CRUCEA PG 311-341 În ciuda faptului cã o durere ascuþitã mi-a cuprins brusc pieptul, am reuºit sã vãd ºocul din privirea lui atunci când a realizat cã mã rãnise pe mine. Plin de nervi s-a întins spre noi ºi m-a tras de pe Liana aruncându-mã la podea. Liana nu a aºteptat ca un nou atac sã o ia prin surprindere ºi a sãrit înainte ca el sã înfigã din nou cuþitul. Polar, care pãruse pânã acum un simplu privitor, s-a apropiat înfigându-ºi o mâna în pãrul Lianei ºi blocându-i cu cealaltã orice miºcare. Cu o forþã aproape de nedescris a întins-o peste mine ºi a smuls cuþitul din mâna fratelui lui. – Vrei sã fii convingãtoare cu iubitul tãu? a întrebat Polar printre dinþii încleºtaþi de furie. Am sã te ajut eu sã fii! a continuat sã spunã în timp ce a ridicat cuþitul ºi l-a înfipt cu forþã în spatele Lianei, cu o putere atât de mare încât lama cuþitului ne-a unit din nou, þintuindu-ne pe amândouã de podea. Liana fusese nimeritã exact în inimã, iar eu aveam lama înfiptã adânc în dreptul coastelor ºi nicio posibilitate de a mã miºca. Orice gest, chiar ºi cel de a respira îmi lãrgea ºi mai mult tãietura ºi îmi provoca o durere cumplitã. Silver s-a dezmeticit brusc începând sã strige la fratele sãu. – Nu trebuia sã le loveºti pe amândouã. Acum Max o sã creadã exact ce a vrut Liana. Cu calm, Polar s-a întors spre fratele lui spunându-i. – Max nu este prost. Va crede exact ce s-a întâmplat. Nu uita cã Amalia face parte din mica lui familie ºi îþi poate citi cele mai ascunse secrete. – Ai spus ºi tu cã fata nu trebuie sã moarã, a continuat Silver lãsându-se pe vine ºi uitându-se îngrijorat la mine. Din poziþia în care mã aflam, cu Liana întinsã peste mine ºi cu o durere surdã în coaste, mi-am întors capul cãutând privirea albã a lui Silver. Sângele Lianei se prelingea pe lama cuþitului ajungând la mine ºi unindu-se cu al meu, cobora pe podea, formând o baltã ce începea sã ne înconjoare din ce în ce mai mult. – Eºti masochist sau doar ai o atracþie sinucigaºã faþã de femeile lui Max? l-a întrebat nervos fratele sãu. – Trebuie sã o scoatem de aici înainte ca Max sã aparã. Vreau sã o luãm cu noi Polar, acum cât încã suntem sub protecþia abilitãþii Lianei. 311 CRUCEA – Nu! i-a rãspuns acesta. Fata rãmâne. Nu am de gând sã te vãd cum începi iar sã te comporþi ca un idiot faþã de o altã iubitã de-a lui Max. Liana a fost o experienþã care sã ne ajungã la amândoi pentru întreaga existenþã. Ridicã-te de acolo ºi hai sã mergem. Am terminat ce aveam de fãcut aici. Liniºtea care a urmat mi-a confirmat cã Polar fusese cel ce a avut ultimul cuvânt. Cu teamã am deschis ochii încercând sã-mi dau seama dacã cei doi au plecat, lãsându-mã întinsã pe podea cu Liana peste mine, blocându-mi orice miºcare. Primul lucru pe care l-am observat a fost privirea verde a acesteia. Pãrea îngheþatã într-un punct fix, undeva deasupra capului meu. Cu o voce ºoptitã, aproape nemiº- cându-ºi buzele, am auzit-o cã încearcã sã-mi comunice ceva. Eram ameþitã ºi o amorþealã ciudatã pusese stãpânire pe mine aºa cã mi-a fost destul de greu sã înþeleg cã Liana era aproape paralizatã de la gât în jos ºi efortul care-l fãcea sã-mi vorbeascã îi consuma din plin puþina energie care îi mai rãmãsese. – Scoate-l, mi-a spus ºoptit fãcându-mã sã o privesc nedumeritã. Aclipit o datã apoi ºi-a mutat privirea verde spre ochii mei. – Scoate cuþitul, a continuat sã-mi spunã pãrând epuizatã. Aproape cã-mi venea sã râd de absurditatea cererii. Pe lângã faptul cã ar fi fost probabil ultimul lucru pe care l-aº fi fãcut pentru ea, mai era ºi imposibilitatea mea fizicã de a mã miºca. Slãbitã ºi cu încheieturile încã legate între ele, nu aveam nici cea mai micã ºansã sã-i îndeplinesc cererea. Zâmbetul meu ºters a lãmurit-o probabil, pentru cã în secunda urmãtoare ºi-a lãsat capul pe mine ºi, pânã sã-mi dau