BUCHE continuă --Nevroza la copil-- din vol. 2 -OPERE - Sigmund FREUD cu încă un ,,crâmpei,, ,recomandându-vă aceasă carte........--Era, prin urmare, vechea dragoste pentru tatăl să, revelată foarte timpuriu, cea din care îşi lua energia pentru a-l combate pe Dumnezeu şi agerimea pentru a critica religia.Dar , pe de altă parte, nici această duşmănie împotriva noului Dumnezeu nu era act originar, ea avea o prefigurare în impulsul duşmănos împotriva tatălui, care se formase sub influienţa visului angoasant şi era, în fond, doar o reînviere a acestuia. Cele două tendinţe afective antagoniste, care aveau să-i guverneze întreaga viaţă ulterioară, s-au întâlnit aici într-un conflict al ambivalenţei pe tema religiei. Ceea ce a urmat ca simptom din acest conflict, ideile blasfemiatoare, obsesia, care îl lua prin surprindere, de a gândi Dumnezeu- căcat , Dumnezeu - porc, era, de aceea , un adevărat rezultat de compromis, cum ne arăta analiza acestor idei în contextul erotismului anal. Alte câteva simptome obsesionale mai puţin tipice conduc la fel de sigur la tată, dar lasă să se recunoască şi legătura nevrozei obsesionale cu întâmpllările anterioare. Din ceremonialul de cucerire, prin care până la urmă şi-a ispăşit blasfemiile, făcea parte şi obligaţia de a respira profund în anumite condiţii. DE fiecare dată când îşi făcea cruce, trebuia să inspire adânc sau să expire puternic. În limbajul lui , suflu înseamnă spirit. Acesta era deci rolul Sfântului Duh.El trebuia să inspire Sfântul Duh şi să expire duhurile rele despre care auzise şi citise.....acest simptom s-a dezvoltat după vârsta de şase ani, când a învăţat să citească.--. Această carte merită citită chiar şi ca , --simplă literatură !--.
Posted on: Tue, 02 Jul 2013 06:57:02 +0000
Trending Topics
© 2015