CAPITOLUL VII Să refuzăm asistența medicală ? La întrebarea dacă trebuie sau nu să refuzăm orice fel de asistență medicală materială,se poate răspunde şi afirmativ şi negativ. Ştim că lucrăm cu o Lege perfectă, care ştie la rândul ei cum să vindece orice afecțiune, oricât de serioasa ar părea să fie. Dar pe de altă parte, nu toți oamenii au aceeaşi profundă conştiință, ceea ce trebuie luat în considerație. Afirmând aceasta, nu ne retragem de pe poziția noastră care susține că toate afecțiunile pot fi vindecate numai prin acțiune mentală. Este greu pentru unii, după o viață întreagă în care s-au bazat pe mijloace materiale, să se lanseze deodată pe culmile înțelegerii. În multe cazuri, viziunea spirituală este o chestiune de dezvoltare. Este mai rar o chestiune de revelație spontană. Acela care a înțeles perfect acțiunea infailibilă a Legii Divine, este capabil să exercite asupra bolnavului o atitudine sănătoasă, rezonabilă. ISUS nu a folosit totdeauna la vindecare aceeaşi metodă, deşi s-a servit întotdeauna de acelaşi Principiu. ISUS îi privea pe oameni la nivelul de evoluție la care se găseau. În unele cazuri, EL atingea bolnavul şi, uneori, se folosea de mijloace materiale, cum a procedat cu orbul căruia i-a atins ochii cu tină. El ştia că de fapt nu există nici un dar de vindecare deosebit în tină, dar mai ştia că omul acela avea nevoie de sprijinul unei acțiuni materiale, pe care nu a ezitat să-l folosească.Trebuie ținut seama că oamenii se află la o mare varietate de nivel mental de acceptare,pentru că ei sunt diferiți în percepția lor spirituală şi, în acelaşi timp, şi în capacitatea lor de a primi vindecarea; totodată ne amintim că, de fapt, ne folosim de o Lege perfectă,care poate acționa fără greş, mai ales când nivelul de acceptare este superior.Nu putem fi de acord cu aceia care refuză să trateze pe cineva dacă acesta a consultat un medic sau s-a folosit de vreo formă materială de tratament. Practicianul ar trebui să-şi amintească de faptul că el posedă o conştiință superioară, în timp ce persoana tratată s-ar putea să aibă tendința subiectivă de teamă, de care să nu fie conştient, dar care se unesc şi-l împing să se bizuie, în parte, pe nişte mijloace materiale. Orice lucru ce poate ajuta pacientul să fie receptiv la ideea de sănătate este de folos în tratament, deşi practicianul ştie că lucrarea sa proprie este în întregime îndeplinită de MINTE. Când am acceptat Existența unui Principiu de Vindecare Universal, trebuie să fim de acord cu faptul că ori de câte ori se obține rezultatul de vindecare, aceasta înseamnă că s-a realizat Un Contact cu acest Principiu şi că vindecările nu se datoresc medicației. Atunci când ISUS i-a permis femeii să-i atingă roba, sau când a folosit tina pentru a întări credința orbului, pare rezonabil şi pentru noi să permitem pacientului să ia contact cu Principiul Vindecării prin mijloace materiale, dacă un astfel de suport îi întăreşte credința. Respingem atitudinile extreme, atât din partea medicului care nu acceptă tratamentul spiritual, cât şi din partea practicianului care interzice folosirea medicamentelor. Ambele atitudini sunt înguste şi intolerante. De vreme ce există doar un singur Principiu de Vindecare în Univers, rezultă că tratamentul fizic şi spiritual sunt extremele opuse ale aceluiaşi lucru. Prin cooperare inteligentă cu Legea Minții, s-au obținut vindecări complete şi permanente în maladii serioase ca: artrită, paralizie, cancer, hipertensiune arterială, afecțiuni cardiace,anemie, ulcer, epuizare