Am ajuns să mă duc la Dianei Patru din instinct. Eu când ies în oraş, se ştie pe unde: Dianei 4. Nu ştiu de ce exact m-am lipit de locul ăla, probabil pt. că 90% din ieşiri întâlnesc pe cineva mişto, 10% pt. că au un absint bun, nu original, evident, dar mai mult decât decent. Şi mie îmi place să savurez un 80ml de absint, pe lângă bere. Vicul meu preferat. De când m-am întors în ţără şi apoi înapoi în Buc, nu cred că am călcat prin mai mult de trei – patru crâşme în afară de Dianei (şi asta pentru că mai de fiecare dată era un event sau mă chemase altcineva în alt loc). Şedinţele de redacţie, dacă se pot numi aşa, adică brain stormingul de idei pentru Hyperliteratura, alături de multă bere, s-au ţinut doar aici. Am în cap, la fel, nişte evenimente, şi nu mă gândisem sincer la alt loc mai potrivit (şi oricum, deja am două event-uri organizate acolo, o lectură cu Ioan Es. Pop şi lansarea ultimului volum de poezie al Danei Banu, ambele, zic eu, au ieşit mişto de tot). Acum citesc povestea asta, a lui Andrei. Nu cred că exagerează, n-ar avea de ce. Ba mai mult, recunoaşte marele jaf. :)))) Şi mi s-a făcut aşa, un chef d-ăla de nechef. Nu ştiu dacă o să mai calc pe-acolo... Dilema şi mai mare e: Eu unde îmi beau berica mea de toate zilele?
Posted on: Mon, 30 Sep 2013 08:45:55 +0000
Recently Viewed Topics
© 2015