seama F. M. CERCEL 312 ce avea de gând sã facã, m-am trezit cu dinþii ei înfipþi în partea lateralã a gâtului. Agonia acelui moment m-a fãcut sã uit durerea provocatã de lama cuþitului înfipt în mine. Era ca ºi cum fiecare nerv din corp îmi era perforat ºi fiecare parte a fiinþei mele era sfârtecatã. Am început sã þip, zvârcolindu- mã sub greutatea ei, dar durerea creºtea atât de mult încât, la un moment, dat am simþit cum bruma de energie ce îmi rãmãsese îmi permitea doar sã gem necontrolat pe mãsurã ce sângele îmi pãrãsea corpul. Am intrat în întuneric ºi ultimul meu gând a fost cã nu am apucat sã-l mai vãd odatã pe Max, sã-l îmbrãþiºez ºi sã-i spun încã o datã cât de mult îl iubesc. Max, am ºoptit încet cu ultima fãrâmã de forþã ce o aveam. …………………………… Ceva îmi ardea gâtul. Îl simþeam atât de uscat încât atunci când încercam sã înghit aveam senzaþia cã un ºmirghel mã freca pe interior. Am încercat sã-mi miºc mâna, sã mi-o aduc în dreptul gâtului, dar eram þintuitã de patul pe care stãteam ºi orice miºcare îmi era blocatã. – În sfârºit ai revenit printre noi! am auzit o voce metalicã spunându-mi. Mi-am întors capul spre cel ce-mi vorbea ºi am deschis uºor ochii doar pentru a-i închide la loc în secunda urmãtoare deoarece o luminã puternicã mi-a trimis sãgeþi dureroase pânã în creier. – Þi-a luat cam mult timp, a mai spus individul de lângã mine. 313 CRUCEA Mi-am þinut ochii strâns închiºi pentru un moment, apoi încet, cu teamã am încercat sã-i redeschid. Ceva în vocea celui care-mi vorbea mã fãcea sã intru în panicã. Era doar o senzaþie, dar în interiorul meu exista o teamã cumplitã faþã de cel ce se afla lângã mine. Atunci când mi-a vorbit am simþit cum stomacul mi se strânge ºi toþi muºchii mi se încordeazã de fricã. Treptat, ochii mi s-au obiºnuit cu lumina ºi atunci l-am vãzut stând aplecat deasupra mea, un mare alb, care zâmbea fals spre mine. M-am tras brusc de lângã el ºi am vãzut cum legãturile ce mã þineau þintuitã de pat se întind. Priveam cu gura cãscatã cum lanþuri solide care îmi încercuiau încheieturile la mâini ºi picioare îmi blocau orice miºcare. – Cine eºti? am încercat sã spun, dar vocea mea a sunat rãguºit transformând totul într-un horcãit sinistru chiar ºi pentru mine. Pentru un moment am crezut cã surprinderea lui este din cauza modului în care scosesem acele cuvinte, dar am înþeles dupã aceea cã ce-l nedumerea era de fapt întrebarea în sine. A deschis gura sã-mi rãspundã, apoi a închis-o la loc privindu-mã uimit. – Nu îþi aminteºti cine sunt? m-a întrebat încercând sã-ºi ascundã mirarea. – Ar trebui? am spus încercând sã ignor usturimea din gât atunci când vorbeam. M-a privit câteva clipe apoi un zâmbet straniu i s-a format în colþul gurii. F. M. CERCEL 314 – Ori încerci o nouã strategie de-a ta, ori dacã ce spui este adevãrat, atunci avem o interesantã rãsturnare de situaþie, a spus pe un ton scãzut de parcã vorbea cu el însuºi. Apoi, a continuat vorbind mai tare. – Eu sunt Silver. Îþi spune ceva numele meu? m-a întrebat zâmbind ºi verificând starea legãturilor ce le aveam prinse la mâini ºi la picioare. – Nu. Nu am nici cea mai vagã idee cine eºti sau de ce mã aflu aici, am spus. Silver este numele tãu sau doar o poreclã? am întrebat, venindu-mi greu sã cred cã cineva ar putea sã-ºi numeascã astfel copilul. – Porecla. Ne-am schimbat numele de atât de multe ori încât nici mãcar nu mai ºtiu care a fost primul, mi-a rãspuns ridicându-se de lângã mine ºi îndreptându-se cãtre o masã din colþul camerei. Acolo se aflau aºezate câteva pungi pentru perfuzie pline cu sânge ºi într-un alt capãt al mesei, multe altele deja goale. Am realizat în acel moment cã în încheietura unui braþ aveam o branulã ºi o pungã pe jumãtate goalã îmi furniza sânge direct în venã. Fusesem bolnavã? m-am întrebat curioasã. Dacã da, atunci de ce nu eram în spital ºi de ce vederea sângelui nu-mi mai provoca acea stare de disconfort de pânã acum, ci îmi fãcea gâtul ºi mai uscat. Uºor am revenit la ceea ce îmi spusese Silver despre numele lui. Îl schimbase de atâtea ori încât nu-l mai þinea minte. – Ce vrei de la mine? Vrei bani sau ce? am întrebat panicatã, privindu-l cu gura cãscatã când am vãzut cã începe sã râdã cu poftã. 