" ATITUDINILE SUNT MAI IMPORTANTE DECAT FAPTELE" Karl Menninger, 2. In zdrobirea Fiului lui Dumnezeu, prin suferinţă, Tatăl ne-.a arătat Calea de a lucra şi a descopoeri în noi Slava Sa – HRISTOS ESTE MODELUL . Acum, dacă Isus este cel mai mare exemplu al nostru, vrednic de urmat în toate domeniile, ispitele, încercările, necazuri de orice fel, suferinţe de orice fel, credem că El a fost „zdrobit prin suferinţă” Isaia 53 v 10 - pentru a înţelege că nu avem o altă cale de zdrobire personală, nu este o altă alternativă, decât Calea lui Isus şi anume, suferinţa. Observaţi că tocmai ceea ce nouă înşine, firii noastre pământeşti, nu ne place şi anume, suferinţele, tocmai acestea, lucrează spre binele nostru, atât vremelnic, cât şi veşnic. Pavel confirmă că, nu numai suferinţele noastre, ci chiar şi „întristările noastre uşoare de o clipă lucrează pentru noi tot mai mult o greutate veşnică de slavă” II Corinteni 4 v 17. Dacă suferinţele, zdrobirea Fiului lui Dumnezeu, au lucrat pentru binele nostru şi chiar a Lui Personal (căci după zdrobire - suferinţă a urmat slava, gloria), atunci fiţi siguri că, acest principiu se aplică şi vieţilor noastre ca urmaşi ai lui Isus. Fratele Iosif Ţon, în cartea sa „Suferinţă, martiraj şi răsplătire în cer” la pagina 54, dă explicaţie la versetul din Isaia 57 v 15: „Căci aşa vorbeşte Cel Prea Înalt, a cărui locuinţă este veşnică şi al cărui Nume este Sfânt: Eu locuiesc în locuri înalte şi în sfinţenie, dar sunt cu omul zdrobit şi smerit ca să înviorez duhurile smerite şi să îmbărbătez inimile zdrobite.” ....” Pentru explicarea textului grecesc A.J.Motzer ne este de mare ajutor: „ZDROBIT” este folosit în 53 .v. 5, 10 , unde se vorbeşte despre Robul” zdrobit”prin suferinţă . Aici se referă la cei zdrobiţi prin suferinţă de poverile şi ostilităţile vieţii”.... Atunci când citim că, Dumnezeu va pregăti calea poporului Său şi că va îndepărta toate barierele dinaintea Lui, suntem tentaţi să credem că nu vor mai exista probleme. Cu toate acestea, tocmai ni s-a spus că, de regulă, căile lui Dumnezeu sunt radical diferite de ale noastre. Acest lucru este demonstrat prin faptul că atunci când Dumnezeu pregăteşte calea pentru poporul Său, EL VORBEŞTE DESPRE ZDROBIRE ŞI UMILINŢĂ.! Aceasta pentru că Dumnezeu a decis să nu întrebuinţeze altă metodă decât cea pe care a folosit-o în cazul Robului/Fiului Său. Atunci când devenim agenţii Lui, trebuie să fim pregătiţi ca El să aplice cu noi aceeaşi formulă pe care a folosit-o şi în cazul Fiului Său. DUMNEZEU NU ARE ALTĂ FORMULĂ DECÂT CEA A DĂRUIRII ŞI A SACRIFICIULUI PERSONAL” ( Suferinţă , Martiraj şi Răsplătire în cer” – pagina 54 .)( cred că vă daţi seama cât m-a ajutat şi această carte şi v-o recomand să o citiţi cu multă atenţie. ) De asemenea citim la Isaia cap.38.v. 17, - 18 cuvintele spuse de Impăratul lui Iuda–Ezechiel, după ce Dumnezeu l-a zdrobit, prin suferinţă, prin boala ce s-a abătut asupra sa – : „ Iată: chiar suferinţele mele erau spre mântuirea mea; Tu ai găsit plăcere să-mi scoţi sufletul din groapa putrezirii. Căci ai aruncat înapoia Ta, toate păcatele mele! Căci nu locuinţa morţilor te laudă, nu moartea Te măreşte, şi cei ce se pogoară în groapă nu mai nădăjduiesc în credincioşia Ta”.... Dumnezeu a găsit plăcere, nu să-l vadă pe Ezechia suferind, ci