Biserica din Tiatira "Îngerului Bisericii din Tiatira, scrie-i: "Iată ce zice Fiul lui Dumnezeu, care are ochii ca para focului, şi ale cărui picioare sunt ca arama aprinsă: "Ştiu faptele tale, dragostea ta, credinţa ta, slujba ta, răbdarea ta şi faptele tale de pe urmă, că sunt mai multe decât cele dintâi. Dar iată ce am împotriva ta: tu laşi ca Izabela, femeia aceea care se zice proorociţă, să înveţe şi să amăgească pe robii Mei să se dedea la curvie, şi să mănânce din lucrurile jertfite idolilor" (Apocalipsa 2:18-20). Multe biserici din zilele noastre ar fi bucuroase să aibă toate aceste calităţi ale bisericii din Tiatira, însă din nefericire nu se pot lăuda prea multe cu aceste calităţi. Şi peste toate aceste calităţi, vine Domnul Isus şi spune acestei biserici: "Dar iată ce am împotriva ta:...". Domnul Isus nu a găsit numai calităţi în biserica aceasta, ci a mai găsit un lucru foarte condamnabil: O învăţătură străină. Nu de puţine ori am atras atenţia că o doctrină sănătoasă, este în primul rând cel mai important, apoi faptele urmează doctrina, sau învăţătura. Doctrina este temelia bisericii. Dacă doctrina bisericilor noastre este nisip, când va veni ploaia şi şuvoaiele, se va alege praful. Sau dacă nu va veni ploaia şi şuvoiele ca să ne încerce temelia, atunci va trimite Dumnezeu şuvoaie să ne facă să ne pocăim. Cineva mi-a spus că nu are atât de mare importanţă doctrina atâta timp cât credem în Domnul Isus, şi venea la mine cu versetul acesta: "De aceea vă spun că nimeni, dacă vorbeşte prin Duhul lui Dumnezeu, nu zice: "Isus să fie anatema!" Şi nimeni nu poate zice: "Isus este Domnul", decât prin Duhul Sfânt" (1Corinteni 12:3). Dragilor, astăzi lumea s-a creştinat cu numele şi oricine spune că Isus Hristos este Domnul. Ţineţi minte asta! Dacă veţi merge între musulmani, acolo nu veţi auzi pe un musulman să spună că Isus Hristos este Domnul, dar între creştini şi Satan se face creştin...cu numele, e adevărat. Şi nu uitaţi şi următorul fapt: Şi dracii cred în Domnul. Numai că ei nu se pocăiesc. Aşadar, între milioanele de creştini din România, să nu ne aşteptăm ca cineva să spună că Isus Hristos nu este Domnul. Asta o vor spune doar cei de religie musulmană sau iudaică, sau o altă religie ce nu ţine de creştinism. În rest, toţi creştinii spun că Isus Hristos este Domnul, chiar dacă nu este Domnul şi în inimile lor cu adevărat. Aşadar, este foarte important pe ce temelie stăm. Nu este suficient să spui că temelia ta este Biblia, căci nici acesta nu este un răspuns corect. Multe culte creştine au temelia pe Biblie, şi nu au garanţia că după moarte vor merge şi în Cer. Este foarte important cum citeşti în Biblie. Că, DA, ai Biblia, dar te duci singur în rătăcire cu ea. Nu de puţine ori am promovat învăţătura Duhului Sfânt, şi cu această ocazie o voi promova din nou: Fără călăuzirea Duhului Sfânt, care ne călăuzeşte în tot adevărul (Ioan 16:13), ne rătăcim cu Biblia în mână. Domnul Isus vorbeşte bisericii din Tiatira: "tu laşi ca Izabela, femeia aceea care se zice proorociţă, să înveţe şi să amăgească pe robii Mei să se dedea la curvie...". Tu laşi ca femeia aceea să înveţe şi să amăgească pe robii Mei... Despre învăţătură este vorba aici. Femeia aceea aducea o învăţătură străină de învăţătura Domnului Isus şi de învăţătura apostolilor. "I-am dat vreme să se pocăiască, dar nu vrea să se pocăiască de curvia ei! Iată că am s-o arunc bolnavă în pat; şi celor ce preacurvesc cu ea, am să le trimit un necaz mare, dacă nu se vor pocăi de faptele lor. Voi lovi cu moartea pe