nervoasă, diabet etc. Vindecările s-au realizat totdeauna prin intermediul unui practician - bărbat sau femeie obişnuiți - care a reuşit să-şi însuşească o înțelegere clară a inflexibilității Legii şi care a realizat acea siguranță interioară senină, că această “Lege a Minții“ poate fi pusă în acțiune de oricine se preocupă de dezvoltarea sa proprie în cunoaşterea spirituală”, în aşa măsură încât ajunge să poată dirija acest flux de energie universală numit gândire, în direcția vindecării. Două extreme trebuiesc evitate: înfumurarea şi subestimarea de sine,ambele fiind dovada că mintea respectivului este centrată asupra sa, în loc de a fi îndreptată spre Marea Minte Creatoare. Practicianul trebuie să spună: Marea Lege a Minții este cea care vindecă și N UEu sunt un mare vindecător.El trebuie să aibă încredere desăvârşită în capacitatea sa de a vindeca, dar această credință trebuie să se sprijine întotdeauna şi total pe Mintea Divină şi nu pe intelectul său slab. La cealaltă extremă este pacientul, care nu se încrede în sine şi se subestimează,spunându-şi: Am o voință slabă sau o slabă educație sau nu am personalitate saunu posed vocabular adecvat, mi se pare inutil să cred că aş putea ajuta pe alții sau pe mine însumi. Unii practicieni, cu mari succese în domeniul vindecării, se dovedesc a fi oameni simpli,liniştiți, fără să posede grade academice. Ei în schimb au o încredere de nezdruncinat în această Mare Lege a Minții care vindecă. Ei au încetat de a se mai considera neînsemnați sau lipsiți de educație şi s-au văzut că sunt Posesori ai Minții Divine, Una cu această Minte Universală care face ca totul să pulseze de viață. Oricine,după ce a citit lucrarea de față, îşi dă seama că are acces la imensul Ocean de Inteligență care îi poate conferi drepturi de a vindeca. Legea nu are favoriți – toți sunt egali. Credința nu este încredere oarbă. Adevărata credință presupune două lucruri: se bizuie pe înțelegerea inteligentă şi clară a Principiului Vindecării, plus o siguranță interioară,calmă, în ceea ce priveşte Puterea care vindecă. Atâta vreme cât cunoaşterea şi încrederea în această Putere sunt mai mari decât propria-i teamă față de boala cu care este confruntat, el poate vindeca. Atunci când teama de boală întrece propria-i siguranță în Putere, el nu va putea vindeca. Aceste condiții sunt fundamentale în procesul de vindecare. Cele mai bune rezultate se obțin atunci când recunoaştem minunata Inteligență a Minții şi ne ridicăm pe o treaptă mai sus în recunoaşterea faptului că acest Meşter Constructor - Mintea - lucrează sub dirijarea Spiritului. Concepem Spiritul ca fiind unicul Principiu Atotştiutor din întregul Univers, Mintea însăşi ne fiind conştientă de sine. Spiritul este Prima Cauză, este existent în sine şi are toată viața cuprinsă în sine El are capacitatea de a voi sau de a alege. Actul original şi de început aparține totdeauna Spiritului; acesta este preluat şi prelucrat în formă de către Minte, care este Subiectivul Universal. Ne bucurăm complet şi ne bizuim pe infinita Inteligență a Minții şi pe capacitatea ei de a executa O R I C E avem de făcut, dar trebuie să recunoaştem că este schimbătoare în acțiunea ei, creând constructiv sau distrugând, conform alegerii făcute în gândirea noastră conştientă. Pe de altă parte, recunoaştem că Spiritul este neschimbător – Eternul Eu Sunt - sălăşluind totdeauna în Perfecțiune. Spiritul, deci, este acela după care ne formăm gândul. Spiritul se vede pe sine reflectat în Univers, neschimbat