315 CRUCEA – Este de-a dreptul hilar cã nu îþi aminteºti ce sunt, ce suntem ºi care este motivul pentru care ne aflam aici, împreunã. Ar fi fost mai interesant dacã îþi aminteai, cel puþin ai fi ºtiut de ce te urãsc atât de tare. – Poftim? Nu înþeleg nimic din ce spui. – Pentru început, a spus tipul rupându-mi ºirul gândurilor, nu sunt un infractor. Sau cel puþin nu genul la care te gândeºti tu. – Ce eºti atunci? – Cuvântul vampir îþi spune ceva? a zis fãcându-mã sã-l privesc cu gura cãscatã. – Eºti sãrit de pe fix cumva? Nu existã vampiri! am spus ºi am vãzut cum îºi ridicã mirat o sprânceanã. În acel moment sub ochii mei care, mai mult ca sigur, se cãscau cât cepele, tipul ºi-a schimbat aspectul arãtând cu totul altfel. În faþa mea stãtea acum cel mai superb exemplar masculin ce îmi fusese dat sã-l vãd, ºi asta nu era totul. Acea nouã persoanã atingea o coardã sensibilã în sufletul meu fãcându-mã sã respir sacadat ºi inima sã mi se strângã în piept. Mã simþeam ca ºi cum pierdusem ceva important, dar nu ºtiam cu exactitate ce ºi nici cum aº fi putut sã-l recuperez. Pulsul mi-a crescut ºi inima a început sã-mi bubuie violent în piept atunci când un nume mi-a venit brusc în minte. Max! Cunoºteam acea persoanã, cunoºteam ºi numele ºi ºtiam cã ceea ce simt pentru el era extrem de profund. Era ca ºi cum toatã existenþa mea depindea de el. Faptul cã începeam sã-mi amintesc câte ceva era total umbrit însã de ceea ce vedeam. Eram îngrozitã cã ceea ce spusese despre vampiri putea fi adevãrat având în vedere cã tocmai asistasem F. M. CERCEL 316 la o demonstraþie ce mã lãsase perplexã. Sã-þi schimbi fizionomia nu era un lucru pe care un om normal l-ar fi putut face. – Se pare cã totuºi îþi mai aminteºti câte ceva din viaþa ta. Mã întreb ce are el atât de special încât toate sunteþi înnebunite dupã el. Am tãcut urmãrindu-l cu privirea, ºtiind cã sub acel aspect care mã fãcea sã vibrez este o cu totul altã persoanã. – Unde suntem? am întrebat ºi am amuþit când brusc alte figuri au început sã-mi aparã în minte. Figuri asociate cu nume care îmi creau diferite stãri, unele de plãcere altele de teamã. Uºor am început sã sper cã aveam sã-mi amintesc totul cu puþinã rãbdare. Sara, Lucas, Amalia, Daniel erau feþe ºi nume care îmi aduceau o liniºte interioarã, însã totul se schimbã când privirea unor ochi verzi, de o frumuseþe rarã ºi faþa perfectã a unei femei pe nume Liana îmi venea în minte. Aceaºi senzaþie de fricã era asociatã ºi când mã gândeam la individul alb de lângã mine. – Înþeleg dupã figura ta cã începi sã-þi aminteºti. Legat de întrebarea unde suntem, pot sã îþi spun cã nu prea departe de cei de care îþi este teamã, mi-a spus privindu-mã iar cu ochii lipsiþi de culoare. – ªi cine sunt aceºtia? am spus încã sub disconfortul usturimii din gât. – Max ºi restul prietenilor lui care te cautã cu disperare, dornici sã se rãzbune. Ceva nu se lega. Sentimentele pe care le simþeam atunci când auzeam numele Max sau imaginea pe care mintea mea o crea în legãturã cu acel personaj nu îmi spunea nimic despre faptul cã ar fi un duºman, din contrã, aveam senzaþia 317 CRUCEA cã sentimentele mele faþã de el erau tocmai invers. Inima îmi bãtea mai repede ori de câte ori tipul de lângã mine fãcea referire la numele Max. Apoi, totul a revenit brusc fãcându-mã sã-mi pierd respiraþia. Fiecare moment al vieþii a revenit în mintea mea dintr-o datã, aducându-mã în