Arthur Schopenhauer: Asupra participarii capitalului strain in industria romaneasca dinainte de 1914, cifre precise nu exista. Dupa datele ing.D.St.Emilian (citat de Arcadian la p.134) dintre societatile anonime industriale, in cele de electricitate, zahar si petrol, capitalul strain era peste 90 %, in metalurgie si industria chimica, intre 72 % si 74 %, in a lemnului, 69,6 %, in hartie, 46 %, in cea alimentara, ciment, textile, transporturi, intre 22 % si 31 %. In medie, acest capital strain facea 80 % din totalul capitalului societatilor anonime. Si dintre cele individuale, care dupa capitalul lor formau 39,7 % din intreg capitalul industrial, numai unele erau straine, capitalul acestora fiind transferat si nu importat. Din capitalul bancar, 45 % era romanesc (Victor Slavescu, Marea finanta in Romania in vreme de razboi, p.18). Nu o singura data, statele din apus si-au deschis, la nevoie cu forta, pietele interne ale unor tari, provocand astfel transformarea sau accelerand, din punct de vedere economic sau politic, aceasta transformare (schimbarea raporturilor agrare). O asemenea interventie a caracterizat, pretutindeni, politica coloniala sau semi-coloniala a Angliei, Olandei, Frantei etc. Dar statul roman nu era o colonie. Interesele statelor straine care prezidasera la infiintarea noului stat roman si ii garantasera independenta, au inarmat cu atata putere clasele stapanitoare de aici, incat le-au pus in situatia sa se bucure de o oarecare libertate in miscarile lor. Acesta era unul din motivele pentru care Romania nu putea fi tratata ca India sau China. Al doilea motiv – si poate mai important – era faptul ca statele din apus isi aveau indreptata spre alte tinuturi atentia lor; de pilda, in propriile lor colonii, in Asia, in statele Sud-Americane etc. Singura tara care ar fi avut si interesul si putinta sa practice la noi o politica coloniala era Germania. (Cand scriem aceste randuri – in cel de-al treilea an de razboi – daca Germania ar invinge, soarta Romaniei, din acest punct de vedere, ar fi pecetluita. Romania ar fi transformata, cu siguranta, intr-o simpla colonie germana). Dar imperialismul german era la acea data, sfarsitul secolului al XIX-lea, el insusi in formatie. Puterea lui de expansiune se manifesta abia la inceputul secolului al XX-lea si chiar si atunci fara amploarea celui englez sau chiar francez. Exportul de capital german este totusi puternic in Romania, de la sfarsitul secolului trecut. Dar asa cum a dovedit-o in tratatul de la Bucuresti din 1918, capitalismul german voia sa mentina caracterul agrar al tarii, sa-i acapareze petrolul, sa-i desfiinteze industria manufacturiera, in folosul celei germane – deci s-o incorporeze ”spatiului vital”, fara sa-i modifice cu nimic structura... Lucretiu Patrascanu, Un veac de framantari sociale – 1821-1907, Ed.Politica,1969, pp.336-337.
Posted on: Tue, 08 Oct 2013 06:50:59 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015