Unde se îndepărtează solul contaminat, după încheierea investiţiei şi cum se gestionează acesta pe timp infinit? De ce nu se detoxifică prin procedee foarte bine puse la punct în Europa? 32. În iazul de decantare, după închiderea investiţiei, rămân 2,750 mil mc apă limpezită ce urmează a fi pompată în concavitatea carierei. În compoziţia acestor ape este menţionată existenţa a 66 compuşi chimici, cu grade diferite de toxicitate, cu concentraţii de la 0,1 la 600 mg/litru. Ce impact au aceştia cu mediul, pe termen lung ? 33. Dacă apa limpezită se va trata înainte de a fi deversată în concavitatea carierei, care este tehnologia de tratare, reactivii, instalaţia necesară şi în sarcina cui revine acest tratament ? Teoretic şi tehnic este posibil acest tratament de denocivizare a unui număr atât de mare de substanţe toxice? 34. Cum se denocivizează ambalajele în care a fost aprovizionată cianura de sodiu. Unde se păstrează aceste ambalaje, cantitatea lor, după închiderea investiţiei? 35. Ce înţelege investitorul prin dezvoltarea durabilă a comunităţii? (volumul 7 din Studiul de impact, pag.40 ), dacă în finalul investiţiei situaţia se prezintă astfel: - suprafaţa de teren neproductiv creşte de la 5% în prezent, la 64,4%; - suprafaţa fâneţelor va scădea, de la 66% la 29%; - pădurile îşi vor reduce suprafaţa , de la 17,7% la 5,6%; - zonele carstice vor creşte ca suprafaţă, de la 12% la 64,3%; - vor fi emisii permanente de acid cianhidric la suprafaţa iazului de decantare (vol.18 din Studiul de impact, pag.20); - haldele de steril pot duce la acidente grave. Numai la Cornic, volumul haldei are 46,6 mil t steril; 11 - în cazul avarierei barajului iazului de decantare, se pot deversa în aval, 12.000 kg cianuri, 7,8 – 37,7 mil mc şlam cu conţinut de metale grele) şi apă interstiţială în volum de 3,8-11,7 mii mc; - în fiecare an, 1-2% din apa din iazul de decantare se pierde ca infiltraţii prin baraj, sau cca 400 mc/zi, apă ce trebuie tratată pentru neutralizare şi ulterior pentru a putea fi descărcat în efluenţii naturali din zonă. - o parte din populaţie a fost relocată (în Alba Iulia,de pildă) iar habitatul populaţiei rămase a fost schimbat profund. În opinia autorilor prezentului material, pericolul ce-l prezintă conţinutul iazului de decantare pentru mediul înconjurător, depăşeşte efectul cumulat al explozilor mai multor bombe atomice.În acest ultim caz, efectele sunt numai locale, iar viaţa poate fi reluată după câţiva zeci de ani ( a se vedea cazul Hiroshima şi Nagasaki). În cazul Roşia Montana, spargerea barajului iazului de decantare ( s-au înregistrat 13 asemenea dezastre în ultimii 10 ani în practica mondială), extinde efectele la o arie geografică foarte largă, cu mari implicaţii transfrontaliere. Substanţele chimice deversate în albiile râurilor Mureş, Tisa, fluviului Dunărea şi poate, cu incidenţă şi cu Marea Neagră,vor persista pe termen lung şi foarte lung, cu efecte grave asupra calităţii apei, acvafaunei, habitatelor păsărilor, sănătăţii oamenilor, sistemelor de irigaţii etc. În acest context, expresia folosită de firma investitoare de dezvoltare durabilă a comunităţii este ori produsul ignoranţei, neînţelegerii semnificaţiei termenilor folosiţi, ori dovadă de cinism a unor oameni obsedaţi numai de profit, sau de dispreţ pentru decidenţii şi locuitorii unei ţări sărace şi corupte. Întrebări referitoare la aspectele de ordin economic ale investiţiei: 1. Care este suma reală, necesară gestiunii activităţilor ce se desfăşoară pe platforma tehnologică, în fiecare an, după închiderea investiţiei, inclusive pentru tratarea apelor acide? 2. Din statistica celor câteva zeci de baraje ale iazului de decantare care au cedat, care este nivelul aproximativ al daunelor exprimate în dolari, ocazionate de acest dezastru posibil? 