Articol ramas nepublicat. Nu m-am hotarat daca e suficient de bun pentru contributors.ro. Macar sa vad ce spun prietenii de pe fb, care-mi sunt un public mai favorabil... Ponta şi Oprescu, doi jumătate-lideri. Oameni de stat si pacalici “Omul preocupat doar de sine însuşi nu merită să fie admirat şi nici nu este.” (Bertrand Russell) Care e diferenţa între un lider autentic şi politicieni precum Victor Ponta sau Sorin Oprescu? Bine acum, multe sunt diferenţele, dar care ar fi cea mai importantă? Niciuna dinre cărţile din literatura de specialitate, fie din ştiiţele politice fie din ştiinţele dedicate afacerilor, nu ratează cuvântul VIZIUNE. Pare o banalitate, toată lumea ştie asta. Ce e un politiciean fără viziune? Sau un politician incapabil să-şi dezvolte o viziune şi să o susţină public? Este pur şi simplu un neica Nimeni, un megaloman, un ego supradimesionat care, crede el în capul lui, că trebuie să ne conducă. Spre ce anume? Cum? Până unde? De ce? În ceea ce-l priveşte astea-s mizilicuri. El a cîştigat alegerile şi e musai să fie el acolo în vârf. Două teme au monopolizat dezbaterile în ultima lună: Roşia Montana şi câinii maidanezi. Dumneavostră vă este clar care este poziţia fără echivoc a premierului în prima chestiune şi a primarului în cea de-a doua? Am urmărit permanent dezbaterile dar eu nu pot să spun. Pot să spun cel mult în ce parte ar înclina unul sau altul dar nici asta cu siguranţă. Am văzut doar comportament schizoid şi eschivă. Un domn dintr-acesta cu dorinţă de putere şi de mărire, fără un proiect de dezvoltare a societăţii sau a comunităţii clar şi fără poziţii care să se traducă în decizii asumate, urmate de măsuri măsurabile, nu face altceva decât să ne încurce. Ei aşteaptă prea mult să vadă în ce parte bate vântul. Să vor să facă referendumuri, să aştepte iasă sondajele de opinie cu privire la tema care arde, să vadă ce mai îndrugă pe la TV escroci aventurieri alde Schnecker şi pseudosociologi alde Pieleanu. Rapoartele bazate pe expertiză, consilierii experţi sau chiar propria doctrină sunt nişte fadoseli. Ei se vor duce neapărat cu cei mulţi sperând ca astfel să fie la adăpost de critici şi contestaţii. O să îmi spuneţi că acesta este democraţia. Vocea maselor! Dacă referendumul si sondaju’ o cere, să aşteptăm să se facă şi aşa vom face şi noi cum ne zic procentele. Dar între timp nicio documentere, nicio dezbatere-expert, nicio poziţie asumată, nimic clar. Orice dar să nu fim criticaţi. Să nu ne erodăm, ne visăm preşedinţi. Dar eu cred că atitudinea asta, tactica struţului schizoid, se va întoarce împotriva lor. Probabil că lui Băsescu i se pot reproşa multe şi i s-au reproşat destule (eu i-am reproşat promovarea iraţională a unora cu merite îndoilenice în funcţii prea înalte – deşi a promovat şi oameni remarcabili, nu în funcţii foarte înalte) dar că nu a fost tranşant sau nu a avut poziţii clare, susţinute cu argumente, nu i se poate reproşa. Şi asta mai cu seamă înainte să ajungă Preşedinte şi în prima parte a mandatului său. Poate a fost prea tranşant şi astfel acreat mult clivaje. Dar de la Băsescu, în general, atunci când venea vorba de o decizie de policy, ai avut pe masă o poziţie la care, dacă nu-ţi covenea, putea face opoziţie. Şi-a asumat multe, şi-a asumat lucruri cu impact imens, (vezi politica de austeritate), a plătit şi el şi partidul lui de atunci, dar aşa cum i-a permis Constituţia şi propriile capacităţi ne-a condus! Ne-a arătat direcţia şi ne-a dus într-acolo: şi cu lupta împotriva corupţiei, şi cu criza economică (totuşi, raportându-ne la gravele probeleme structurale ale economiei şi administraţiei, am supravieţuit, n-am intrat în incapacitate de plată ca alţii, am mers mai departe deşi lucrurile nu arătau deloc bine). Şi Băsescu şi-a avut poziţii pe multe, pe foarte multe dintre temele majore de politici publice pe care avea sau nu competenţă. În câteva rânduri şi-a depăşit limitele propriei incompetenţe (vezi poziţia sa faţă de Casa Regală). Bine, Băsescu, este deja un politician ce tinde să devină anacronic şi este un exemplu facil. Dar nici nu-s prea multe alte exemple de politicieni – oameni de stat - care să-şi asume politici fără echivoc, care să le explice oamenilor tranşant cum stă treabă şi care să-şi asume sau să piardă dacă viziunea lor nu se dovedeşte bună. Poate Funeriu? Altul? Şi mai e o chestiune. Îmi aduc aminte când eram angajat la Cotroceni pe vremea lui Emil Constantinescu, cum lui îi plăcea Preşedintelui de atunci să facă diferenţa asta dintre omeni politici şi omeani de stat. Omenii de stat erau în viziune lui Brătianu, Maniu, figuri istorice din liga mare. Oamenii de stat ar fi fost capabili să lase deoparte interesul lor politic, electoral sau pecuniar şi să rişteă să piardă totul, asumându-şi şi explicând decizii grele, decizii dureroase chiar. Şi Constantinescu a avut partea lui de decizii grele (Războiul NATO din Serbia sau Mineriada din 99) şi partea lui de eşecuri precum reforme iniţiate şi neduse la capăt. A avut chiar şi decizii majore dar facil de luat cum a fost începerea negoicierilor cu UE. Iar în comparaţie cu V. Ponta a avut chiar şi viziune: România în UE. Dar nu despre Constantinescu vroiam să vorbesc. Vreau să vorbesc de jumătaţi lideri. Victor Ponta. Partea bună la el este că ascultă, iar ceea ce a urmat după ce a ajuns premier a fost, în opinia mea, mult mai puţin rău în comparaţie cu ce mă aşteptam să se întâmple. Dosarele de anti-corupţie au continuat, opţiunea sa este aparent europeană, libertate încă avem. Chiar dacă avem şi lipsă de transparenţă şi proastă guvernare. Dar este suficient? Parcă lipseşte ceva. Sorin Oprescu. Se visează Preşedinte. Mă gândeam că vrea să se facă preşedinte folosind armele lui Băsescu (o lacrimă aici, o replică isteaţă colo, niţică carismă, un stil direct de comunicare). Dar n-o să-i iasă. E prea mare diferenţa de anvergură. Nu îşi asumă, nu face nimic clar, doar taie panglici (în primul mandat căci mai avea după cine). O fi suficient? Parcă lipseşte ceva. Spre deosebire de politician, aşa-zisul om de stat, atunci când e în funcţie, că de aia e om de stat, mai are nevoie de un ingredient fără de care nu va fi decât un păcălici: autoritate! El întruchipează una din puterile statului, el trebuie să ne arate cale, el este obligat să fie perfect informat cu privire la problemele de pe agenda publică şi să ne spună ce are de gând să facă! Românii nu sunt singurii care au parte de jumătăţi de lideri. Tot zilele astea în Franţa Preşedintele Hollande este efectiv somat de societatea civilă să se exprime clar, fără echivoc pe o temă aflată extrem de sus pe agenda publică. Dar şi asta este o altă discuţie. P.S. Ar mai fi unul care se visează preşedinte dar nu putem vorbi de domnia sa pentru că până acum nu avut nicio funcţie executivă cu adevărat semnificativă. S-a mărginit la reprezentare. Asta cu reprezentarea nu e foarte greu. E suficient să nu fii complet imbecil şi să te ţii departe de dezbaterile reale.
Posted on: Wed, 09 Oct 2013 11:08:27 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015