Aşa să faci, iubitul meu Prieten: cere-ţi singur dreptul - TopicsExpress



          

Aşa să faci, iubitul meu Prieten: cere-ţi singur dreptul asupra ta, iar timpul care pînă acum ţi-era luat sau răpit sau părăduit, adună-l şi păstrează-l. Convinge-te că aşa este, cum îţi scriu: unele frînturi de timp ne sînt luate, altele se duc, altele se pierd. Gîndeşte-te bine: mare parte din viaţa noastră se scurge făcînd rău; cea mai mare parte, nefăcînd nimic; toată viaţa, făcînd altceva decît ar trebui. Îmi poţi arăta pe cineva care să pună vreun preţ pe timpul său, care să-şi socotească durata zilei, care să înţeleagă că moare în fiecare zi? Tocmai într-asta greşim: privim moartea dinaintea noastră, numai că mare parte din ea este deja în spatele nostru. Moartea are în puterea ei viaţa care a trecut. Atunci, iubitul meu Prieten, fă întocmai ce-mi scrii că faci: cuprinde pe deplin fiecare ceas; vei fi mai puţin la cheremul viitorului dacă te vei înstăpîni pe prezent. De la o clipă la alta, viaţa se trece. Nimic nu ne aparţine, doar timpul este al nostru; firea ne-a dat în stăpînire acest unic bun, nestatornic şi alunecos, de care ne poate lipsi oricine voieşte. Oamenii sînt atît de nesăbuiţi încît primesc să le fie puse la plată bunuri de nimic, fără nicio valoare, şi care, oricum, pot fi înlocuite, dar nimeni nu se gîndeşte că ar trebui să fie dator pentru timpul primit, cu toate că este singurul lucru pe care nici măcar un om plin de recunoştinţă nu l-ar putea da îndărăt. Ramîi cu bine. Seneca
Posted on: Wed, 24 Jul 2013 07:12:21 +0000

Recently Viewed Topics




© 2015