prezent. Pãrinþii, bunicul, Sara ºi toþi ani petrecuþi în Bucureºti, visul ce nu fusese de fapt un vis ºi care m-a scos pentru prima oarã în calea lui Max, Lucas ºi cei doi ani petrecuþi alãturi de el, apoi sosirea lui Max la pensiune, legãtura dintre noi, venirea Amaliei ºi a lui Daniel, pânã ºi Vlad era prezent în memoria mea. Ceva nu era însã în regulã, nu înþelegeam de ce Silver a spus cã Max ar dori sã se rãzbune pe mine. Nu avea niciun sens ºi nu vedeam cum Max ºi cei pe care îi consideram deja ca fiind familia mea ar vrea sã mã pedepseascã. Pentru ce? Ce lipsea? – Vãd cã pari nedumeritã ºi înþeleg dupã figura pe care o faci cã ai reuºit sã-þi aminteºti fragmente din viaþa ta de pânã acum. – Nu înþeleg. De ce ar vrea Max sã se rãzbune pe mine? – Dacã încã speri sã se întoarcã la tine prin nu ºtiu ce minune atunci eºti mai proastã decât credeam. Nervoasã, am început sã trag de mâini ºi de picioare încercând sã mã eliberez de legãturile ce mã þineau þintuitã de pat. Când am vãzut cã nu pot scãpa am început sã urlu la el cât am putut de tare. – Se pare cã tu ºtii ceva ce eu nu îmi amintesc sau este doar o altã manevrã de-a voastrã sã mã întoarceþi împotriva F. M. CERCEL 318 lui Max. Am auzit ce planuri aveþi ºi cã vreþi sã vã folosiþi de abilitatea mea pentru a-l ataca pe Max, dar te anunþ de acum cã nu o sã meargã. Nimic din ceea ce spui sau ce faci nu mã va putea convinge sã-l rãnesc. Ai înþeles? Specie de imbecil ce eºti. Nu ºtiu dacã faptul cã am strigat la el din toate puterile sau ceea ce am strigat la fãcut sã se uite la mine în acel fel de parcã eram total descreieratã, însã în acel moment puteam sã jur cã era mai ºocat decât mine. – Nu face pe proasta, nu mã mai las dus de nas atât de uºor, a spus privindu-mã încruntat. – Despre ce naiba vorbeºti? Dacã este vorba ca cineva sã fi fost dus de nas atunci eu sunt aceea. – ªi cum ai fost tu pãcãlitã, mã rog? – M-ai luat de la pensiune la comanda Lianei, folosindu- te de abilitatea ta, iar când ai aflat ce scorpie este ea, aproape cã m-ai omorât în dorinþa ta de a te rãzbuna. Asta fãrã sã menþionez planul de a va folosi de mine ca sã-l distrugeþi pe Max. Câteva secunde m-a privit în liniºte cãutând parcã sã înþeleagã ce îi spuneam. Era posibil oare ca ceea ce-mi aminteam despre evenimentele petrecute sã nu fi fost întocmai real? Sã fi visat oare toate acele întâmplãri? Mã simþeam total bulversatã ºi încã nu înþelegeam ce se petrecea cu mine. Pe lângã toatã aceastã aiurealã, mai aveam ºi acea puternicã usturime în gât ºi cel mai rãu era faptul cã de fiecare datã când îmi aruncam privirea spre masa plinã de pungi cu sânge, gâtul meu devenea ºi mai uscat. Spre groaza mea, vederea sângelui îmi crea o stare cumplitã de sete, însã pânã sã apuc 319 CRUCEA sã spun asta cu voce tare, l-am vãzut pe Silver cã se apropie, aplecându-se spre mine pânã ce am simþit atingerea buzelor lui pe ureche. – Eºti o prefãcutã desãvârºitã, iar teatrul pe care încerci sã-l joci cu mine acum nu o sã þinã. Nu uita cã ºtiu cine eºti ºi dacã m-am lãsat prostit pânã acum nu înseamnã cã îþi va merge în continuare. – Despre ce tot vorbeºti? am spus trãgându-mi capul mai departe de el. – ªtii foarte bine despre ce vorbesc, a zis fãcând un pas înapoi. Acum o sã plec pentru câteva ore, dar am sã mã întorc ºi pentru cã nu doresc sã te plictiseºti cât timp vei fi singurã o sã-þi dau o temã de gândire. L-am privit pierdutã, neînþelegând nimic din ceea ce spunea. – Dupã toate câte s-au petrecut din cauza ta, o sã te las totuºi sã-þi alegi sfârºitul. ªtii la ce mã refer, ai douã variante ºi pentru cã sunt mãrinimos, o sã te las pe tine sã iei decizia. Cu aceste ultime cuvinte a pãrãsit camera lãsându-mã singurã, într-o confuzie totalã. Nu aveam nici cea mai vagã idee cum de ajunsesem în aceastã situaþie. Îmi aminteam acum perfect