Alt paroadox dar aceeași temă Singura formă de existență pe care o respect fără nici o reținere este cea de țăran. El este fundamentul umanității pentru că face din artifexul uman ceva compatibil cu natura și în același timp cu Cel de Sus. Țăranul își procura existența din natură și își dedică viața Celui de Sus. E omul complet, așa cum îl simt în mine ca fiind necesar. Ieri m-am certat cu niște austrieci deștepți (toți erau cu o facultate în spate) cu privire la motivația muncii la om. Toți au început de la plată, de la bani, de la tot ceea ce te face să o duci bine, să ai bunăstare. Când le-am spus că niciodată nu am muncit pentru bani s-au enervat și evident nu m-au crezut. Cum probabil nu mă credeți nici voi. Dar nu poți munci pentru bani decât dacă te înstrăinezi de condiția de om și te integrezi în sclavia voluntară a bunăstării. De la bogat la sărac, toți cei care gândesc prin bani, își trăiesc viața pentru bani și sacrifică tot pentru bani, gândesc fals, trăiesc în gol și sacrifică tot pe nimic. Banul e un efect al muncii. E modul prin care societatea complexă echilibrează concetrarea pe o anume activitate. Pentru a compensa restul primești bani. Te concentrezi pe un fel de muncă pentru că de ea au nevoie și ceilalți. Acest folos comun al muncii tale se egalizează și se strămută prin bani de la tine la alții, de la mine la noi. Cum împărțirea muncii a devenit atât de subtilă și uneori inutil încâlcită în societatea modernă, datorită uriașei complexități a sistemului social, oamenii pierd din vedere scopul pentru care au venit pe lume și se concetrează la ceea ce au în imediata lor apropiere. Din nefericire acest lucru este pentru omul matur, banul. Omul nu se naște prost, este făcut prost de către un sistem de culturalizare întors pe dos. Gândind pe valori de existență false părinții le transmit copiilor imaginea unei societăți și a unui model uman viciat. Și în plus îi obligă să o ia de bună, ca fiind unica formă umanoidă posibilă. Noi ne prostim copii care sunt toți născuți (în afara celor cu deficiențe ereditare) cu un potențial de inteligență simțitor egal. La țară mama își pune copilul la treabă de mic. La oraș îl punem în fața televizorului sau al jocurilor pe computer că să câștigăm timp pentru noi. Adică sacrificăm șansa copilului de a crește lângă ce iubește și îl tranformăm într-un automat social domestic care acționează la impulsuri sociale transmise prin ban sau plăceri. A fi tată, a fi mamă în ziua de azi e ceva atât de complex, atât de pretențios și important încât ar trebui ca înainte să se dea voie unei familii să nască un copil să dea examen de oameni întregi, cu valori reale și eficiente în modul de a gândi și acționa. A lăsa nașterile la voi întâmplării e un mod de a relua selecția naturală din vechiul regat numit Natura sălbatică (azi nu prea mai e, mai mult în istorie și prea puțin în prezent) într-o selecție socială sălbatică. Selecția socială nu este imorală ci amorală. Ea nu are nevoie de conștiințe ci de roboți inteligenți. Societatea modernă ne-a adus datorită complexării ei fără precedent la nivelul mental al paleoliticului, numai că în loc de nevoie de vânat și apă acum vrem bani și droguri (TV e un drog, calculatorul e un drog câtă vreme îl folosești ca să te distrezi și nu să te construiești). Prostirea e premeditată de un sistem economico-social pe care l-am scăpat din mână și pe care nici un „guvern mondial”, nici o supraputere și nici o organizație nu-l mai poate stăpâni, opri, să meragă cu noi cu tot direct în zid. Soluții există dar am fost instruiți (îndoctrinați, învățați, dresați) să nu le vedem pentru că tot ce face banul e să ne convingă să ne vrem răul fără să ne dăm seama, dar străduindu-ne din inimă să ajungem la el. Vă îmbrățișez cu drag pe toți care ați ajuns cu lectura la capăt. DS
Posted on: Wed, 30 Oct 2013 05:59:27 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015