Aflat intr-o vizita in India, in 1868, colonelului englez James Churchward i s-a permis accesul la anumite documente antice religioase secrete, o "biblioteca" de tablite de piatra scrise in limba Naacal, care dezvaluiau existenta a unui vast continent in mijlocul Oceanului Pacific. Documentele atestau ca numele respectivului continet era Mu (ceea ce in traducere inseamna "Pamintul-mama"), acesta gazduind o civilizatie infloritoare si incredibil de avansata pentru o epoca istorica aflata cu zeci si sute de mii de ani in urma. Stiinta locuitorilor continentului Mu era cu mullt mai avansata decit ceea ce cunoastem noi astazi, printre altele acestia avind abilitatea de a manipula gravitatia. In concordanta cu tablitele Naacal, omul a aparut pentru prima oara pe Pamint in continetul Mu, acum 200 de milioane de ani. In cele din urma continentul Mu (rebotezat ulterior Lemuria de catre naturalistul englez Philip Sclater deoarece acesta a considerat ca speciile de lemurieni au evoluat initial acolo), s-a scufundat in urma unui cataclism provocat de emisii de gaze inmagazinate in caverne uriase aflate sub fundul oceanului. Din fostul continent Mu, au ramas pina in ziua de astazi numai Australia si citeva insule, printre care Hawaii, Tonga si Insula Pastelui. Este interesant de notat faptul ca in limba nativa a locuitorilor din Hawaii se regaseste si astazi numele de "Mu" atribuit legendarului continent din care insulele lor au facut odata parte . In concordanta cu cercetarile colonelului Churchward, locuitorii continentului erau monoteisti, practicind cultul Soarelui, acesta fiind considerat ca o expresie fizica a Divinitatii (Divinitatea fiind Soarele spiritual care nu se poate vedea). Soarele era reprezentat printr-o stea cu opt colturi (care se poate inscrie deci, intr-un octagon), cu un cerc in mijloc. Tot dupa marturia colonelului Churchward, insusi blazonul regal al tarii Mu, avea drept simbol steaua cu opt colturi si o cruce in interiorul acesteia. Se pare ca steaua cu opt colturi, precursoarea octagonului, descoperita de colonelul James Churchward in arhivele religioase din India, este unul dintre cele mai vechi simboluri Solare din lume, vechimea acestui simbol atestata in documente, fiind de 35.000 de ani B.C. Sfântul soare. ♦ Epitet dat zilelor săptămânii. 5. Desăvârșit, perfect, infailibil. Apanajul celei mai inaintate civilizatii Ca acest cult solar stravechi nu este intamplator pe aceste meleaguri, cum se incerca sa se acrediteze, o dovedeste descoperirea unor piese asemanatoare in colina de la Karanovo, din sud-estul Bulgariei (sigilii de lut, dintre care unul rotund, cu diametrul de 6 cm, avand gravate pictograme, impartit in patru sectoare clar delimitate, la fel ca tablita rotunda de la Tartaria) si de la Gradesnita, Bulgaria (doua platouri mici, pe fundul unuia aflandu-se o reprezentare antropomorfa, iar pe cel de-al doilea o forma de scriere apropiata de cea de pe sigiliul de la Karanovo si de pe una dintre tablitele de la Tartaria). Toate acestea sunt cu peste o mie de ani mai vechi decat scrierea sumeriana mesopotamiana si dovedesc ca ”scrierea a aparut intai in sud-estul Europei, unde a existat cea mai inaintata civilizatie din acea vreme”, dupa cum sustine si prof. Colin Reinfrew, arheolog britanic, care a efectuat sapaturi in localitatea bulgara Sitagroi. In jurul Tartariei, musteste de istorie. Aici au fost descoperite fragmente osteologice ale omului de Neanderthal si ale omului de Cromagnon, precum si cel mai vechi schelet al inteligentului Sapiens. La Turdas, sapaturile arheologice au scos la iveala vatra unei asezari asemanatoare celei de la Tartaria. Specificul materialelor descoperite in aceste situri i-a determinat pe arheologi si istorici sa separe aria sub denumirea Cultura Turdas-Vinca, datata de cercetatoarea americana Maria Gimbutas la 7.500 – 3500 i.C., raspandita in Ardeal, mai apoi in regiunea Balcanilor, Mesopotamia (3500 – 3300 i.C.), evidentiata de hieroglifele egiptene de pe placutele de os (3200 – 3000 i.C.), in pictogramele cu inscriptii de pe Valea Indusului (circa 2500 i.C.) sau cele din