Adrian Paunescu - Nasterea lui Eminescu Ciudata noapte simt ca o sa fie si-o sa trazneasca în dictionar, la noapte, în Moldova mijlocie, se naste Eminescul nostru iar. A fost sortit sa vina-n cea mai dulce si-n cea mai sfâsiata dintre tari, pleca-vor toti ai zilei sa se culce si-l vor primi stramosii lui calari. Asa firesc se-ntâmpla nefirescul, pamântul nostru sufera adânc, la Ipotesti se naste Eminescu si-n toata România mame plâng. La noapte, dintr-un pântec si o slova, se naste steaua celor ce-au tacut, îngenunchez, în fata ta, Moldova, si mâna mult lovita ti-o sarut. De-atâtea ori, în vremuri, sfâsiata ai fost, Moldova, cum sa spun nu pot, dar Eminescu ce se naste, iata, în Doina lui, o sa cuprinda tot. Ciudata noapte, noaptea noastra mare, o noapte cum a fost la început, si, de la Cernauti si pân’ la Mare, pâraiele se-aud plângând în Prut. În el tresare trist Moldova toata, toti fratii-nstrainati se regasesc, în el o inima va sti sa bata acum si vesnic, dorul românesc. În Voronet s-a rasculat albastrul, ca dintr-un cer frematator de frati, la noapte-n tara va urca un astru, se naste El, Români, va închinati! youtube/watch?v=9m4tBIXuBsk
Posted on: Fri, 12 Jul 2013 21:43:26 +0000
Recently Viewed Topics
© 2015