COMPARATIE INTRE TIPURILE DE DIVORT AMIABIL In loc de prefata la urmatoarea carte, DIVORTUL PRIN PROCEDURA NOTARIALA, care va aparea la Editura Universul Juridic Pentru a acoperi toate situațiile care pot apărea în practică, legea a reglementat trei modalități sub care se poate desfășura desfacerea căsătoriei prin acordul soților. În primul rând există varianta divorțului pe cale administrativă, care se adresează acelor persoane care au ca obiectiv principal desfacerea căsătoriei, nefiind implicați copii minori În al doilea rând există varianta divorțului prin procedură notarială care se adresează oricărui cuplu, atât cel fără copii cât și cel în urma căruia au rezultat copii minori. În cadrul acestui tip de divorț părțile, prin acordul lor bilateral, pot să reglementeze toate aspectele pe care le implică desfacerea căsătoriei, atât cele ale divorțului ca atare cât și cele referitoare la copii sau la chestiunile patrimoniale. În ultimul rând există varianta divorțului pe cale judiciară care se adresează acelor persoane care, deși sunt de acord cu desfacerea căsătoriei, nu-și pot soluționa la fel de amiabil celelalte chestiuni pe care divorțul le implică, respectiv problemele legate de numele de familie purtat ulterior, la copiii minori sau la împărțirea bunurilor comune. Dacă ar trebui să facem o ierarhie, din punct de vedere al spectrului pe care îl acoperă, atunci putem spune că procedura administrativă a divorţului este cea mai simplă, cu cea mai redusă arie de acoperire, procedura notarială este de un nivel mediu, folosirea sa fiind condiţionată de existenţa acordului între soţi cu privire la desfacerea căsătoriei şi la aspecteşe accesorii acesteia, iar procedura judiciară este cea mai complexă, fiind accesibilă oricând, oricăror cupluri, chiar şi celor între care nu există decât un acord minimal, reyumat numai la desfacerea căsătoriei. Toate aceste variante de divorț au în comun mai multe aspecte și se diferențiază, deasemenea, din mai multe puncte de vedere. 1. Din punct de vedere al caracterului procedurii urmate, divorțul în fața ofițerului de stare civilă reprezintă o procedură administrativă, divorțul în fața notarului public reprezintă o procedură notarială, iar divorțul în fața instanței reprezintă o procedură judiciară. 2. Din punct de vedere al confidențialității, primele două proceduri, cea administrativă si cea notarială, sunt confidențiale, ele desfășurându-se în fața agentului instrumentator îndreptățit de lege, în timp ce procedura judiciară se desfășoară în ședința publică, în sala de judecată. 3. Primele două proceduri, cea administrativă și cea notarială, presupun completarea și semnarea unei cereri de divorț de către ambii soți, în timp ce procedura judiciară poate fi inițiată și prin depunerea cererii de către unul dintre soți, celălalt având numai obligația de a o accepta. 4. În procedura administrativă soții trebuie să fie prezenți personal, atât la depunerea cererii cât și la termenul acordat, în procedura notarială se admite reprezentarea, dar numai la momentul depunerii cererii nu și la termenul acordat pentru constatarea divorțului, iar în procedura judiciară se admite reprezentarea în orice moment, cu condiția ca mandatarul să fie împuternicit pe baza unei procuri autentice. 5. Prin procedura administrativă nu pot divorța soții care au copii minori, născuți din căsătorie, din afara căsătoriei sau adoptați, în timp ce prin celelalte două proceduri, cea notarială și cea judiciară, pot divorța atât cuplurile cu copii minori cât și cele fără copii minori. 6. În toate cele trei tipuri de divorț amiabil trebuie să existe acordul soților cu privire la desfacerea căsătoriei. 7. În cadrul primelor două proceduri, cea administrativă și cea notarială, este obligatoriu să existe acordul soților cu privire la numele de familie pe care îl va păurta fiecare după divorț, în timp ce în cazul procedurii judiciare nu este obligatoriu un astfel de acord, în lipsa înțelegerii părților fiind abilitată să decidă instanța. 8. În cadrul procedurii notariale este necesar ca soții să fie de acord cu privire la aspectele legate de copiii minori, dacă aceștia există, în timp ce în cadrul procedurii judiciare instanța poate decide și în lipsa unui acord al părinților. 9. În cadrul primelor două proceduri se eliberează un certificat de divorț iar în cadrul procedurii judiciare se eliberează o sentință referitoare la divorț. 10. Certificatul de divorț este definitiv, căsătoria fiind considerată desfăcută la data eliberării acestuia. Hotărârea judecătorească este definitivă cu privire la divorț dar este supusă căilor de atac în legătură cu aspectele accesorii desfacerii căsătoriei pe care le-a decis instanța, în lipsa acordului soților. 11. Procedura administrativă se limitează numai la divorț, în timp ce pe calea celorlalte două proceduri se pot soluționa și aspectele accesorii desfacerii căsătoriei (referitoare la efectele divorțului cu privire la copiii minori sau la chestiunile patrimoniale dintre foștii soți). 12. Procedura administrativă și cea notarială se finalizează de regulă la primul termen acordat pentru constatarea divorțului, în timp ce procedura judiciară poate presupune, după caz, mai multe termene. 13. Primele două proceduri nu presupun prezentarea de probe sau martori, în timp ce procedura judiciară poate implica, după caz, existența probelor. 14. Din punct de vedere al costurilor, procedura administrativă are, în principiu, cele mai reduse costuri, acestea crescând în cazul celorlate proceduri, în funcţie de complexitatea cauzei. 15. Procedura administrativă și cea notarială sunt de competența ofițerului de stare civilă sau a notarului de la locul căsătoriei sau a ultimei locuințe comune a soților, în timp ce procedura judiciară a divorțului are ca și punct de reper numai ultima locuință comună a soților. DANIELA NEGRILA notar public coordonator Birou Notarial CONCORDIA
Posted on: Fri, 08 Nov 2013 19:17:16 +0000