China, din timpul dinastiei Shang (circa 1500- 1200 i.C.) si mai departe, in enigmaticele mesaje ale zapotecilor mexicani (circa 600 i.C.) si ale indienilor mapuche din Chile. Insula Şerpilor, rămăşiţa unui continent Conform ipotezei susţinute de tot mai mulţi adepţi, din străvechea Atlantidă a rămas doar Insula Şerpilor (foto). . Ipoteza existenţei unei Atlantide pe teritoriul actualei Mări Negre a fostîmbrăţişată şi de Robert Ballard, descoperitorul Titanicului. Acesta susţine că, în urmă cu circa 7.000 de ani, fîşia de pămînt care separă Mediterana de lacul Mării Negre a cedat sub presiunea apei, distrugînd civilizaţia momentului respectiv. Un argument în sprijinul localizării continentului dispărut în spaţiul românesc este şi acela că, în faza de descompunere a imperiului, atlanţii practicau intens sacrificiile umane, obicei sîngeros şi crud pe care-l aveau geto-dacii. Atlanţi la Şinca Veche? Charles Berlitz a publicat într-una din cărţile sale, „Atlantis, al optulea continent“, o hartă modernă a planşeului Oceanului Atlantic. În zona Insulelor Canare, el arată că există şi azi, acoperit de ape, un masiv muntos numit Dacia (foto). De aici, presupunerea că atlanţii au plecat către zona Carpato-Danubiană, iar tracii ar fi urmaşii atlanţilor. Poate au ajuns în Insula Şerpilor (Albă) unde exista acel templu al Zeului Soare (atlanţii aveau o religie bazată pe cultul Soarelui), apoi unul închinat lui Ahile sau chiar mormîntul semizeului. Edificiul antic avea formă pătrată, fiecare latură avînd 29,87 m şi se pare că avea nouă altare. Funcţiona şi ca oracol şi se spune că aproape totul era din aur, marmură albă şi mărgăritare. Legendele romane spuneau că templul alb nu a fost construit de mîna oamenilor, ci era de origine divină. Motiv pentru care întreaga insulă a fost numită Insula Sfîntă. Atlanţii e posibil să fi ajuns şi prin părţile Braşovului, dacă ar fi să dăm crezare ipotezei care susţine că enigmaticul Templu al Ursitelor de la Şinca Veche a fost întemeiat de aceeaşi civilizaţie care a ridicat şi Templul Alb din Insula Şerpilor. Un lucru e sigur şi uimitor: tracii au avut cunoştinţe extraordinar de avansate pe care nu prea avea de unde să le ia decît de la nişte colonizatori, necunoscuţi deocamdată. Nota personala; nu toti aveau obiceiul sacrificiilor umane,asa cum reiese din scrierile vechi. Soarele are o însemnătate deosebită şi în cultura populară românească. Bătrânii vorbesc şi în zilele noastre despre „Sfântul Soare". În tradiţia românească, divinizarea Soarelui are aceleaţi rădăcini adânci în preistoria daco-romană. Ştim cu certitudine că pe teritoriul României, atât în timpul statului Dac cât şi după, religia mitraică şi cultul roman Sol Invictus aveau o largă răspândire. De altfel, religia creştină abundă în simboluri şi credinţe Solare adoptate din perioada păgână. Acestea s-au suprapus şi s-au amestecat cu crezurile creştine. Cel mai la-ndemână exemplu este legat de construcţia bisericilor care au altarele orientate spre Est, adică spre răsăritul Soarelui. Un alt exemplu este Crucea care, în ancestral, simboliza Soarele. Romulus Vulcănescu a scris în “Mitologie română” despre cultului solar practicat de geto-daci. El a arătat că simbolul solar era format în păgânism dintr-un cerc având o cruce înscrisă sau dintr-un cerc cu o cruce excrisă. Ultimul însemn, în care crucea depăşeşte perimetrul cercului, mai este denumită azi şi “crucea dacică” şi o putem regăsi foarte des pe sculpturile maramureşene, mai ales pe troiţe. De asemenea, simbolurile solare sunt prezente şi în arhitectura caselor ţărăneşti. În Bucovina, Soarele este sculptat pe stâlpii, uşile şi grinzile caselor considerându-se că aduce noroc şi fereşte casa de rele. Cele mai des întâlnite simboluri sunt rozeta, cercul, punctul, roata cu crucea în ea, morişca Hallstaff-Romania-popoarele marii Viata religioasa apare dominata ca si in Europa de cultul soarelui.Simbolurile acestui cult sunt carucioarele,barcute,pasari de apa,caiuti,rotite,cruci,securi in miniatura.
Posted on: Sat, 22 Jun 2013 09:03:26 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015