să-şi realizeze planul Său suprem, excelent cu privire la Ezechia. Iată, printre altele, care au fost scopurile lui Dumnezeu în „zdrobirea” ce a îngăduit-o în viaţa împăratului : a. I-a scos sufletul din Locuinţa Morţilor, b. I-a iertat trecutul şi a aruncat înapoia Sa toate păcatele lui; c. Ezechia să-L laude şi să-L mărească tot restul vieţii sale. Dumnezeu a zdrobit pe „ROBUL - FIUL” prin suferinţă, deoarece El se încărcase cu păcatele şi fărădeligile noastre ale tuturor. Mai mult, Ap. Pavel spune că „ El s-a făcut păcat, în locul nostru” şi atunci era normal ca Dumnezeu să zdrobească şi puterea păcatului prin suferinţele, moartea Fiului Său pe cruce pentru noi . Aici se naşte o întrebare : De ce nu mai suntem noi gata să suferim cu cei ce sufăr, să plângem cu cei ce plâng şi să ajutăm pe unii care sunt„ în foc”, să-i smulgem din foc (Iuda v.23)? Oare este posibil să smulgi pe cineva din foc şi focul să nu te atingă şi pe tine? Dar, de ce să mă bag eu ”în foc” pentru alţii? Cred că acesta este gândul la majoritatea dintre noi. Dar oare, dacă Isus nu ar fi ales El Să „ardă” pentru noi, să intre El „în foc” pentru noi, ce s-ar fi întîmplat cu noi.? Iuda, la versetul 23 spune „ să mântuiţi pe unii din ei, smulgându-i din foc”. Vedeţi, aceasta se întâmplă de multe ori, dacă suntem gata să suferim cu alţii, sau pentru alţii. De fapt Isus, ne spune că „ nu este mai mare dragoste decât să-şi dea cineva viaţa pentru prietenii săi”. Ioan. 15 v. 13. Este adevărat că aici, Isus vorbeşte despre El şi ucenicii Săi, şi chiar despre El şi noi, pentru care şi-a dat viaţa Sa. Dar aş întreba : „ Oare Dragostea din Dmnezeu, în noi, nu trebuie să se manifeste tot aşa? De ce nu dovedim această dragoste?” Ştiţi de ce? Va atrage suferinţă, dar mai ales din „aceea pe nedrept” – Domnul spune că va fi ferice de noi. „Focul Suferinţelor”, în care se va găsi un frate de al nostru, sau o sora in Cristos, dacă vom fi gata să intrăm în foc , pentru el/ea, în mod sigur va trebui să plătim un preţ al suferinţei, pentru el. Dar mai ales în contextul„ rătăcirii” , aşa cum spune Iuda aici . Câţi dintre noi, suntem gata, să fim cu „cei zdrobiţi” să-i ajutăm la tămăduirea inimilor lor, zdrobite de păcate, patimi, suferinţe, atâtea răni şi traume ? Câţi dintre noi avem aceea inimă de Samaritean Milos, să ridicăm pe” cel căzut între tâlhari „ , să avem aceea inimă ca a Domnului Isus ? Există o cale – este Calea Suferinţei, Calea pe care ne-a arătat-o Fiul „ Rob al Lui Dumnezeu” , iar noi să fim gata doar să-I călcăm pe urme. Să nu uităm că Domnul Isus a fost : OM PERFECT şi DUMNEZEU PERFECT în acelaşi timp. Ca OM PERFECT – El a experimentat absolut tot din ceea ce noi experimentăm, ca fiinţe umane pe pământ, în ceeea ce priveşte necazurile, suferinţele: adeseori a fost obosit ca noi, flămând ca şi noi, însetat ca şi noi, mai persecutat decât noi, chiar de cei din familia şi neamul Său, a fost întristat ca şi noi „ sufletul Meu e cuprins de o întristare de moarte”, a fost ispitit ca şi noi – DAR FĂRĂ PĂCAT . a. Dacă ar fi fost doar Dumnezeu, credeţi că ar fi trecut prin toate acestea? De aceea s-a lăsat zdrobit, pentru noi, ca în acest fel, trecând pe acest drum lung al suferinţelor şi ispitelor, ca şi Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, să