Ascultam cantecul pasarilor. E superb. Recunoastem in el pe undeva acelasi "text", dar in acelasi timp, stim instinctiv cand e vorba de alta pasare, chiar daca e din aceeasi semintie. Le privim dansul , convinsi fiind ca il fac pentru un loc cat mai aproape de "caldurica" celor cateva fractiuni de secunda, cat apuca la ea. Uman....totalmente, uman mod de a gandi. """"Cant....dar pentru cine si cu ce scop....ce-mi iese daca cant?."""" Dar daca canti pur si simplu, de dragul de a exprima ce simti, si restul e doar...bonus? Dar daca de fapt pasarile canta de placerea de a se exprima, de a-si exprima bucuria, veselia, placerea de a trai. Sau poate teama, frica, disperarea? orice simt...ele exprima imediat ce simt. Dar daca ce sesizam noi a fi repetitie a aceluiasi tril, este doar exprimarea unui limbaj...care e acelasi, dar care de fapt spune de fiecare data ...altceva? Daca pasarile ... efectiv se exprima , isi exprima sentimentele, si cand acestea sunt impartasite in aceeasi masura, simt nevoia sa se exprime si fizic, dar nu pentru cele cateva fractiuni de secunda...evidente de placere, ci de fapt, in acele secunde, partenerii se exprima prin proteinele implicate in proces, prin miscari, prin deschidere si abandon, spre un nivel superior al exprimarii...creatia. Din chiar acel moment, cand totul pare ca s-a terminat, de fapt...incepe o noua viata...si a partenerilor si a manifestarii relatiei lor...puiul? Informatiile cuprinse in capsulele mici si jucause, se exprima, insa de data asta...nu in exterior, in fata simturilor, ci in interior, pe scena intregului organism feminin. Poate femela ...accepta de fapt ca reprezentatia ce a vazut-o...sa se desfasoare in pe "scena" organismului ei, ca si cum ar spune, "no, asta a fost superba starea, o impartasesc si fiintei mele, da-mi.....reteta. Acolo, ovul si jucaus flagelat, danseaza impreuna, cautandu-se, apoi dand viata efectiv unei fiinte care exprima ea insasi....acele sentimente care anima relatia. Practic puiul in uter apoi pana e grijit da efectiv motivatia de a trai sentimentele din perioada dansului, la detaliu....bucata cu bucata pe durata a cativa ani. Un fel al naturii de a pastra memoria unei povesti de dragoste uluitoare, reusite, permitand nasterea ei, pentru ca prin viata, acea ingemanare de sentimente exprimate sa-si verifice la propriu capacitatile, exprimandu-se la randul ei. Practic fiecare pui...e un mod mai evoluat de exprimare a sentimentelor. Dansul pasarilor, lupta animalelor, baletul asta aerian, acvatic, terestru, e plin de repetitii . Asta ne face sa credem ca de fapt, exprima imitand. Nu. Elementele dansului, a sunetelor, a trilurilor si gemetelor, sunt elementele limbajului. Animalele vorbesc o limba comuna, astfel ca se exprima prin cuvinte comune. Oricat de mult simtim sentimental...indiferent ce persoana spune in cuvinte acest lucru...suna la fel: "te iubesc". Difera timbrul vocal, momentul din istorie, pozitia, si niste elemenete nesemnificative. Asta pentru ca "te iubesc" se spune cu aceleasi cuvinte. Sunt identice. E perfect normal ca animalelor sa li se para de exemplu cand spunem acest lucru....ca imitam, repetam la nesfarsit. De fapt....sentimentele din acel moment, le recunoastem, si pentru a comunica si celalalt sa priceapa ca suntem intr-o involburare extrem de placuta de stari si emotii, si vibratii sufletesti....spunem simplu, repetand o vorba veche, "te iubesc" dar de fapt cu acesta spunem practic....sunt intr-o stare asa de placuta ca nu o pot exprima in cuvinte....insa , starile astea sunt recunoscute ca fiind...iubire. Deci asta vedem si auzim la animale si pasari, cuvintele care exprima un cortegiu extrem de variat si personal de stari care spun....iubesc, traiesc, ma lupt, caut , ma hranesc, etc. Asadar atunci cand comunicam , nu comunicam starea, detaliile ei, ci doar informam persoana....uite, sentimente de acest tip am eu acum. Fata de animale insa, omul a inventat pas cu pas ceva superb. Folosesc capacitatea de creatie, inventand noi si noi modalitati de exprimare, care incet incet devin , cum e normal, un limbaj comun, ce pare imitat. Masculii in natura, se exprima construind cuiburi, inainte de a gasi partenera, de a sti ca acesta e disponibila, receptiva , in majoritatea cazurilor. Pare ca...se pregateste pentru portia de placere. Nu , doar are sentimente puternice, si conform limbajului de exprimare, asa impartaseste semintia lui, sentimentele acelea. Ce traieste efectiv doar el stie, dar de exprimat exprima cum a invatat, sa inteleaga ceialalti. La oameni, initial era oarecum la fel, insa pe parcurs acestia au definit posesia