3. Ce nivel pot avea costurile aproximative aferente tratării apei limpezite din iazul de decantare, la pomparea în concavitata carierei şi a apelor acide neutralizate şi denocivizate, înaintea deversării acestora în efluenţii naturali din zonă? Exprimarea acestora în dolari/mc. 4. Noul Studiu de Impact să prevadă şi scenarii de avarii majore posibile pe platforma tehnologică şi evaluarea fiananciară a efectelor acestora. 5. Indicaţi măcar o singură externalitate pozitivă, pentru populaţie şi mediul înconjurător, reală, după închiderea investiţei. 6. După cât timp veniturile aferente statului român din redevenţe şi impozite vor fi depăşite de cheltuielile cumulate, ocazionate de gestiunea platformei tehnologice după închiderea investiţiei ? 7. Care este suprafaţa de teren ireversibil degradat, inapt oricări alte utilizări economice, ce rămâne după închiderea investiţiei ? 8. Precipitaţiile atmosferice vor face ca iazul de decantare să fie continuu plin cu apă contaminată, desigur. Care este perspectiva deversării acestei ape şi a denocivizării înaintea deversării ei? 9. Cum se modifică redevenţa dacă investitorul nu produce aur- ca produs finit- ci concentrat de aur,- ca semifabricat- sau separă şi elementele utile din rocă (metalele grele, elemente rare etc.), unele din acestea cu valori de piaţă foarte mari? 12 Întrebări adresate decidenţilor români: 1. Există o evaluare a fondurilor finaciare ce revin statului român în urma punerii în valoare a zăcământului de metale rare de la Roşia Montana şi a eforturilor financiare necesare gestionării platformei tehnologice de la Roşia Montana după ce investiţia va fi încheiată, ţinând seama că gestiunea se întinde pe timp nelimitat? 2. Gestiunea situaţiilor de risc ecologic major presupune şi cheltuieli fixe anuale şi accidentale pentru acoperirea eventualelor dezastre. Există evaluări privitoare la cuantumul acestor daune posibile? 3. Dacă firma investitoare dă faliment înaintea termenului prevăzut pentru închiderea investiţiei, care sunt consecinţele financiare pentru statul român? 4. Redevenţele stabilite de statul român pentru exploatarea de la Roşia Montana trebuie reconsiderate sau făcute precizări în eventualul contract de punere în valoare a zăcământului. Justificare: - redevenţa trebuie mărită deoarece zăcământul prezintă importanţă strategică şi este, printre puţinele resurse, rămase în proprietatea statului român; - investitorul poate valorifica şi elementele utile din zăcământ (unele cu valoare mai mare ca aurului), caz în care redevenţa se extinde şi asupra acestora; - este posibil ca firma ce expoatează zăcământul de la Roşia Monatană să nu obţină, ca produs finit aur şi argint ci un concentrat de metale preţioase sau semifabricate din elementele rare din rocă (a se vedea modelul de la Baia Mare) care pot diminua profitul părţii române; 5. În varianta spargerii barajului iazului de decantare (13 baraje au suferit accidente majore în ultimii 10 ani, în practica mondială), care sunt variantele pe care statul român le are în vedere de a asigura localităţile din aval cu apă potabilă, apă de irigaţii (sunt avuţi învedere efluenţii Mureş, Tisa, Dunăre), pe termen foarte îndelungat ( metalele grele din şlamul din iazul de decantare nu sunt biodegradabile). 6. Care este cota din cheltuielile aferente gestiunii platformei tehnolgice, după închiderea investiţiei, care revine autorităţilor publice locale şi judeţene? La cât se ridică aceste cheltuieli anual? 7. Cum se preconizează organizarea entităţii de gestionare a plaformei tehnologice după închiderea investiţiei, subordonarea administrativă, cheltuieli şi buget anual, responsabilităţi. După aproximările noastre, numărul persoanelor care vor rămâne pe platformă pentru gestionarea acesteia se apropie de 70! 