Adie vântu-n noapte prin frunze ca de-aramă, Sub pasul meu foşnesc, în foşnete se sfarmă, Şi-o dată eu cu ele mă sfârâm în tăcere Îmbălsămând cu toamna toate visele mele, Din timpuri învechite, din dorul meu de tine, Din amorţită viaţă ce-mi amorţeşte vine. Duc mână spre chitară, mă strâng, mă prind de corzi, Ţi-aş mai cânta o dată, să mă auzi, de poţi, Să te cuprind cu vântul în marea de aramă, Tu să culegi din corzi bogata vieţii toamnă, Să te hrăneşti cu mine prin valuri arămii, Prin foşnete de frunze şi-atingeri mii şi mii... Să lunece prin nouri mai blândă, mai senină, Mai coaptă de lumină pe vârfuri de cetină, Luna şi norii-n urma-i să fie duşi de vânt, Să strălucească-arama în raze ca veşmânt, S-auzi din depărtare un sunet în pădure, Glasul inimii mele în corzi să te tulbure... Când sara urcă dealul şi-apoi coboară-n vale, Să te aducă-n frunze şi-n poala mea agale A tale tâmple vii cu dor să ţi le-aştearnă Şi Luna peste noi veşmântul să şi-l cearnă, Eu tâmple să-ţi sărut, sub buze să tresari, La sânul meu, iubite, acelaşi să răsari... Din serile târzii, din nopţi pline de gânduri, Când încă pieptul meu bătea spre tine rânduri, De note muzicale, de versuri de amor, În toamna vieţii mele bogată de-al tău dor... M-am arămit ca frunza toamna, vină, sărută-mă, La pieptul tău mă strânge şi aureşte-mă...
Posted on: Tue, 24 Sep 2013 18:23:57 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015