copiii ei. Şi toate Bisericile vor cunoaşte că "Eu sunt Cel ce cercetez rărunchii şi inima": şi voi răsplăti fiecăruia din voi după faptele lui" (Apocalipsa 2:21-23). În versetul 21 spune că biserica aceasta nu vrea să se pocăiască de curvia ei. Să ne oprim deci la expresia "curvia ei". Din această expresie reiese că nu era vorba de o curvie trupească a celor credincioşi din biserică, ci la curvia spirituală, curvia cu alte învăţături...dedarea după alte învăţături. Versetul 22 începe tot aşa: "Iată că am SĂ O ARUNC...", ca şi cum ar fi o femeie... Este simbolizată acestă biserică cu o femeie. Nu ai cum să arunci o biserică, bolnavă la pat, dar o femeie DA. Chiar în versetul 20, ultima parte, ne vorbeşte despre faptul ca în biserica aceasta era vorba de o îndepărtare a învăţăturii înspre idoli. Biserica aceasta începuse să curvească cu învăţătura idolească. Astăzi, în lume sunt multe biserici care curvesc cu învăţătura idolească. Şi aici nu mă refer doar la bisericile care au idoli pictaţi pe pereţi, fiindcă aceia nu sunt atâta de idoli precum o închinare la materialism, de exemplu. Sau o închinare la eu-ul personal, adică: eu să am, eu să mă descurc... Acesta este un idol foarte viclean. Nu ştiu la ce fel de idoli începuse biserica din Tiatira să se închine, sau ce învăţătură anume aducea acea Izabela, dar ştiu că şi printre noi sunt multe învăţături idoleşti. Cum spunea un frate: sunt mulţi de-al de Izabela care predică evanghelia prosperităţii, evanghelia luxului, evanghelia lui "se poate", iar nu evanghelia lui Hristos. Aici ne asemănăm noi cu această biserică din Tiatira. M-aş bucura să ne asemănăm măcar şi în calităţi, că poate de învăţăturile Izabelice ne-am lepăda şi am rămâne cu faptele...cu calităţile bisericii din Tiatira, dar se pare că ne asemănăm foarte mult în privinţa învăţăturii Izabelice. Spune Domnul Isus în versetul 21: " I-am dat vreme să se pocăiască...". Dumnezeu ne ne dă şi nouă vreme să ne pocăim, dar dacă nu vom vrea nici noi, nici nu vreau să mă gândesc ce va urma! Citiţi voi versetele 22 şi 23 ca să vedeţi ce va urma! Este scris mai sus un pic... Să nu ne jucăm cu creştinătatea şi cu învăţătura! Dacă ne vom da învăţături după plăcerile noastre, aşa cum spune şi Pavel (2Timotei 4:3,4), nu vom avea nici o scuză înaintea lui Dumnezeu. Domnul Isus ne-a adus evanghelia Împărăţiei lui Dumnezeu, evanghelia Sa, şi pe aceea trebuie să o urmăm. Nu învăţături după poftele noastre, nu învăţături Izabelice şi nu alte învăţături. Numai evanghelia Sa ne poate duce la Dumnezeu Tatăl, şi la Domnul nostru Isus Hristos în slavă. Nu ne foloseşte la nimic să ne numim creştini! Acest nume nu ne duce în Cer. Crezi că dacă îţi spui că eşti creştin, Dumnezeu priveşte altfel spre tine? Nu! Nu priveşte altfel! Şi la judecata viitoare nu te va întreba dacă ai fost creştin sau dacă ţi-ai zis vreodată că eşti creştin, ci te va judeca după faptele tale, şi dacă ai sau nu numele scris în Cartea Vieţii. Nu îţi face iluzii: nu ÎL interesează pe Dumnezeu dacă îţi spui tu că eşti creştin sau nu, sau dacă mergi la o anume biserică sau nu! Nu asta ÎL interesează pe EL, şi nu acestea sunt punctele după care te va evalua Dumnezeu la judecată, ci după fapte. Chiar în versetul 23 din pasajul despre biserica din Tiatira, spune la urmă, în ultima parte a versetului: "şi voi răsplăti fiecăruia din voi după faptele lui". Faptele contează. Învăţătura lui Dumnezeu ne conduce la fapte pentru Dumnezeu.
Posted on: Fri, 30 Aug 2013 08:18:50 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015