8. O activitate de cercetare ştinţifică şi tehnologică va trebui desfăşurată, conform cerinţelor Studiului de Impact, în timpul şi după închiderea investiţiei. Se are în vedere, în special gestiunea apelor acide şi toxice, înaintea descărcării acestora în emisarii din zonă. Cum va fi organizată această activitate şi cine o va finanţa? 9. Care este răspunderea materială şi penală a forurilor şi persoanelor ce au avizat investiţia de la Roşia Montana, în cazul unor dezastre de mare anvergură şi cu efecte transfrontaliere, dezastre previzibile şi reale în practica mondială? 10. Ce reacţie poate avea statul român dacă din iazul de decantare sau din cariera deschisă au loc contaminări ale stratului de apă freatică din zonă? 11. Din ce secţiune a bugetului de stat se acoperă, pe termen nedefinit, cheltuielie cu gestiunea platformei Roşia Montana? 12. Necesară cererea de avize din partea ţărilor riverane Tisei, Dunării şi poate şi ale Mării Negre, înaintea avizării investiţiei. Informarea acestor ţări asupra pericolelor potenţiale, aferente investiţiei de la Roşia Montană.13 13. Necesare studii de simulare a dezastrelor şi accidentetor majore ce s-ar putea petrece şi impactul acestora asupra mediului, economiei, oamenilor, statelor riverane Tisei şi Dunării, variante de gestiune a acestor scenarii, responsabilităţi. 14. După închiderea investiţiei, rămân în zonă depozite de deşeuri (reactivi, materiale de întreţinere contaminate, lubrifianţi, utilaje, echipamente, materiale de construcţie de la demolări, stratul de sol contaminat, rezervoare etc). Există în practica economică din Europa mjloace de decontaminare, de tratare sau de incinerare a unor componente. De ce firma de exploatare preferă să lase acest balast toxic în seama părţii române şi nu asigură decontaminarea acestor materiale chiar în timpul exploatării ( materialele de întreţinere, de pildă)? 15. Studiul de impact prevede că pe platforma tehnologică rămân, la închiderea investiţiei, clădiri, fundaţii, rezervoare, alte componente ale infrastructurii de fabricaţie. De ce trebuie acestea să rămână în seama părţii române şi nu sunt demolate şi decontaminate de către firma ce a exploatat zăcămîntul de aur, pe banii proprii? 16. Înţeleg decidenţii români că iazul de decantare, haldele de steril şi apa limpezită din cariera deschisă pot prezenta pericol pentru siguranţa naţională? Spargerea barajului şi înfiltarea apelor toxice în zona apelor freatice lasă fără acces la sursa de apă (apă potabilă, apă industrială, apă pentru irigaţii) localităţile situate aval de Roşia Montană, pe termen foarte lung? 17. Bomba ecologică care rămâne la Roşia Montană după închiderea investiţiei are următorii parametrii: - cantitatea de 220.000.000 kg cianură de sodiu a fost folosită în procesul tehnologic şi se găseşte depozitată, sub formă trasformată în săruri ale metalelor grele, în iazul de decantare - în cazul avarierii barajului iazului de decantare se va deversa în aval, între 7,8 şi 37,7 mil mc şlam în compoziţia căruia sunt prezente metale grele toxice şi derivaţi ai cianurii. Cantitatea totală de şlam din iaz este de 215 mil tone la închiderea investiţiei, iar a apei limpezite (toxice), de 2,75 mil mc. - haldele de steril au dimensiuni impresionante: numai halda de la Cârnic depozitează 46,6 mil tone steril, iar accidentele sunt posibile; - rămân pe platformă, la închiderea investiţiei ape toxice în cantitate de 12 mil mc, unele din acestea (apa limpezită în cantitate de 2,75 mil mc) conţine 66 compuşi chimici diverşi cu concentraţii individuale de la 0,1 la 600 mg/litru (cianuri, sulfocianuri, cianaţi, compuşi ai fierului, cuprului, nichelului, zincului, arseniului, molibdenului, plumbului, cadmiului, stronţiului