femelei, si invers posesia masculului. In timp insa, a inceput sa iasa la iveala ceva extraordinar. Omul a reusit sa inventeze o exprimare atat de elevata, atatea mijloace de a spune acelasi lucru incat...la asta, participa si femeia si barbatul. Ambii se intalnesc....si isi exprima sentimentele cum stiu ei acolo, dupa cate metode de exprimare au invatat. Gresit, am interpretat toti ca e ca la paianjen , tesem panza sa vanam partener. De fapt e ca la pasari...cautam acel partener care are cat mai multe metode de exprimare, metode care prin utilizarea lor dau partenerului, starea plina de sentimente de iubire, fara ca insa sa repete ca papagalul aceeasi metoda de exprimare, ci utilizand si uneori inventand metode din ce in ce mai elevate de exprimare, mai profunde, permitand uneori chiar rezonanta pana la nivelul la care ambii parteneri....au aceeasi stare, sincronizat. Deci, nu ce spune persoana e important, nu ce cuvinte foloseste, nu cum arata ce simte. Pentru asta utilizeaza un limbaj...si limbajul e repetitiv, logic, fata de orice partenera potentiala. E important de inteles ca in momentul in care exprima "te iubesc" se refera la un organism plin de stari superbe, care nu pot fi descrise verbal, nici prin mimica, nici prin alte limbaje, decat ca informare. Detaliile sunt in el, si prin cuvinte, de fapt face o ivitatie. "Uite, acum simt iubire, dragoste, in prezenta ta, sentimentele care ma inunda sunt fantastice. Deschide-te si tu spre iubire...si vezi ce simti in prezenta mea sa traim amandoi iubirea, si sa impartasim starea prin cuvinte si gesturi, atingeri si mangaieri." Ea poate va spune...."nu pot, sunt maritata". "Ok, spune el atunci, impartasim doar prin cuvinte si gesturi, ca eu simt ceva minunat in prezenta ta, si ma gandesc cat de norocos si fericit e cel pe care l-ai ales, sa aiba langa el pe cineva care stimuleaza asa de mult sufletul sa cante , sa se exprime, pana la abandon. Iti multumesc ca existi si ca fac parte dintre cei care iti sunt in preajma." Daca nu exista un scop, o finalitate, de a procreea, nu inseamna ca nu exista sentimente si ca acestea e nevoie sa fie orpimate. Din contra, se exprima, insa prin mijloacele de exprimare alese. Oricum, starea dureaza exact pana ne obisnuim cu prezenta persoanei din cand in cand in jurul nostru, momente cand simtim efectiv dorinta de a ne exprima, de a impartasi lumii ce fiinta minunata e langa noi. Mijloacele difera cand e vorba de a da nastere relatiei, sub forma unui copil. Acolo sentimentele manifestate se vor numi raspundere, grija, rabdare, acceptare, blandete, etc. Sunt tot sentimente, de alt tip. Si acestea se cer exprimate cand le simtim. Nu toti suntem facuti sa le exprimam. Unii exprima foarte bine momentele initiale a unei relatii, altii exprima foarte bine si le place, sentimentele fata de aceeasi relatie, fiind inventiv cautand astfel mijloace de exprimare, cat mai multe, variate, care sa evite rutina generata de un ritm comun de viata. Normal, la un moment dat mijloacele de exprimare devin foarte multe, astfel ca optiunile fiind multe, oricare dintre ele se aleg, dureaza poate un an sa folosim toate metodele, astfel, nu intervine rutina, ca n-are cum, doar fiecare zi...e aceeasi, dar exprimata intr-un mod diferit, fata de restul zilelor. Pana la urma, asta cautam, un partener care sa simta nevoia sa se exprime visavis de aceleasi sentimente, specifice relatiilor de prietenie, de familie, de camaraderie, etc. Si acolo unde exprimam exact ce ne place sa exprimam....ne simtim super, pentru ca efectiv cantam...propria "melodie". Asa ca nu putem acuza pe celalalt ca foloseste doar cuvinte, ca "te iubesc". De fapt prin asta spune....ma simt bine langa tine, inspirat, pasionat, etc. Nu spune doar cuvinte, spune un univers intreg de sentimente care se denumesc simplu...iubire, pentru ca....asa le cheama, doar noi le-am pus nume sa stim la ce se refera celalalt. In toata tevatura asta, practic, suntem fiinte care au sentimente, si cauta fiinte care au sentimente asemanatoare si impreuna, gasesc noi si noi metode de exprimare. Nu pentru a obtine ceva, apreciere, bunuri, ci pur si simplu pentru a ne exprima. Ca de fapt asta adoram sa facem...sa ne exprimam sentimentele, sa le impartasim cu cei care exprima si impartasesc aceleasi sentimente prin acelasi limbaj. Ne intalnim sa ne spunem ce traim, nu sa ne oferim unul altuia altceva decat prezenta. Existenta celuilalt de fapt...naste in noi sentimente atat de puternice incat simtim la lacrimi necesitatea de a le exprima.
Posted on: Wed, 03 Jul 2013 07:12:25 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015