Am răspuns tuturor solicitărilor unor festivaluri de film americane care ne-au scris întrebându-ne dacă ICR New York doreşte să susţină costurile de călătorie ale unor importanţi regizori români pentru a veni la festivalul unde erau invitaţi. Răspuns pozitiv. Cine mă cunoaşte ştie prea bine cât de mult cred în filmele româneşti, în teatrul românesc.Foarte curând vor înţelege acest lucru şi cei care nu mă cunosc. E bine ca să existe forţe conjugate în promovarea culturii române. Promovarea valorilor româneşti nu are decât de pierdut dacă vom hăcui şi discrimina propriul nostru demers chiar din interiorul lui, pe sistemul bisericuţelor şi anatemizării altor demersuri. Cu duşmănie şi ostilitate e greu să construieşti iar a face cultură de pe poziţii ostile seamănă adeseori cu ...dictatura. A susţine valori precum Eminescu şi Nichita Stănescu , Caragiale, Eugen Ionescu, Mircea Eliade, Enescu, Brâncuşi sau Mihail Sebastian reprezintă o acţiune şi nu doar o suită de acte culturale, dacă se bucură de susţinere şi Anatol Vieru, Gherasim Luca, Isidore Isou, Heda Sterne, Marcel Iancu, Saul Steinberg şi atâţea artişti unguri, germani, sârbi, aromâni şi evrei care fac parte din programul ICR New York, cu toţii născuţi în România. Multiculturalismul din atâtea zone din România dimpreună cu europeismul ei demonstrat deja reprezintă o realitate care depăşeşte, prin valoare şi individualitate, graniţele naţionale. M+am luptat cu cenzura pentru a salva şi a publica nu doar două din cărţile mele care au stat la cenzură fiecare dintre ele şapte ani, ca să consider noua cenzură a dictaturilor de grup şi intereselor de grup o acţiune cel puţin subiectivă, dacă nu revolută. Cultura română are nevoie de prieteni, în nici un caz de orgoliile şi complexele celor care pretind c-o slujesc, dictându-i cine sunt unicii ei slujitori.
Posted on: Mon, 21 Oct 2013 02:35:35 +0000
Recently Viewed Topics
© 2015