etc). Apa limpezită provenită din iazul de decantare conţine şi cianuri în proporţie de 0,22 – 0,79 mg/litru, sau de 10 până la 50 ori mai mult decât prevede norma NTRA 001. Denocivizarea urmează a se face printr-un procedeu ce va fi fixat ulterior (Studiul de impact, vol.18 pag.190). Nu este imposibil ca aceste ape să ajungă, în timp, în stratul de apă freatică al zonei şi, treptat al Transilvaniei, cu efecte incalculabile asupra vieţii locuitorilor, faunei, agriculturii etc. 18 În faţa acestor implicaţii ecologice de ordin major, cu urmări grave pentru multe generaţii umane viitoare, cu un profit discutabil pentru partea română ca urmare a exploatării minereurilor aurifere de la Roşia Montana (privit prin analiza cost-beneficiu, întocmită pe termen foarte lung), care ar putea fi criteriile după care un decident din România ar aviza o asemena investiţie? 19 Pot decidenţii români defini interesul naţional în cazul investiţilor şi să fie, apoi, consecvenţi respectării cerinţelor interesului naţional?14 Partea a treia CE ÎNSEAMNĂ SALVAREA ROŞIEI MONTANE ? Comuna Roşia Montană se găseşte de cca 12 ani în centrul unor interse divergente, luări de poziţie, intervenţii, declaraţii, apeluri şi manipulări (uneori grosolane) ale adevărului, toate aceste mobilizări umane consumă multă energie pentru a justifica sau nu, o investiţie în extracţia aurului şi argintului din zonă. Populaţia, în această dispută are loc secundar şi este folosită ca argument pe termen scurt şi mediu în favoarea investiţiei (în cea mai mare parte), dar viitorul ei pe termen lung rămâne în domeniul incertitudinii şi nepăsării autorităţilor. Esenţa divergenţelor: Disperarea locuitorilor care şi-au pierdut locurile de muncă la Întreprinderea RoşiaMin (Minvest – Deva). Aceasta şi-a încheiat activitatea (ca şi cvasitotalitatea întreprinderilor din industria extractivă din România) după ce asigurase între 700 şi 1300 locuri de muncă şi reprezenta suportul economic principal al comunei. Astăzi, pensiile, ajutoarele sociale, rudimentele de economie agrară nu formează o premisă optimistă de abordare a viitorului localităţii. Singura salvare din această situaţie critică, în gândirea majorităţii locuitorilor, este o nouă investiţie care să le asigure existenţa. Interesele unei firme investitoare motivată de profit (interes normal, legitim), dar care înclină balanţa cost-beneficiu a investiţiei, puternic deficitară, către partea română. Argumentarea afirmaţiei: - Se epuizează integral zăcământul de metal preţios într-un interval de 17 ani, contrar principiilor conceptului de dezvoltare durabilă, însuşit de Adunarea Generală a ONU şi înscris în Constituţia României la art.35 (1) şi art. 135. - Rămâne, după exploatare, un potenţial poluant imens ce ameninţă sănătatea umană pe plan local, regional şi transnaţional (prin intermediul reţelei hidrografice Mureş – Dunăre), pe termen nelimitat. - Mediul înconjurător va fi degradat ireversibil pe scară mare. - Depopularea localităţii înaintea de a fi avizată investiţia şi părăsirea previzibilă a acesteia după închiderea ei. În accepţiunea filosofului român Ernst Barnea în lucrarea Spaţiu, timp şi cauzalitate la poporul român /1/ se consideră că: în mentalitatea generală a satului tradiţional, nu se îngăduie părăsirea nu numai a casei şi a vecinătăţii, dar nici pe cea a satului din care omul îşi trage substanţa, care îi dă puterea şi sănătatea, îi dă libertate şi certitudine. - Investiţia proiectată nu rezolvă integral aştepările populaţiei de ofertă de locuri de muncă. Acestea vor fi, în timpul celor 17 ani de exploatare, cuprinse între 200-400 angajaţi anual, iar după închiderea investiţiei, angajaţii vor deveni şomeri. - Rămâne în sarcina autorităţilor române gestiunea platformei