Beniamin Lazăr Stoianov Dedic această carte fiicei mele adorate din cer, MERCEDES BEATRICE ȚIȚEICA Motto: ”- Tati; ce-ar fi să scriem niște povești haioase din spital?” A fost îndemnul fiicei mele din cer m-a determinat să scriu această carte. LAZARETUL ROMÂNESC. Episodul 1: În noaptea de 22 spre 23 august curent, după ce mi-am făcut rugăciunea de seară prin care îi ceream Tatălui ceresc pace și odihnă pentru Meuu meu scump și drag din cer, iubire, sănătate și bucurii pentru fiica mea Alina și pentru fiicele mele de suflet, pace și bucurii în căminele lor și sănătate, iubire, pricepere și răbdare pentru cei pe care i-a învrednicit să se îngrijească de scumpii mei nepoți: Daviduțu, Iohan Thor, David Andrei și Ilinca, am stat de vorbă cu Beatrice, Meuu meu scump și drag, până către ora trei spre ziuă. După această oră, sufletul meu a început să se tulbure. Gânduri negre au început să mă copleșească; mă rugam Domnului, iarăși și iarăși, să-mi aducă fetița înapoi: Doamne-mpacă-mă cu soarta Și te rog, nu-nchide poarta Spre sălașul Tău divin; Vreau să-mi văd scumpa copilă, Te rog Doamne, să ai milă Și primește-mă când vin. Tu mi-ai pus în suflet dor Când mi-ai luat pe-al meu odor, Dor cumplit, neostoit ; De aceea, vin la Tine Și Te-ntreb, cum se cuvine : Oare, cu ce Ți-a greșit ? Încă-aștept și tot mai sper, Tu, stăpân peste mister, Că mai poți s-o scoli din somn… Știu că Tu ai niște Legi, Dar Te rog să mă-nțelegi, Preaputernicul meu Domn ! Stau cu candela aprinsă Plecând fruntea mea cea ninsă, Privind chipul ei cel drag Și aștept ca din genune Să iști, Doamne, o minune: - Adu-mi-o acasă-n prag! Cu dor și adorare, tati. Pe la ora șase, m-am trezit la camera de gardă a spitalului orășenesc Lehliu-Gară; a doua zi, când a venit la mine, soția-mi povestea ce mi s-a întâmplat. Pe la ora cinci, văzând la mine în dormitor lumina aprinsă, presimțind că ceva nu e în regulă, m-a găsit zăcând fără cunoștință; a chemat salvarea care, știindu-mă un client al spitalelor, a venit de urgență și m-a transportat la spital. Sunt dator cititorului cu unele clarificări asupra acestei metehne , edem pulmonar: O informație culeasă de pe Google: Edem pulmonar Invadare a alveolelor de catre plasma sangvina care a traversat peretele capilarelor (vase mici). Un edem pulmonareste cel mai frecvent de origine hemodinamica, legat de o crestere a presiunilor in circulatia pulmonara. Aceasta poate fi datorata unei proaste functionari a inimii, unui puseu de hipertensiune arteriala sistemica sau unei hipervolemii (cresterea volumului sangvin). Mult mai rar, edemul pulmonar poate fi consecinta unei alterari a permeabilitatii capilarelor pulmonare de catre agentii infectiosi (virusul gripei, unele bacterii) sau toxici. simptome si semne - In edemul pulmonar acut, apar brusc la bolnav o gafaiala intensa, ceea ce-l obliga sa stea asezat sau in picioare (ortopnee), precum si o tuse, insotita uneori de expectoratii spumoase rozalii caracteristice. Aparitia mai mult sau mai putin rapida a semnelor (edem subacut) depinde de modul de evolutie al insuficientei ventriculare stangi. Auscultarea inimii indica o tahicardie (accelerarea ritmului cardiac), cea a plamanilor raluri uscate, zise crepitante, cu predominenta la baza plamanilor. Alte semne de insuficienta cardiaca periferica (cresterea marimii ficatului,turgescenta venelor jugulare) sunt mai rare, edemul pulmonar manifestandu-se mai ales atunci cand insuficientaventriculara stanga nu este insotita inca de complicatcoronarografiaia unei insuficiente ventriculare drepte. tratament - diureticele pe cale intravenoasa si/sau vasodilatatoarele, in particular cele venoase, trateaza simptomele si antreneaza o diminuare rapida a presiunii in circulatia pulmonara. Ameliorarea oxigenarii se face prin inhalarea de oxigen cu ajutorul unei sonde sau al unei masti, iar corectarea caderii debitului cardiac se trateaza prin medicamente cardiotonice. Tratamentul de fond este cel al bolii in cauza. Cu această belea m-au pricopsit medicii de la spitalul Fundeni, în urmă cu 10 ani, când am fost internat, urmare a unui infarct miocardic. După stabilizare, profesorul doctor Eduard Apetrei ( pe care, întreacăt fie zis, l-am cunoscut încă din anul 1980 când am suferit primul infarct miocardic; era un tânăr nonconformist printre corifeii medicinii de cardiologie din acea vreme: Prof.dr. Carp, dr. Radian Petrescu, doamna dr. Clej, etc. ) mă întreabă dacă sunt de acord să mi se facă o intervenție neinvazivă pe cord. După ce m-a lămurit în ce constă, am acceptat, dar am avut ghinionul ca doctorul Dan Deleanu să lase la cateter un rezident ageamiu, urât ca dracu, pe deasupra și arab, hotărât să mă extermine; când am văzut pe monitor cum se străduia să-mi spargă inima cu cateterul, am strigat la Dan Deleanu care a intervenit prompt, dar răul s-a produs, așa cum rezultă din biletul de externare: Pe data de 07.11.2003 se decide și se practică coronarografia, iar pe 26.11.2003 se practică angioplastia prin dilatare cu balon pe diagonala I. Post coronarografie se instalează un episod de edem pulmonar acut amendat sub tratament cu nitrate și diuretic...Și, ca să fie tacâmul complect, o piticanie de albaneză mi-a introdus sonda urinară greșit, producându-mi hematurii... De atunci trag ponoasele malpraxisului și neglijenței medicilor, fiind deseori internat cu crize de sufocare. La externarea din spitalul din Lehliu Gară, am închiriat un aparat de producerea oxigenului, de care sunt dependent noaptea și ori de câte ori am nevoie ziua.
Posted on: Mon, 04 Nov 2013 07:40:34 +0000