Buna ziua, Incep prin a va cere scuze pentru intârzierea cu care transmit aceste informaţii. Numele meu este Anamaria Gheorghian , am 36 de ani şi predau limba franceză din 2003 Cursul de limba franceza pentru seniori de la BIblioteca Municipală Dimitrie Cantemir este prima acţiune de voluntariat în care mă implic, deşi dorinţa de a participa sau iniţia orice proiect ce vizează educarea opiniei publicului larg stăruia de ceva timp în mintea mea. Educarea şi bună-starea intelectuală a acestui public este şi motivaţia mea primordială. Dar nimic nu s-ar fi realizat fără cadrul oferit de administraţia Bibliotecii alături de sprijinul doamnei bibliotecare Adriana Pană în ce priveşte logistica şi asistenţa tehnologică. Alte obiective pe care mi le-am fixat au fost definitivarea unei metode şi a unei tehnici de animarea de grup şi simularea unui examen oficial la finalul cursului. Eu fac parte dintr-o generaţie care a crescut cu cartea în mână. Pe atunci nu existau alternative culturale sau de divertisment. Ne reîntorceam la lectură ca la cel mai bun prieten aşa cum ne recomandau mai toţi profesorii ... şi eram foarte cuminţi în această privinţă. Trei sferturi din adolescenţa şi tinereţea mea le-am petrecut în biblioteci şi centre culturale. Acum simt că ne reîntoarcem din nou la carte cu şi mai mult interes. Dovada e oferta de carte mai diversificată şi chiar exhaustivă : de la cartea de căpătâi la cartea-obiect sau cartea -simbol, bijuterii ale tiparului care ne fac să retrăim epoca barocă. Ultima experienţă năucitoare am trăit-o la BookFest. Nici nu ştiam ce să aleg. Dar mi-am notat cu răbdare titlurile atrăgătoare şi le voi găsi cu siguranţă la Bibliotecă ! Prima dată m-am abonat în clasa a III-a la Biblioteca Petru Maior situată undeva pe lângă Podul Grant şi îmi aduc aminte cum devoram nişte poveşti cu Hobbiţi. Toate-s vechi şi nouă toate... Dacă bibliotecile nu au dispărut încă acest lucru se datorează unui motiv extrem de simplu şi evident: necesitatea lor. Tot bibliotecă se va numi în virtutea tradiţiei chiar dacă s-a îmbogăţit cu o " mediatecă "sau "culturtecă" sau cine ştie ce alt spaţiu virtual sau real care ne satisface dorinţa de cunoaştere. Îmi plac enorm formele, culorile şi chiar mirosurile de carte tipărită, dar citesc şi cărţi scanate sau formate on-line ale unor reviste, uneori din curiozitate, alteori din graba navigării datorate vitezei cu care se precipită toate evenimentele vieţii noastre. La cursul de limba franceză pe care l-am susţinut din ianuarie până în iunie 2013 au frecventat cu regluaritate şase persoane, dintre care patru sunt realmente seniori, iar celelalte două le-aş pune în categoria "între două vîrste". Pe parcurs au intervenit şi studenţi sau elevi de liceu, ba chiar tineri angajaţi sau în curs de angajare, astfel încât publicul era atât de diversificat iar eu mult prea expansivă. Aici, cred, am întâmpinat ceva probleme şi am ales să negociez cu ei unele activităţi şi să întăresc coeziunea grupului. Aşa am investit ceva mai multă seriozitate şi perseverenţă. Am sentimentul că am rămas cei mai buni prieteni. N-aş putea schimba meseria. E ceva care mi-a intrat prea mult în sânge... Dar aş putea susţine şi alte proiecte , cu siguranţă se pot găsi unele derivate. În general educaţia se potriveşte cu orice activitate culturală şi aici conexiunile sunt pe cât de bogate pe atât de atractive , cu condiţia unei selecţii controlate. Oricum se potrivesc mai bine cu formarea conduitei, gustului, spiritului critic, concepţiilor adecvate civilizaţiei noastre decât cu informarea abundentă, abuzivă şi necontrolată. Acestea au fost răspunsurile şi mai sincere de atât nu se poate. A fost o experienţă importantă în munca mea, o consider o oportunitate de perfecţionare. Vă mulţumesc pentru interes şi vă stau la dispoziţie pentru alte detalii. Cu stimă, Ana Gheorghian Buna ziua, Incep prin a va cere scuze