momentul în care mã luaserã de la pensiune, frica pe care o simþisem când m-am trezit lângã cei doi fraþi gemeni, apoi apariþia Lianei ºi tot ce a decurs dupã aceea. Lupta dintre ei ce a culminat cu þintuirea mea de Liana era ultimul lucru care îmi venea în minte, apoi totul intrase în întuneric. Ce se întâmplase dupã aceea? Fãcusem ceva ce putea provoca ura atât de profundã a acestui personaj sau era vorba F. M. CERCEL 320 doar despre ceea ce simþeam pentru Max? Putea fi acesta motivul pentru care dorea cu atâta ardoare sã mã pedepseascã? Oare faptul cã iubeam acelaºi bãrbat ca ºi Liana, care îl înºelase, putea sã constituie baza acelei vendete? Nu. Nu putea fi doar asta. Atunci ce? Mã considera poate vinovatã de uciderea Lianei? Însã nu eu fusesem persoana care înfipsese acea sabie în ea, ci fratele lui geamãn, ºi de când o sabie în inimã putea ucide un vampir? Indiferent cât m-aº fi strãduit, nu puteam înþelege cum devenisem eu duºmanul numãrul unu în ochii acestuia. Însã ce mã îngrozea cel mai tare, dacã ar fi fost sã cred ce spunea Silver, era faptul cã Max cãuta sã se rãzbune pe mine. Nimic pe lumea asta nu m-ar fi putut convinge cã aº fi fãcut ceva care sã-l afecteze pe Max. Aº fi renunþat la tot pentru ca el sã fie în siguranþã. ªi totuºi Silver fusese destul de convingãtor în legãturã cu ura lui Max faþã de mine ºi dorinþa lui de a mã pedepsi. Nimic nu se lega ºi oricât mã strãduiam sã înþeleg, tot nu puteam sã ajung la o concluzie. Era ca ºi cum memoria mea ar fi avut un gol care conducea la toatã aceastã nebunie, ca ºi cum întunericul în care credeam cã intrasem nu fusese chiar lipsit de evenimente. Stãteam lungitã pe spate, închisã într-o camerã aproape goalã dacã nu puneam la socotealã patul de care eram legatã, masa din centrul camerei ºi un scaun la câþiva paºi distanþã de mine ºi îmi storceam creierii ca sã gãsesc o explicaþie rezonabilã pentru toatã aceastã nebunie. Însã, oricât mã strãduiam tot nu puteam pricepe cum Dumnezeu ajunsesem aici. Dacã dorinþa lui Silver de a mã ucide o puteam accepta, fãrã a 321 CRUCEA ºti însã ce dusese la toatã aceastã urã împotriva mea, ideea cã Max sã-mi fie duºman era peste puterea mea de a înþelege. Nu ºtiu cât timp a trecut de când Silver plecase lãsându-mã într-o stare de confuzie totalã, însã estimam sã fi fost ore. Ore întregi am rãsucit în mintea mea idei ºi amintiri a ceea ce s-a petrecut înainte sã mã trezesc aici, ore în care am încercat sã gãsesc o explicaþie rezonabilã la evenimente ce mã trimiteau în faþa aceloraºi întrebãri fãrã rãspunsuri. ªi ce era mai rãu, cu cât încercam mai mult sã mã lãmuresc, cu atât mã afundam mai tare într-o stare de confuzie amestecatã cu teamã. Când uºa s-a deschis, iar Silver a intrat în camerã oprindu- se lângã mine, mi-am ridicat privirea spre el fixându-l cu furie. Curajul de a-mi privi cãlãul în ochi venea din dorinþa de a afla cum ajunsesem în aceastã situaþie. O sumedenie de întrebãri mi se roteau în minte ºi nu aveam de gând sã pãrãsesc aceastã lume fãrã sã aflu ce se petrecea. Mã simþeam obositã sã tot încerc sã descopãr de una singurã, rãspunsuri pe care se pare cã doar acest individ mi le putea da. – Ai avut o searã plãcutã? m-a întrebat rânjind. – Excelentã, i-am rãspuns continuând sã-l fixez cu privirea. – Foarte bine. Pãstreazã-þi curajul pânã în ultima clipã, asta va face totul mult mai plãcut pentru mine. – Ce vrei de la mine? l-am întrebat simþind cã îmi pierd ºi bruma de rãbdare ce îmi mai rãmãsese. – Atunci când te-am vãzut prima oarã m-am întrebat cum de o femeie ca tine nu a fost încã transformatã, cum de Max te-a lãsat încã umanã? Mi-a trebuit însã ceva timp sã realizez cã erai probabil ultima persoanã care merita aºa F. M. CERCEL 322 ceva. Cel mai rãu a fost cã a trebuit sã-mi dau seama de asta pe propria mea piele. Dar