Am fost rugat să iau poziţie faţă de declaraţiile liderilor - TopicsExpress



          

Am fost rugat să iau poziţie faţă de declaraţiile liderilor Jobbik din tabăra de la Joseni. Opinia mea este următoarea: Ca naţionalist, nu pot să mă alătur corului ipocriţilor gen Noua Dreaptă-Frontpress şi să arunc cu etichete de fascism, hortysm şi extremism, folosite în general de către presă, atât împotriva celor de la Jobbik, cât şi a noastră şi a tuturor naţionaliştilor europeni. Înţeleg că aceasta este o formaţiune naţionalistă maghiară care luptă pentru protejarea propriilor interese, aşa cum ar trebui şi noi să luptăm pentru ale noastre. Nu pot să mă prefac că nu îi invidiez pentru buna organizare, solidaritatea şi tenacitatea cu care îşi urmaresc scopul. Că acest scop contravine intereselor noastre, ei bine fraţilor, chestiunea asta ar trebui să ne dea de gândit, pentru că noi suntem total nepregătiţi să facem faţă unei campanii bine găndite şi bine susţinute. Aceste declaraţii sunt nişte simple baloane de încercare, ele fac parte dintr-o politică a paşilor mărunţi mult mai amplă, care iată că se dovedeşte eficientă. În opinia mea, lobby-ul unguresc testează capacitatea de reacţie a românilor, pregătind ceva mult mai serios. Vedeţi voi fraţilor, nepăsarea, laşitatea şi dezinteresul total faţă de soarta acestei ţări pe care ne-a dăruit-o Dumnezeu sunt păcate grele ale acestui popor care, aşa cum istoria ne-a demonstrat-o, se plătesc foarte scump. Nu se mijiseră bine zorii Romaniei Mari, când o nouă primejdie de moarte apăru de la răsărit: bolşevismul. Atunci, o mâna de studenţi în frunte cu Corneliu Codreanu au avertizat asupra acestui pericol iminent: „La fiecare 3-4 zile, pe străzile Iaşiului, mari demonstraţii comuniste. Cele 10-15.000 de lucrători, înflămânziţi şi manevraţi de mâna criminală de la Moscova, parcurgeau străzile în cântecul Internaţionalei, în strigăte de: "Jos Armata!", "Jos Regele!", purtând placarde pe care se putea citi: "Trăiască revoluţia comunistă!", "Trăiască Rusia Sovietică!". Dacă ar fi învins aceştia? Am fi avut cel puţin o Românie condusă de un regim muncitoresc românesc? Ar fi devenit muncitorii români stăpânii ţării? Nu! Ar fi devenit de a doua zi robii celei mai murdare tiranii: tirania talmudică, jidănească. România Mare, după mai puţin de o secundă de viaţă, s-ar fi prăbuşit. Noi, poporul român, am fi fost exterminaţi fără milă, ucişi sau deportaţi pe drumurile Siberiei: ţărani, muncitori, intelectuali, cu toţii de-a valma.” Puţini i-au ascultat şi şi mai puţini i-au susţinut. Şi ce a urmat ştim cu toţii. Mi-e teamă că va trebui sa pierdem o parte din Ardeal ca să ne trezim şi noi odată la realitate şi să înţelegem ce ni se întâmplă. Şi mi-e teamă că tot puţinii naţionalişti conştienţi şi responsabili vor plăti preţul de sânge pentru ca mulţimea manelistă să îşi poata vedea liniştită de grătar. Nicolae Calotă
Posted on: Sun, 11 Aug 2013 14:59:19 +0000

Trending Topics



Recently Viewed Topics




© 2015