industriale după încetarea activităţii acesteia, deoarece rămân în desfăşurare procese tehnologice de întreţinere, de monitorizare a zonelor periculoase, pază, intervenţie şi alarmare etc. Conform unei aproximări, pe platformă vor lucra cca 60 persoane, plătite, evident din fonduri de la bugetul statului pe termen îndelungat /2/. - Accidente grave, catastrofe ecologice nu sunt excluse în cazul recurgerii la tehnologie cu cianură. În ultimii 10 ani, în practica mondială s-au înregistrat 13 cazuri de avarii majore /3/.15 Vulnerabilitatea statului român (la acţiuni de lobby, corupţie, interese oculte etc) l-a împiedicat să aibă - prin instituţiile sale – o poziţie tranşantă faţă de investiţia de la Roşia Montană . Decizia putea fi luată în funcţie de interesul naţional ( care aşteaptă de 20 ani să fie definit) în favoarea sau defavoarea investiţiei. În acelaşi timp, era sarcina statului să aibă o viziune strategică de salvare economică a localităţilor monoindustriale unde unităţile au fost falimentate şi să se ofere alternative de supravieţuire a populaţiei şi o perspectivă pentru copiii lor. campanie propagandistică ofensivă şi agresivă a investitorului prezumtiv a dat speranţe false populaţiei, a divizat locuitorii şi a distrus solidaritatea acestora /4/. A blocat, în acelaşi timp, încercările de găsire a alternativelor economice de supravieţuire sau de dezvoltare a economiei locale/5/. Investitorii vin şi se duc, crezul lor este profitul şi nu fac opere de caritate, iar fără profit nu există investiţii. În ecuaţia profitului trebuie să intervină şi locuitorii, localitatea, statul român-actori priviţi într-o perspectivă lungă şi foarte lungă. Deoarece guvernele, primarii, alte autorităţi sunt entităţi efemere în timp, populaţia locală trebuie în schimb, să rămână, ea reprezintă o parte din naţiune, din istorie, dovada dăinuirii timp de milenii în aceeaşi zonă. Populaţia nu trebuie alungată de o investiţie ce se întinde numai pe 17 ani şi lasă un teritoriu degradat şi otrăvit! Intenţia autorilor prezentei lucrări este aceea de a oferi o sursă de informaţii în plus celor interesaţi de viitorul localităţii dar, mai ales, de a contura un drum spre acest viitor. După 20 de ani, locuitorii Roşiei Montane vor fi mai puţin disperaţi, localitatea va prospera ? Toată această desfăşurare de forţe în jurul unei investiţii care a polarizat atenţia multor instituţii, organizaţii interne şi internaţionale, foruri de înaltă ţinută ştiinţifică sau spirituală, sprijinitori locali ai investitorului sau nehotărîrea unor decidenţi, toată această încleştare de forţe artificial întreţinută era inutilă, imposibilă într-o ţară normală, cu instituţii funcţionale ale statului, cu o administraţie locală ce reprezintă interesele cetăţenilor privite pe termen lung. S-ar fi putut evita involuţia, timp de câţiva ani a economiei localităţi, relocarea unei părţi din populaţie şi pierderea unor oportunităţi de revigorare a economiei. De pildă, dacă avea dreptate directorul Ion Cârstea, de la firma S.C. Montană S.A din Câmpeni care declara: Dacă statul român îmi oferă scutirile de impozite şi taxe de care urmează să beneficieze Compania minieră străină în următorii 10 ani, sunt gata să ofer acelaşi număr de locuri de muncă în domeniul tradiţional al prelucrării lemnului, fără a distruge destinele oamenilor şi vestigiile arheologice prin care ne legitimăm şi ne mărturisim ca latini /4/. Dar cu sau fără investiţia în extragerea aurului, administraţia locală, locuitorii, trebuiau să aibă o gândire comună asupra viitorului aşezării, după cum se exprima unul dintre locuitorii comunei, domnul Andrei Jurcă, de la Organizaţia Pro Roşia Montană , la 7 dec 2003: Ce are Europa cu noi? Ce o interesează o problemă locală a moţilor ? Ceea