şi neschimbător. Când spunem că imperfecțiunea nu a fost niciodată în realitate în trup,ne ridicăm la punctul de vedere al Spiritului şi afirmăm ceea ce se vede întotdeauna de către Spirit, adică Perfecțiunea Eternă a Omului. Aceasta o aducem noi la cunoştința Minții şi cerem să se realizeze Perfecțiunea Văzută de Spirit şi pe care, în momentul în care ne-am curățat de imagini false, o putem vedea şi noi.Astfel, când facem tratament mental sau spiritual, observăm o ştergere a falsului tablou, pentru că nu se manifestă decât ceea ce vede Spiritul. Deci, vindecarea spirituală are caracter permanent, pe când simpla vindecare mentală ar putea sau nu să fie permanentă. Ceea ce s-a vindecat prin tratament spiritual nu mai revine - nu mai poate reveni deoarece a dispărut în eterna contemplare a Spiritului: Nu-mi voi mai aduce aminte de păcatele şi fărădelegile lor.Forța spirituală a gândului are o putere asupra oricărui lucru, asupra oricărei rezistențe aparente. În timpul nostru de ignoranță socotim orele copleşitoare şi cedăm în fața lor cu teamă. Dar, cu însuşirea concepției despre Spirit, cunoaştem acum că adevărul pe care-l trâmbițăm este irezistibil, superior oricărei condiții. Nici un tablou urât nu este destul de mare sau destul de oribil ca să poată opune rezistență, deoarece este un tablou fals, nereal şi Spiritul vede numai perfecțiune acolo unde ignoranța vede numai urâțenie. Trebuie recunoscut că această Esență Pură a Spiritului se află în noi ştergând orice nu-i seamănă, pentru că nu prin constrângere (forța fizică umană), nici prin putere (forța mentală a omului), ci prin Spiritul Nou zice Domnul.Trăim într-un Univers spiritual, o prezență vie. În ceea ce priveşte corpul, trebuie să ținem minte cele de mai sus, corpul fiind un corp spiritual în care sălăşluieşte Spiritul. Corpul este deci o prezență vie. Dacă privim lucrurile altfel, suntem atunci capabili să respingem orice senzație ce aduce un mesaj de deprimare, deoarece putem afirma că nu poate fi nimic altceva decât prezența Spiritului acolo unde altceva ar încerca să-şi impună prezența. Uneori suntem prea aproape de propria suferință spre a mai putea să ne tratăm cu succes. Deşi ştim că avem la dispoziție o Lege Perfectă care lucrează în favoarea noastră,suferința ar putea fi atât de mare încât să tulbure foarte mult starea noastră de conştiință. În asemenea cazuri, un mic ajutor material care să lumineze suferința ar putea fi de folos în sensul că suferindul se poate detaşa suficient, astfel ca să realizeze o linişte mentală necesară succesului şi reuşitei tratamentului. Trebuie să încercăm să ne amintim că suntem moştenitorii memoriei speciei, din moment ce există o Minte Unică. Toate experiențele speciei sunt depozitate în această Minte Unică, deci nimic nu este pierdut. Specia a avut multe încercări de durere şi boală. Treptat durerea s-a asociat cu teama în conştiința speciei, durerea fiind premergătoare morții. Prin urmare, durerea şi suferința sunt capabile să ne scuture violent, făcându-ne dificile încercările noastre de a învinge teama. Pe măsură ce individul dezvoltă această atitudine față de boală, el învață cum să procedeze cu tot felul de dificultăți. Treptat, pe măsură ce conştiința lui se limpezeste şi viziunea lui spirituală se întăreşte, descoperă că stăpâneşte tot mai bine stările de indispoziție, de teamă etc. Nu trebuie să ne descurajăm dacă la început nu ne ridicăm pe culmi înalte. Mulți fac progrese rapide din primele zile sau săptămâni, dar uneori se