AU ADORMIT VALORILE PE SCARĂ Privesc în jur la lumea încă vie Ce parc-a obosit să mai trăiască, Sătui cu toţii de democraţie Au început încet să se târască. Frânturi din viaţa ţării sunt confuze, Se-ngrămădesc la uger toţi avarii, În piele avem arsură de ventuze Şi plantele bolnave-au invadat acvarii. E greu ca să mai crezi în nemurire, Aş vinde tot necazul pe parale Aşteptând nebunul să îmi dea de ştire Că spaţiile sunt atemporale.. S-a transformat în lacrimi libertatea, Eroii dorm în braţele uitării, Pe drojdie se afla demnitatea Lasată-aşa la voia întâmplării. Mă dor durerile ce ne sufocă, Bătrânii îşi dau zilele pe-un ort, Prin inimile noastre curge roca, Iubirea nu mai iese la raport. Ne închinăm la drepturile noastre Dar icoanele-s cu faţa la perete Şi însetate-s florile din glastre Că apa se găseşte-n eprubete. Nimicnicia vieţii mă framântă Ultimul bal e la costum de lemn Pe strada veche, mutul tot mai cântă Haotic, disperat, dar foarte demn. Apoteotic ne-am numit aleşii Punând ştampila intr-o frenezie Şi când de flori şi rod se scutură cireşii Să plângem?!... să visăm?!... cine mai ştie! Au adormit valorile pe scară, Lupii bătrâni îşi schimbă părul, De foame a murit o căprioară Şi credem că de vină este mărul. vasile david
Posted on: Fri, 18 Oct 2013 20:14:15 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015