Apa - sistem fizic şi mijloc de vindecare spirituală Poluarea este una dintre marile probleme ale umanităţii de astăzi, care ne obligă să punem în balanţă progresul tehnologic cu grija pentru salvarea ecosistemului planetar. Din punct de vedere creştin, otrăvirea naturii nu este doar o crimă universală împotriva vieţii, dar este şi un sacrilegiu ce pune în cumpănă voinţa lui Dumnezeu cu voinţa omului. Poluarea fără precedent a mediului a intensificat investigaţiile cercetătorilor asupra substanţelor afectate. O pondere însemnată în cadrul acestor cercetări o ocupă apa. Apa este o substanţă care se găseşte în proporţie de cca. 70% în compoziţia planetei, a plantelor, a animalelor, a omului şi recent s-a descoperit că se află în cantităţi importante şi în Univers. Apa este o substanţă foarte obişnuită, face parte din viaţa noastră, dar astăzi ştiinţa ne descoperă că ceea ce ştim despre apă este foarte puţin, iar studiile şi cercetările făcute până în prezent nu au atins toate zonele cunoaşterii. Oamenii de ştiinţă contemporani şi-au intensificat atenţia şi eforturile asupra proprietăţilor apei şi, cu cât avansează mai mult în cercetare, cu atât descoperă foarte multe despre această substanţă, chiar dacă metodele de investigare actuale rămân nesatisfăcătoare. Cercetarea ştiinţifică dezvăluie omenirii un concept nou de poluare a apei, care vine să zdruncine materialismul omului modern, demonstrând că ponderea cea mai însemnată o dau emoţiile, trăirile interioare şi gândurile. Noutatea constă în faptul că puritatea chimică, cu care eram obişnuiţi până acum, are o semnificaţie secundară. Senzaţionalul descoperirilor ştiinţifice vine să introducă un concept nou, cel de puritate spirituală. Apa este substanţa cu cele mai contradictorii proprietăţi. Fiecare din calităţile apei este unică şi pare a nu respecta întotdeauna legile fizicii. O proprietate deosebită a apei este aceea de a-şi schimba structura şi proprietăţile fizice sub influenţa mediului. Comunitatea ştiinţifică internaţională acreditează memoria apei ca o certitudine. Cercetătorul american Rustum Roy a explicat efectul memoriei apei, în faza solidă, prin fenomenul de epitaxie. Acesta a constatat abilitatea cristalelor de gheaţă de a lua forma moleculelor substanţei chimice cu care vine în contact. Compuşii dizolvaţi în apă rămân în memorie, chiar dacă apa nu mai conţine nici o moleculă din acei compuşi. Experienţe recente au demonstrat că apa recepţionează şi înregistrează orice influenţă din mediul înconjurător în mod instantaneu şi o transmite la distanţe foarte mari. Aceste influenţe pot fi de natură materială, electromagnetică, spirituală etc. Orice substanţă care vine în contact cu apa îşi lasă amprenta în structura ei. Pe măsură ce apa înregistrează o nouă informaţie, ea îşi modifică proprietăţile. Este important că aceste noi proprietăţi nu afectează apa din punct de vedere chimic. Dacă avem sentimente bune sau rele, dacă facem o rugăciune, dacă minţim, dacă punem la cale distrugerea unui lucru, dacă avem o convorbire cu alte persoane sau nutrim anumite sentimente pentru ele, totul rămâne în memoria apei şi se transmite mai departe, din aproape în aproape, la distanţe foarte mari, prin particule de apă în stare de vapori sau prin ape curgătoare care se varsă în mare şi apoi în oceanele lumii şi care intră în circuitul apei din natură. Structura internă a apei este dată de modul cum sunt aranjate moleculele. Acestea se pot uni formând clustere dinamice, în care alte molecule vin şi pleacă continuu de la partea exterioară, aducând noi informaţii. Clusterul se menţine o perioadă lungă de timp, într-un proces permanent de înnoire şi acţionează ca o celulă de memorie în care apa înregistrează toate interacţiunile cu lumea, ca pe o bandă magnetică. Apa rămâne cu aceeaşi compoziţie chimică, dar structura sa internă este în permanentă schimbare. Cu instrumente de ultimă generaţie s-a determinat că în fiecare celulă de memorie a apei sunt cca. 440.000 de unităţi informaţionale, fiecare unitate răspunzând de un tip de interacţiune cu mediul înconjurător. Apa cea bună, care dă viaţă, a fost numită apă structurată, pentru că în structura internă prezintă un aranjament deosebit, influenţat în mod direct de sentimentele oamenilor. În acest mod, activităţile cotidiene ne pun în legătură cu natura şi cu întreg cosmosul. Influenţa emoţiilor umane asupra apei au fost studiate de cercetătorul Konstantin Korotkov, care a obţinut curbe ascendente sau descendente, pe aparatele de măsură, după