mai întâmplă şi dificultăți în ajustarea gândului la aceste noi concepții. Se poate găsi încurajare dacă gândim că progresul, de obicei, este mult mai rapid decât pare. Mintea Subiectivă este foarte educabilă şi procesul de reeducare se desfăşoară continuu. Un singur gând este suficient să schimbe viață. O idee limpede, clară, urmărită cu tenacitate, este îndeajuns pentru a ne reface condiția fizică; prin urmare ar trebui să ne menținem cu credință pe această nouă concepție, pentru că, aşa după cum ziua urmează nopții, vom dezvolta cunoaşterea care ne dă posibilitatea de a deveni stăpâni ai propriilor noastre gânduri, în loc de a ne complace în situația de sclavi şi, odată gândirea vindecată, corpul îi va urma, sănătatea fiind o stare atât fizica cât şi mentală. Mulți folosesc Credința în forța de acțiune a Legii Minții cu scopul de a scăpa din situații periculoase. Legea Minții operează atât de neutru încât, ori de câte ori este pusă în acțiune, virează marea sa putere creatoare în direcția aleasă de noi, astfel că nu este de mirare că se obțin rezultate bune chiar în asemenea cazuri. Trebuie spus însă că persoana care procedează astfel pierde mult, deoarece ea obține darul fără să-l cunoască pe donator. Ea nu ajunge la acea relație încântătoare ce se numeşte a cunoaşte pe Dumnezeu. Ea poate şti multe despre Dumnezeu, dar Divinitatea impersonală devine personală pentru acela care îşi expune întreaga ființă acestei cultivări a prezenței Divine.Este adevărat că, în virtutea acestei credințe, se pot obține uneori şi bunuri materiale,dar acest contact ocazional cu Spiritul duce la o realizare mai slabă şi la o lipsă de satisfacții mai accentuată. ISUS a demonstrat aceasta într-una din învățăturile sale; era înconjurat de o mulțime de oameni care voiau să ştie dacă puteau folosi această Lege pentru a obține hrană, îmbrăcăminte şi adăpost. El i-a asigurat că acest lucru era foarte posibil şi le-a explicat că, totuşi, viața superioară şi mai deplină este atunci când trăieşti în cultivarea conştientă a Vieții Spiritului. EL a încheiat, amintindu-le că dacă vor căuta MAI ÎNTÂI ÎMPĂRĂȚIA LUI DUMNEZEU şi DREPTATEA LUI, toate celelalte lucruri le vor parveni automat. Astăzi este necesar să cultivăm acel mod de viață care, în mod logic, produce sănătatea şi fericirea. În recomandarea acestui mod de viață nu există nici o constrângere, cum ar fi de exemplu indicațiile de a renunța la fumat, la jocuri de noroc şi multe altele, aşa-zise păcate. ISUS a arătat o viziune mentală şi spirituală clară, ce face posibil să simțim orice ne poate sta în cale şi să renunțăm la aceste piedici, nu prin constrângere, ci pentru că am descoperit că adevăratele bucurii ale vieții se bizuie pe apropierea gândului nostru de acela al Spiritului. Numai acest mod de viață asigură eliberarea de amenințarea cu boala. De vreme ce omul a fost creat ca expresie a Spiritului, nu şi-ar apropia mai mult fericirea îndeplinind scopul pentru care a fost creat? Cum Legea Universului lucrează pentru binele a tot ce există, nu s-ar simți mai bine aducându-şi gândirea în acțiune şi unitate cu ceea ce ştie că se numeşte Mintea Spiritului?Aceasta nu este o problemă ecleziastică, este un fel de viață pe care o ființă ce gândeşte şi raționează, în mod logic, încearcă să-l descopere. Dumnezeu nu se ascunde, El poate fi cunoscut. Singura cooperare ce o vom obține vreodată de la Divinitate este aceea care rezultă din cooperarea noastră cu EA. Aceasta înseamnă a cunoaşte pe Dumnezeu. Se poate spune că