acum totul s-a sfârºit ºi nu am de gând sã mai pierd nici un alt minut gândindu-mã la tine. S-a aplecat spre mine prinzându-mã cu o mânã de gât ºi apropiindu-ºi faþa de a mea a continuat sã rânjeascã. – Un sãrut de adio? mi-a spus fãcându-mã sã casc ochii speriatã la el. – Stai, am strigat încercând sã-mi întorc faþã, ferindu-mã de sãrutul lui. Spune-mi mãcar ce am fãcut, spune-mi de ce mã urãºti atât de mult. Cumva panica din privirea mea, groaza ce pusese stãpânire pe mine ºi furia cã nimic din ceea ce îmi spusese nu avea sens, l-a fãcut sã mã studieze încruntat de parcã încerca sã-mi descopere ºi cel mai ascuns colþiºor al sufletului. ªi în acel moment ceva s-a petrecut între noi. Afost ca un curent prin care am reuºit sã-i transmit întreaga mea stare de confuzie, incertitudine ºi teamã. Iar eu am putut sã simt toatã ura care era în interiorul lui. Ciudat era însã faptul cã acea urã pãrea sã nu fie îndreptatã cãtre mine. Altcineva o provocase, iar eu urma sã plãtesc. Luându-mã prin surprindere, mi-a eliberat gâtul din strânsoarea mâinii ºi a desfãcut rapid lanþurile ce îmi þineau mâinile prinse de pat. Odatã ce braþele mi-au fost eliberate, m-am repezit sã-mi dezleg picioarele încurcându-mã de mâinile lui, în graba cu care mã miºcam. L-am împins de lângã mine dorind sã sar de pe pat, însã în momentul în care m-am ridicat, forþa elanului a fost atât de mare încât m-am trezit în capãtul opus al camerei, cât pe ce sã sparg cu capul o oglindã care stãtea atârnatã de perete. 323 CRUCEA Speriatã de forþa ºi rapiditatea cu care mã miºcasem m-am sprijinit cu mâna de perete ridicându-mi capul, privind direct în oglindã. ªi atunci am îngheþat. Urletul de groazã ce mi-a scãpat de pe buze a fãcut ca întreaga încãpere sã vibreze, dar eu eram prea ºocatã ca sã mai pot realiza asta. Deºi ceea ce vedeam era peste puterea mea de a înþelege, singurul rãspuns la toate întrebãrile pe care mi le pusesem era totuºi acolo, în faþa mea, în acea oglindã. Abia acum realizam de ce spusese Silver cã Max mã urãºte, înþelegeam acum de ce îºi dorea sã se rãzbune pe mine ºi din ochii mei verzi, lacrimi amare au început sã-mi curgã pe faþa perfectã. ERAM LIANA. F. M. CERCEL 324 VII – Oh Doamne! Oh Dumnezeule! Nu poate fi adevãrat. Spune-mi cã e un coºmar, spune-mi cã nu e adevãrat, am strigat privind îngrozitã la imaginea reflectatã în oglindã. Îngrozitã, disperatã de ceea ce vedeam, am început sã lovesc cu pumnii sperând cã o pot face cumva sã disparã. Tot ce am reuºit însã a fost sã fac fãrâmiþe oglinda ºi sã desprind o bunã parte din tencuiala ce se aflase în spatele ei. Silver m-a prins cu forþã de mâini întorcându-mã cu faþa spre el. – Înceteazã! Însã oricât se forþa sã mã þinã, disperarea mea era atât de cumplitã încât îmi venea sã smulg carnea de pe mine ºi sã distrug cu mâinile mele acea perfecþiune pe care o vãzusem mai devreme în oglindã. – Cum sã nu mã urascã? Isuse, pânã ºi eu mã urãsc acum, am spus încetând sã mã mai zbat sub strânsoarea puternicã a lui Silver. – Nu te urãºte pe tine, mi-a ºoptit în ureche, mângâindu- mã pe pãr ca pe un copil. ªi nici eu nu te urãsc pe tine. – Nu… am spus într-un râs amar, amestecat cu hohote de plâns. Amândoi urâþi doar ceea ce reprezint acum. 325 – Amândoi urâm o femeie care acum se aflã în locul tãu, arãtând ca tine, doar cã Max nu ºtie încã asta, mi-a spus fãcându-mã sã-l privesc cu gura cãscatã. – Ce-ai spus? – Credeai cã ai luat aspectul Lianei fãrã sã laºi nimic în schimb? – Vrei sã spui cã ea are aspectul meu acum? Cã este în locul meu, la pensiune, cu Max ºi cu ceilalþi? – Exact asta vreau sã spun, aºa cã ai face bine sã încetezi cu vãicãreala ºi sã încercãm sã gãsim o soluþie la problema pe care o ai. – Sã gãsim? am întrebat revenindu-mi complet ca dupã un duº rece ºi privindu-l curioasã pe cel care