cum emoţiile au fost respectiv pozitive sau negative. În prezent, cel mai entuziast cercetător al apei este japonezul Emoto Masaru, care a publicat rezultatul studiilor sale în toată lumea în bestseller-ele: The Secret Life of Water, The True Power of Water, The Hidden Messages in Water, The Miracle of Wather, Weather Crystal Healing. El a studiat efectele interacţiunii mediului înconjurător asupra memoriei apei pe probe îngheţate în camere criogenice speciale. Imaginile de mai jos oferă câteva exemple. Biologul şi geneticianul american Bruce Lipton, vorbeşte în cartea sa The Biology of Belief despre influenţa gândurilor şi emoţiilor asupra proceselor celulare umane. Celulele „pline” de dragoste acţionează ca sisteme deschise, au performanţe optime, sunt în continuă dezvoltare şi vor continua să tindă către perfecţiune. Celulele „umplute” cu emoţii, frică, tristeţe, răutate, furie sau vinovăţie vor acţiona ca sisteme închise, care blochează funcţiile sale. O proprietate necunoscută, care a surprins pe cercetători, este transformarea structurii apei la cuvântul lui Dumnezeu. Cercetătoarea Angelina Malakovskaia a studiat apa după ce a fost binecuvântată cu o rugăciune şi cu semnul Sfintei Cruci. Rugăciunea a crescut densitatea optică în domeniul spectral al undelor scurte ultraviolete. Apa sfinţită de către un preot nu mai prezintă mişcare browniană, are o structură foarte puternică şi stabilă, astfel încât 10 mL din apa sfinţită vărsată peste 60L de apă obişnuită îi aduce acesteia din urmă proprietăţile celei sfinţite. Efectele apei sfinţite nu au fost explicate încă de ştiinţă. Diferenţa între structura apei sfinţite şi a apei de la robinet este foarte mare, la fel ca şi efectele. Structura apei de robinet este ca o pată haotică şi difuză, iar apa sfinţită prezintă un cristal cu o frumoasă structură hexagonală compactă. O altă proprietate neobişnuită a apei este aceea că distinge nivelul de credinţă al oamenilor. Cercetătorii au verificat efectul rugăciunii Tatăl nostru şi al semnului Sfintei Cruci asupra bacteriilor patogene, al căror număr scade în funcţie de credinţa celui care se roagă. Radiaţia electromagnetică dă rezultate mult inferioare. La fel, semnul Sfintei Cruci, dacă este făcut neglijent, poate nu provoacă rezultate notabile. O calitate care a uimit lumea oamenilor de ştiinţă este neutralizarea radiaţiilor în zona centralei nucleare de la Cernobîl, cu ajutorul rugăciunii. În apropierea Bisericii Sf. Arhanghelul Mihail, aflată la 4 km de reactoarele nucleare, valoarea radiaţiilor era în parametri normali după explozia nucleară. Rugăciunea s-a dovedit a fi cel mai eficient mijloc de vindecare. Academicienii ruşi Piotr Gariaev şi Vladimir Poponin au descoperit că moleculele alcaline din ADN (o proteină cu conţinut de apă), responsabile de construirea corpului fizic, servesc şi la de stocarea informaţiei. Molecula de ADN este o antenă electromagnetică ideală. Undele din gama de frecvenţe radar, telecomunicaţii şi tehnologii cu microunde pot influenţa ADN-ul uman prin stocarea informaţiilor în celulă. Fenomenul de memorie îi permite apei să înregistreze tot ce se petrece în lume şi să conecteze toate sistemele vii la întreaga creaţie. Fiecare dintre noi este un element de legătură în lanţul nesfârşit al transmiterii informaţiei şi o sursă de noi informaţii, astfel că o emoţie, un gând, un cuvânt rostit devine parte integrantă a mediului informaţional universal. Murdăria informaţională otrăveşte apa, acumulându-se strat după strat în memoria sa. Cercetătorii afirmă că, dacă acest proces ar continua la infinit, apa ar putea să „înnebunească”. Dar apa este înzestrată şi cu capacitatea de autopurificare, şi aceasta se face prin rugăciune, gânduri bune, iubire şi recunoştinţă. „Scuturându-se” de poluarea informaţională, apa îşi poate menţine structura de bază, aceea de a susţine viaţa. Faptul că apa este purtătoarea informaţiei spiritualităţii umane în Univers este un eveniment care surprinde şi în acelaşi timp bucură, pentru că aduce la masa dialogului cercetarea ştiinţifică cu cea teologică. Ştiinţa confirmă astăzi că păcatul fiecăruia dintre noi afectează lumea, natura. Apa poate aduce informaţii din Univers într-o formă foarte simplă comparativ cu tehnica sondelor spaţiale. Dacă s-ar îmbunătăţi metoda citirii informaţiilor din memoria apei, vom afla multe taine ale Universului, pe care tehnologiile actuale nu ni le pot oferi.
Posted on: Tue, 03 Dec 2013 23:21:42 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015