nu există decât un singur cuvânt raportat la Divinitate şi folosit de către aceia care au atins o viziune superioară şi o înaltă împlinire spirituală; acest cuvânt este IUBIREA, care este adevărata natură a Divinității. Iubirea nu este o emoție sentimentală oarecare; ea este o forță teribilă, dinamică, vindecătoare. Întregul proces al creației, al perfecțiunii, al vindecării, este rezultatul Iubirii Divine. Iubirea este o Forță Creatoare. Marea Lege a Universului, în care sunt incluse celelalte legi secundare ale Universului, nu este altceva decât Iubirea Divină în acțiune. Iubirea este împlinirea Legii, ea este acea forță irezistibilă din Univers care înlătură obstacolele aparente şi aduce în loc sănătate, fericire şi prosperitate, oricărui suflet ce se deschide în fața acestui curent Divin. Nimic nu întregeşte caracterul aşa cum o face IUBIREA. Nimic nu adaugă putere vieții aşa deplin cum o face IUBIREA. IUBIREA poate vindeca orice maladie, fără EA degeaba ne-am dărui toate bunurile la săraci sau ne-am lăsa arşi pe rug, în zadar am cunoaşte totul. Să ne aducem aminte că nu este vorba de sentimentalismul siropos numit adesea dragoste,ci de dorința intensă de a face binele.Există diferență între a iubi o persoană şi a place pe cineva. Oamenii spun adeseori: Nu poți iubi pe oricine. Unii sunt atât de răi, atât de enervanți încât este imposibil să-i poți iubi. Să înțelegem bine termenul: ne place o persoană prin exteriorul său - iubim omul prin interiorul lui. Este adevărat că unii sunt enervanți. S-ar putea să nu ne placă exteriorul lor şi nu suntem obligați să o facem. Iubim cu adevărat pe cineva atunci când îi dorim acelaşi lucru ca şi nouă. S-ar putea să nu ne tenteze compania cuiva într-atât ca să-l invităm la noi acasă; dar să nu permitem ca neplăcerea provocată de exteriorul acestuia să impieteze asupra dorințelor noastre privind persoana respectivă. Poate că s-a purtat nedrept cu noi sau s-a arătat că nu este demnă de încredere, astfel că nu-i putem recunoaşte calități pe care le apreciem. Chiar dacă-l ținem la distanță din acest motiv, ar trebui să avem grijă să nu permitem ca manifestările enervante să pătrundă în noi. Dacă permitem ca manifestările să pătrundă, ele devin parte integrantă din noi. Atunci când emanăm iubire, aceasta anulează tot ce este negativ, dacă reflectăm ura, aceasta anulează tot ce este divin. Trebuie să recunoaştem că această persoană este Spirit în forul său interior, aşa cum suntem noi. Iubim omul spiritual interior chiar atunci când evităm manifestarea lui exterioară imperfectă. Îi iertăm lui actele lipsite de bunăvoință şi de câte ori ne vine în conştiință, îi dorim tot binele. Nu putem pretinde pentru noi binele şi în acelaşi timp,mental, să închidem pentru altul calea binelui. Foarte adesea refuzul nostru de a permite lipsei lui de bunăvoință să pătrundă în conştiința noastră, cuplată cu alegerea conştientă de iubire pentru el, constituie forța vindecătoare ce acționează asupra sa şi înlătură masca sa de imperfecțiune, revelând adevăratul om de sub aceasta. Deci: Iubeşte-ți inamicii, ei sunt frații noștri. Dacă cineva spune iubesc pe Dumnezeu şi-şi urăşte fratele, este un mincinos. Pentru că dacă el îşi urăşte fratele pe care-l cunoaşte, cum poate el iubi pe Dumnezeu pe care nu l-a văzut?. Una din condițiile fundamentale a succesului unui tratament constă în a învălui persoana tratată cu toată iubirea noastră, fără nici o reținere. Iubirea vindecă, ura otrăveşte.
Posted on: Mon, 28 Oct 2013 11:16:38 +0000