cândva îl socotisem duºman. – Am ºi eu câteva conturi de reglat cu Liana. Ce mi-a fãcut în toþi aceºti ani nu poate rãmâne nepedepsit, aºa cã sunt mai mult decât dornic sã-þi dau o mânã de ajutor. – ªi cum crezi cã poþi sã mã ajuþi? Uitã-te la mine! – O sã începem cu începutul. În primul rând trebuie sã ne dãm seama cum de v-aþi inversat. Mi-am ridicat capul þintuindu-i privirea albã, încercând sã depãºesc teama ce mi-o inspirau acei ochi ciudaþi, ºi atunci am realizat cã ceea ce spusese legat de inversare trebuia sã fie motivul pentru care aveam acum înfãþiºarea Lianei, iar ea pe al meu. Cumva reuºisem sã nu inversez procesul transformãrii, eram vampir, ca ºi ei acum, însã preþul fusese unul mult prea scump. Sã am înfãþiºarea Lianei ºi sã trãiesc o eternitate cu ura lui Max pentru lucruri pe care nu le fãcusem era mai mult decât puteam îndura. F. M. CERCEL 326 – ªtii? Multe femei ar ucide sã arate ca tine, a spus Silver fãcându-mã sã-l privesc nãucã. – Eu nu-mi doresc asta, i-am rãspuns. – Nu poate fi atât de cumplit. Gândeºte-te! Ai viaþã eternã, asta dacã reuºim sã te þinem departe de Max ºi ceilalþi. În plus acum arãþi mai bine decât un supermodel de cinci stele. – Nu vreau sã fiu departe de Max ºi nu vreau sã fiu ea. Tu chiar nu înþelegi? Singurul motiv pentru care am acceptat transformarea a fost acela de a fi cu el. – Atunci trebuie sã gãsim o soluþie la problema asta. M-am desprins de Silver încercând sã înaintez spre centrul camerei, însã miºcarea mea a fost mult prea rapidã, trimiþându-mã direct pe patul pe care stãtusem înainte. – Mi-e teamã cã trebuie sã înveþi sã-þi coordonezi miº- cãrile. Ai altã forþã acum ºi dacã o sã-þi iei elan de fiecare datã când faci un pas, te vei trezi catalogatã drept cangur. Deºi ceea ce spunea nu era departe de adevãr, tonul lui glumeþ fãcea ca totul sã parã mai puþin complicat. – Se pare cã nu numai înfãþiºarea am schimbat-o. – Da. O sã am ceva de lucru cu tine, mi-a spus zâmbind ºi îndreptându-se spre mine mi-a întins o mânã. L-am privit întrebãtoare. – Hai. Te ghidez sã faci primii tãi paºi din viaþa de vampir. Nu este atât de greu pe cât pare, mi-a spus prinzându-mã de mânã ºi trãgându-mã lângã el. M-am trezit susþinutã de cot ºi, precum un copil de un an, îndrumatã sã pãºesc cu atenþie, ghidatã sã nu atribui o forþã prea mare miºcãrilor, pentru a nu mã trezi zburând pe lângã el. Am fãcut ocolul camerei de câteva ori, apoi Silver 327 CRUCEA a decis cã trebuie sã încerc singurã. Spre surprinderea mea, am reuºit sã mã deplasez aproape normal. Totul era acum schimbat. Pânã ºi o simplã rãsucire mã putea transforma într-un titirez dacã nu eram suficient de atentã. Urmãtoarele ore au fost chinuitoare. De la mers, Silver a trecut la „predarea“ lecþiei despre mânuirea diferitelor obiecte, astfel cã am învãþat din nou cum sã folosesc o perie fãrã sã-mi smulg pãrul din cap, cum sã mãnânc fãrã sã perforez farfuriile sau sã rup tacâmurile ºi aºa mai departe. Spre sfârºitul zilei eram epuizatã, dar puteam ieºi în lume fãrã sã atrag atenþia asupra mea. Sau cel puþin speram cã aº putea. – Acum cã am rezolvat partea asta ºi te-ai dovedit a fi o elevã bunã, ce-ai zice dacã am ieºi puþin la aer? m-a întrebat zâmbind. – Mai întrebi?! Am senzaþia cã sunt închisã aici de mai bine de o lunã. – Pãi... nu este tocmai greºit. M-am întors spre el privindu-l miratã. – De când sunt aici? am spus ºi unde anume este acest aici, m-am întrebat. Parcã citindu-mi gândurile Silver mi-a rãspuns imediat – Nu suntem prea departe de ei. Când te-am rãpit de la pensiune, Liana þi-a blocat izul pentru a nu putea fi gãsitã. Se pare cã a fãcut o treabã bunã pentru cã la fel eºti ºi acum. Nici eu, nici tu nu putem fi simþiþi de ceilalþi. Cumva, abilitatea ei a rãmas activã în ciuda faptului cã v-aþi inversat. ªi asta mi-a dat