Am găsit această postare la cineva, am copiat-o și o distribui mai departe ! Revoluția începe în Giulești. Fără arme, fără violență și aproape fără nici o speranță... ”Ceaușescu- PCR / Au băgat Rapidul în B!” Giuleștiul a mai retrogradat, a mai jucat în liga secundă. Suporterii l-au contestat pe Ceaușescu și atunci când pentru o vocală neaprobată te aștepta duba la poartă. Ironia a fost moțiunea de cenzură a Rapidului față de un regim ce pasa mingea doar de la Dinamo la Steaua. Celelalte echipe erau distribuite în rolurile de figuranți, de iepuri pentru recorduri forțate de generali și activiști. Rapid a plătit, dar a revenit să le bată obrazul cu o poantă sau o glumă. “Cămătaru, hai pe noi, să ne dai și golul doi!“, era încurajat atacantul ce escalada gol după gol pentru a se încălța cu “Gheata de Aur”. “Noi vi-l dăm pe Damaschin, voi ni-l dați pe Valentin!“. Pentru cei mai tineri, Valentin nu era un fotbalist, ci unul dintre copiii lui Ceaușescu, era protectorul Stelei.Galeria Rapidului s-a mândrit în public că nu e membră de partid. Protestul a fost singura modalitate de a-și păstra conștiința curată.“Rapidul înseamnă libertate“, spunea Liviu Ungurean, noul lider al peluzei alb-vișinii. Chiar și libertatea de a recurge la un gest extrem. Suporterii intră în greva foamei, pe stadionul ce stă încă în picioare să-i vadă și pe puștii lui Rada, pentru a sancționa conducerea fotbalului autohton. Am scăpat de Ceaușescu, însă Mircea Sandu și Mitică Dragomir țin de scaune în pofida faptului că dincolo de sala tronului poporul urlă de disperare. Rapid e între viață și moarte, între liga secundă și faliment. Greva foamei nu e o joacă, nu e o formă de exhibiționism. Din păcate, nu e nici măcar o glumă. Oamenii își pun sănătatea și viețile în pericol. Înglodați în datorii de fostul patron, fără un arsenal al șmecheriilor autohtone, nu le-a rămas decât să lupte cu mâinile goale, umăr lângă umăr, într-o baricadă vie. Mircea Sandu și Dumitru Dragomir știu că nu sunt populari, dar nu vor demisiona. Nu poți să aștepți un gest de responsabilitate de la personajele care au transformat competiția internă într-o scenă de vodevil. După ultimele decizii venite de la TAS nici măcar Viorel Duru nu a renunțat la funcție. Și atunci ce vor greviștii foamei? Ce cred că vor obține prin acțiunea lor? Nici dacă s-ar coaliza și alte galerii nu ar avea șanse mai mari de reușită. Nu-i judecați pe suporterii Rapidului după grila unei lumi unde principiile cedează lesne în fața intereselor. În România se înghite orice, s-a atrofiat spiritul civic. S-au tăiat pensiile? N-am văzut nici un miting serios! În ultimii ani au dispărut din peisajul cotidian solidaritatea și onoarea, însă au găsit mereu un refugiu în Giulești, la Cluj, la Timișoara sau Craiova. Fotbalul nu e fuga unor nebuni după o minge, ci și o școală a caracterelor.Rapidiștii nu vor milă și pomană, n-au acceptat nici măcar barajul propus de conclavul specialiștilor din ligă și federație. Vor Respect, vor ca echipa lor să nu mai fie umilită, să nu mai fie purtată de la dric la altar și înapoi. Revoluția începe în Giulești. Fără arme, fără violență și aproape fără nici o speranță. “Rapid nu moare”, scrie pe zidurile de lângă fosta Potcoavă. Dar oamenii care iubesc Rapidul cât rezistă?
Posted on: Wed, 07 Aug 2013 17:52:17 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015