ce se întâmplă aici ne priveşte numai pe noi, nu pe dvs. şi nici pe cei din satele vecine. Ce înţelegem prin viitorul aşezării ? Convenim ca această sintagmă să aibă următoarele sensuri: Supravieţuirea comunei cu locuitorii şi potenţialul ei natural şi antropic. Salvarea culturii locale, a tezaurului de cunoaştere tradiţională care a permis populaţiei să fie stabilă pe acelaşi teritoriu timp de zeci şi sute de generaţii umane. Nivelul de trai să depăşească nivelul supravieţuirii fizice şi limita nivelului de subzistenţă. Generaţiile umane viitoare să poată supravieţui pe seama aceloraşi resurse existente astăzi şi care nu trebuie epuizate în timpul unei singure generaţii.16 A nu se pune în sarcina generaţiilor următoare gestiunea unor efecte periculoase sau deosebit de periculoase pentru mediul înconjurător, generate de actuala generaţie a comunei. Pentru o investiţie ce durează 17 ani, populaţia şi bugetul statului vor fi marcate de-alungul a zeci şi sute de ani. Fără investiţii în economia comunei, localitatea se va depopula treptat, tendinţă tipică aşezărilor cu activitate monindustrială sistată. Agricultura din zona de deal şi munte nu este o activitate tentantă pentru locuitori, în prezent, nici în România nici în alte părţi cu relief similar din Europa; se preferă marea proprietate agricolă din zona de câmpie care permite practicarea agriculturii industriale, de mare randament şi cu necesar foarte redus de forţă de muncă. Mica gospodărie ţărănească evoluează la nivel de subzistenţă, apropiat de cel de sărăcie, termen ce a caracterizat ţărănimea română din zona de deal şi munte toată istoria ei şi i-a asigurat dealfel, supravieţuirea. Uniunea Europeană, recent, a început să încurajeze mica gospodărie ţărănească, conştientizând avantajele acesteia /5,6/, nu numai pentru autonomia alimentară, dar şi ca mijloc de stabilizare a populaţiei, punerea în valoare a unor resurse regenerabile, ameliorarea sănătăţii fizice şi mentale a populaţiei, în calitatea produselor naturale. Se poate aprecia că fără investiţii în activităţi nonagricole şi agricole, localităţile de tipul Roşia Montană nu vor evolua, se vor restrânge ca număr de locuitori, la nucleul ce trăieşte din agricultura de subzistenţă. Definiţia scenariului şi a rolului său. Scenariul poate fi definit ca spaţiul economic, social, cultural, politic etc care are probabilitatea cea mai mare de a exista şi care să poată fi caracterizat de un anume orizont de timp şi de alţi parametri calitativi şi cantitativi. Poate fi folosită şi definiţia după care scenariile particularizeaă modificările de conjunctură, tendinţele previzibile care se pot regăsi, ca influenţe exogene sau endogene, în elaborarea politicilor, alegerea instrumentelor, mărimea eforturilor necesare realizării unei strategii. Scenariul este un instrument de gestiune a viitorului în cadrul programelor, politicilor, strategiilor, indiferent de scara la care se raportează (individ, colectivitate, comună, naţiune etc). Scenariile nu privesc numai activitatea umană, dar şi evoluţii naturale probabile (catastrofe, dezastre, schimbări climatice etc), evenimente etc. În politica guvernelor, din nefericire cu privire la practica din România, orizontul unui scenariu nu depăşeşte, de obicei, durata a patru ani – egală cu cea a unui mandat electoral, ceea ce face dificilă urmărirea unei strategii pe termen lung, elaborată la nivel naţional. În România, în ultimii 20 ani, fiecare guvern şi-a elaborat propria strategie a dezvoltării naţionale pe termen lung, evident înlăturată de următorul guvern ce şi-a impus propria strategie, tot pe termen lung! Pentru a se înlătura această neconcordanţă în termeni, în ţările dezvoltate, strategia de dezvoltare naţională nu este subordonată doctrinelor