pentru intârzierea cu care transmit aceste informaţii. Numele meu este Anamaria Gheorghian , am 36 de ani şi predau limba franceză din 2003 Cursul de limba franceza pentru seniori de la BIblioteca Municipală Dimitrie Cantemir este prima acţiune de voluntariat în care mă implic, deşi dorinţa de a participa sau iniţia orice proiect ce vizează educarea opiniei publicului larg stăruia de ceva timp în mintea mea. Educarea şi bună-starea intelectuală a acestui public este şi motivaţia mea primordială. Dar nimic nu s-ar fi realizat fără cadrul oferit de administraţia Bibliotecii alături de sprijinul doamnei bibliotecare Adriana Pană în ce priveşte logistica şi asistenţa tehnologică. Alte obiective pe care mi le-am fixat au fost definitivarea unei metode şi a unei tehnici de animarea de grup şi simularea unui examen oficial la finalul cursului. Eu fac parte dintr-o generaţie care a crescut cu cartea în mână. Pe atunci nu existau alternative culturale sau de divertisment. Ne reîntorceam la lectură ca la cel mai bun prieten aşa cum ne recomandau mai toţi profesorii ... şi eram foarte cuminţi în această privinţă. Trei sferturi din adolescenţa şi tinereţea mea le-am petrecut în biblioteci şi centre culturale. Acum simt că ne reîntoarcem din nou la carte cu şi mai mult interes. Dovada e oferta de carte mai diversificată şi chiar exhaustivă : de la cartea de căpătâi la cartea-obiect sau cartea -simbol, bijuterii ale tiparului care ne fac să retrăim epoca barocă. Ultima experienţă năucitoare am trăit-o la BookFest. Nici nu ştiam ce să aleg. Dar mi-am notat cu răbdare titlurile atrăgătoare şi le voi găsi cu siguranţă la Bibliotecă ! Prima dată m-am abonat în clasa a III-a la Biblioteca Petru Maior situată undeva pe lângă Podul Grant şi îmi aduc aminte cum devoram nişte poveşti cu Hobbiţi. Toate-s vechi şi nouă toate... Dacă bibliotecile nu au dispărut încă acest lucru se datorează unui motiv extrem de simplu şi evident: necesitatea lor. Tot bibliotecă se va numi în virtutea tradiţiei chiar dacă s-a îmbogăţit cu o " mediatecă "sau "culturtecă" sau cine ştie ce alt spaţiu virtual sau real care ne satisface dorinţa de cunoaştere. Îmi plac enorm formele, culorile şi chiar mirosurile de carte tipărită, dar citesc şi cărţi scanate sau formate on-line ale unor reviste, uneori din curiozitate, alteori din graba navigării datorate vitezei cu care se precipită toate evenimentele vieţii noastre. La cursul de limba franceză pe care l-am susţinut din ianuarie până în iunie 2013 au frecventat cu regluaritate şase persoane, dintre care patru sunt realmente seniori, iar celelalte două le-aş pune în categoria "între două vîrste". Pe parcurs au intervenit şi studenţi sau elevi de liceu, ba chiar tineri angajaţi sau în curs de angajare, astfel încât publicul era atât de diversificat iar eu mult prea expansivă. Aici, cred, am întâmpinat ceva probleme şi am ales să negociez cu ei unele activităţi şi să întăresc coeziunea grupului. Aşa am investit ceva mai multă seriozitate şi perseverenţă. Am sentimentul că am rămas cei mai buni prieteni. N-aş putea schimba meseria. E ceva care mi-a intrat prea mult în sânge... Dar aş putea susţine şi alte proiecte , cu siguranţă se pot găsi unele derivate. În general educaţia se potriveşte cu orice activitate culturală şi aici conexiunile sunt pe cât de bogate pe atât de atractive , cu condiţia unei selecţii controlate. Oricum se potrivesc mai bine cu formarea conduitei, gustului, spiritului critic, concepţiilor adecvate civilizaţiei noastre decât cu informarea abundentă, abuzivă şi necontrolată. Acestea au fost răspunsurile şi mai sincere de atât nu se poate. A fost o experienţă importantă în munca mea, o consider o oportunitate de perfecţionare. Vă mulţumesc pentru interes şi vă stau la dispoziţie pentru alte detalii. Cu stimă, Ana Gheorghian
Posted on: Thu, 27 Jun 2013 06:37:39 +0000
Recently Viewed Topics
© 2015