poată veni în ajutorul nostru . b. Ca Om – Domnul Isus, în faţa ucenicilor, nu şi-a ascuns emoţiile, îşi mărturiseşte întristarea de moarte şi cere ajutorul ucenicilor” Rămîneţi şi vegheaţi împreună cu Mine” . - Sunt aşa de mulţi lideri astăzi, care se cred invulnerabili, care le este teamă să-şi împărtăşească suferinţele, temerile, emoţiile în faţa altora, unora le este teamă să o facă chiar înaintea Domnului. De ce a trecut Isus pe aici? De ce a trebuit El să fie zdrobit prin suferinţă? Această întrebare ne duce la al treilea răspuns, pe care îl avem chiar în textul amintit, din Isaia 53 : . 3. Isus a fost zdrobit – pentru fărădelegile noastre. Amintim din nou, la acest punct, cuvintele spuse de Ezechia în cântarea Sa : „ Căci ai aruncat înapoia Ta toate păcatele mele” . Isus a trebuit să ia păcatele noastre asupra Sa, „ a purtat păcatele noastre în trupul Său, pe lemn”I Petru 2 v. 24 , urmând ca apoi să zdrobească – nimicească şi puterea păcatului atunci când a murit pe crucea Golgotei. Deci prin „ zdrobirea” Fiului –Rob, s-a făcut posibilă, iertarea şi mântuirea noastră cât şi eliberarea noastră de sub păcat, dar şi de sub puterea pacatului.Vedeţi! Isus nu ne-a eliberat doar de sub păcat, ci şi de sub puterea păcatului. Tocmai de aceea Ap. Pavel, spune la Romani la cap. 6. v. 12 ; „ Deci păcatul să nu mai domnească în trupul vostru muritor, şi să nu mai ascultaţi de poftele lui „ Motivul pentru care Pavel spune acest lucru, se bazează pe lucrarea pe care deja Cristos a făcut-o, prin faptul că s-a lăsat „ zdrobit ” pentru noi, ca tocmai în această zdrobire a Sa, noi să găsim puterea de izbăvire de sub păcat şi puterea lui. Observaţi că, imediat după ce spune că „ Dumnezeu a găsit cu cale să-L zdrobească pe Fiul Său prin suferinţă,” la v . 10 , partea a doua şi v. 11 spune : ” Dar, după ce îşi va da viaţa ca jertfă pentru păcat, va vedea o sămânţă de urmaşi, va trăi multe zile şi lucrarea Domnului va propăşi în mâinile Lui. Va vedea rodul muncii sufletului Său şi se va înviora...va pune pe mulţi oameni într-o stare după voia Lui Dumnezeu, şi va lua asupra Lui povara nelegiuirilor lor....” Vedeţi ce urmează după suferinţă, după zdrobire? Daţi-mi voie să citez doar cîteva numai din aceste versete >: a. Va vedea o sămânţă de urmaşi ; b. Lucrarea Domnului va propăşi în mâinile Lui c. Va vedea rodul muncii sufletului Lui d. Se va înviora e. Va pune pe mulţi oameni într-o stare după voia Lui . Aşa cum am mai spus înainte : Vrem să vedem o sămânţă de urmaşi, vrem ca lucrarea Domnului să propăşească, vrem să ne bucurăm de rodul muncii sufletelor noastre, vrem înviorare în biserici, vrem să vedem oameni într-o stare după voia lui Dumnezeu? Atunci, eu cred că nu există o altă cale, decât calea unică a Fiului-Rob, al lui Dumnezeu, calea zdrobirii, calea suferinţei. Isus a spus ucenicilor Săi şi este valabil şi pentru noi : „ Robul nu este mai mare decât Domnul Său, şi nici apostolul mai mare decât Cel ce l-a trimis” Ioan. 1 3. v 16 . Nu credeţi că prea adeseori, noi ca şi „robi ai lui Isus”, ne place să ne dăm mai mari decât Isus? Si aceasta, pentru că nu vrem să acceptăm de bună voie zdrobirea, suferinţa. De ce a găsit cu cale Tatăl să-l zdrobească prin suferinţă ? Un alt motiv este :
Posted on: Wed, 07 Aug 2013 18:30:22 +0000