politice ci unor concepte valabile pe termen lung şi foarte lung, de tipul interesului naţional, vocaţei poporului, aranjamentelor şi obligaţilor geopolitice şi geoeconomice, alianţelor internaţionale etc. Restrângând aria scenariilor la evoluţia probabilă a unei localităţi cum este Roşia Montană, ca valori intrinseci, neconjuncturale politic, pot fi luaţi în considerare următorii parametri: - numărul populaţiei şi a ariei de răspândire a acesteia; -nivelul acceptat de trai; - capacitatea portantă a ecosistemelor naturale ca suport al supravieţuirii populaţiei tradiţionale; - dinamica diminuării în timp a rezervelor geologice ale unor resurse cu valoare de utilizare. Trebuie înţeles că scenariul fiind o noţiune probabilistă el include în structura sa şi factori de incertitudine alături de cei de certitudine sau, după o altă împărţire, factori interni şi externi ce influenţează evoluţia localităţii. 17 Cu carater conjunctural intern, în cazul Roşia Montană, se menţionează: Capacitatea de autoorganizare a comunei pe termen lung pentru a urmări realizarea unor obiective strategice. Reconsiderarea rolului agriculturii în economia aşezării. Acceptarea din condiţii de forţă majoră, pe termen limitat, a conceptului de supravieţuire în loc de cel de dezvoltare economică. Posibilitatea ca emigranţii să se întoarcă în localitatea natală, cu economiile lor băneşti şi să le investească în activităţi economice locale. Asumarea responsablităţii autorităţilor locale şi a locuitorilor de a accepta desfăşurarea unor activităţi economice care să le afecteze dreptul la viaţă, atât al generaţiei actuale cât şi a celor viitoare şi degradarea ireversibilă a mediului înconjurător. Evoluţii sau involuţii demografice. Păstrarea, punerea în valoare a patrimoniului economic, cultural al comunei. Nivel de trai real şi acceptat în prezent şi în perspectivă. Capacitatea autorităţilor locale, a locuitorilor, intelectualilor, preoţilor, eventual a fiilor satului plecaţi la oraş etc de a defini interesele comunei pe termen scurt, mediu şi lung şi de a concepe o strategie de evoluţie a localităţii, eventual, după modelul Planului strategic de dezvoltare socioeconomică a comunei Roşia Montană , dar cu orizont anul 2050. Cu caracter conjunctural exterior comunei, scenariile pot fi influenţate de: Nivelul general de dezvoltare economică şi socială a ţării, de dinamica performanţelor economice în perspectivă. Evoluţia economiei rurale pe o serie statistică de 20 -30 ani. Obiective specifice dezvoltării economiei rurale înscrise în Strategia naţională de dezvoltare sau a ramurii agricultură. Stimulente şi restricţii pentru evoluţia economiei rurale, urmare a participării României la alianţe, tratate internaţionale. Opinii, propuneri formulate de specialişti privitoare la viitorul aşezărilor rurale. Surse de informare accesibile autorilor prezentei lucrări. Se recunoaşte sărăcia surselor de documentare asupra localităţii Roşia Montană. S-au folosit următoarele surse: De la Roşia Montană; - Planul Strategic de dezvoltare socio-economică a Comunei Roşia Montană 2008 – 2013 - Publicaţii locale ca: FOCUS ROŞIA MONTANĂ, ZIARUL DE APUSENI - Pliante: Asociaţia Prodemocraţia, SOS Roşia Montană (Asociaţia Alburnus Maior) - Discuţii cu o parte din locuitori (remarcabile prin sinceritate şi logică) De la investitorul străin; - Studiul de Impact (33 volume) Alte surse de informare: - Materialele de analiză elaborate de Grupul pentru salvarea Roşiei Montane, din Cadrul ASE Buc. - Studiul elaborat de Corneliu Leu şi Gheorghe Manea Cine hrăneşte România, apărut sub egida Asociaţiei pentru Progresul Satului Românesc şi însuşit de Asociaţia Comunelor din România, în aprilie 2010 /7/.
Posted on: Sat, 14 Sep 2013 13:11:37 +0000
Trending Topics
© 2015