Am ajuns să mă întreb dacă nu cumva eu sunt vinovat pentru odiseea pe care o trăiesc?, dacă nu cumva constituie o greşeală încăpăţânarea mea de a încerca să reuşesc în viaţă axându-mă pe competenţe şi principii, în detrimentul strategiilor de promovare româneşti?; dacă merită să duc o luptă don quijotiană cu cei care nu au ştiut vreodată ce înseamnă competenţă, abilitate profesională, promovând tot timpul doar datorită anumitor criterii?; dacă merită să lupt pentru o lume/societate românească în care performanţa, competenţele, abilităţile profesionale vor deveni cerinţe imuabile pentru a ocupa/progresa în viaţă?, oricum probabil voi ajunge să constat că nimic nu se va schimba, să constat că nopţile albe, depresiile, etc. reprezintă un preţ prea mare plătit de mine pentru o utopie – o ţară care să aprecieze valorile, o ţară care să nu-ţi fure munca pentru a te obliga „să dai examenul de maturitate” plecând în pribegie. Oare vor plăti vreodată aceşti oameni pentru abuzurile lor?; oare justiţia, sănătatea, învăţământul românesc vor fi reformate vreodată, pentru a corespunde taxelor percepute de stat?
Posted on: Thu, 21 Nov 2013 03:01:46 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015