posibilitatea sã te pot þine ascunsã în tot acest timp. F. M. CERCEL 328 – Adicã am acum abilitatea Lianei ºi ea pe a mea? am întrebat panicatã. Silver! Îþi dai seama cât de grav este? Din cauza mea, ea are acum posibilitatea de a-l rãni pe Max ºi pe toþi ceilalþi.Trebuie sã-l anunþ, trebuie sã-l fac sã înþeleagã cã este în pericol! am spus îndreptându-mã spre uºã fãrã a realiza cã începusem din nou sã zbor ºi cã nici nu aflasem mãcar unde mã aflu. Tot ce conta acum pentru mine era sã-l avertizez pe Max. – Hei! Opreºte-te, a spus prinzându-mã de mânã înainte sã ating clanþa. M-am întors spre el pregãtindu-mã sã mã lupt dacã ar fi încercat sã mã opreascã. – N-am spus cã Liana are abilitatea ta acum ºi tu pe a ei, am spus cã ceea ce a fãcut ea înainte sã fii transformatã a rãmas neschimbat. Nu poþi fi simþitã de nimeni, de aceea am ales sã te aduc aici, aproape de pensiune. Am respirat adânc, privindu-l atentã, încercând sã-mi dau seama dacã îmi spunea adevãrul. Nu puteam avea încredere în vorbele lui, nu când tot ce-mi venea în minte era faptul cã el ºi fratele lui mã luaserã de la pensiune la ordinele Lianei ºi cã singurul lor þel pãrea a fi acela de a-l distruge pe Max. – Cât de aproape? am întrebat. – Suntem la o cabanã în pãdure, la cel mult un kilometru de ei. – De când? Cât a trecut de la transformare? M-a privit înainte sã-mi rãspundã. – ªase sãptãmâni, a spus lãsându-mã perplexã. M-am întors spre pat simþind cã nu mai pot sta pe picioare. ªase sãptãmâni în care fusesem separatã de Max, 329 CRUCEA ºase sãptãmâni în care el fusese cu Liana crezând cã sunt eu. Dumnezeule, orice se putea întâmpla în ºase sãptãmâni. Vocea lui Silver a venit în acel moment parcã de undeva de departe, trezindu-mã la realitate. – În mod normal, o transformare nu dureazã mai mult de douã-trei zile ºi doar câteva minute dacã cel care te transformã este unul dintre morþii vii. Sângele lor acþioneazã altfel ºi evoluþia este mult mai rapidã… – ªtiu. Am auzit cã este ca o otravã pentru ceilalþi. Ceea ce nu ºtiu însã este de ce transformarea mea a durat atât de mult. – Nu am un rãspuns la asta. Probabil are legãturã cu abilitatea ta ºi cu faptul cã aceastã abilitate era activã la tine înainte de transformare... Deci, ºtii despre morþii vii. Nu era o întrebare, iar tonul cu care s-a exprimat m-a fãcut sã-mi ridic privirea spre el. – Da. Vlad mi-a spus câte ceva despre ei. – Vlad zici... Þi-a spus ºi cum sã te fereºti de ei, cum poþi sã-i deosebeºti de ceilalþi? L-am privit curioasã, negând printr-o miºcare a capului. – ªtii ce înseamnã porfiria? – Este o boalã, dacã nu mã înºel. Se caracterizeazã prin lipsa unui compus din sânge, am rãspuns privindu-l curioasã. – Heme, un pigment al sângelui, bogat în fier ºi nu este vorba de lipsã ci de neregularitãþi. – ªi care este legãtura dintre aceastã boalã ºi morþii vii? – În cazul lor, lipsa acestui compus a fost înlocuitã cu un altul care este practic acea otravã despre care ai auzit. Se transmite prin sânge ºi a fost un fel de adaptare a organismului la lipsa de viaþã. Pe lângã asta, mai existã ceva care F. M. CERCEL 330 îi caracterizeazã ºi care din pãcate a fãcut multe victime în rândul oamenilor care nu aveau nicio legãturã cu vampirismul. – Catalepsia, am spus bãnuind la ce se referã. Silver m-a privit pentru o secundã arãtând impresionat. – Catalepsia poate dura de la câteva ore pânã la zile întregi, timp suficient ca cei care suferã de asta sã fie îngropaþi de cãtre rude. În cazul oamenilor, boala afecteazã sistemul nervos central iar ei devin rigizi, inima îºi reduce bãtãile, iar respiraþia încetineºte. Sunt ca ºi morþi. – Am auzit despre asta. – În cazul morþilor vii, aceastã rigiditate ºi afectare a creierului dureazã ceva mai mult, abia dupã ºapte ani se pot comporta normal ºi se pot integra în rândul celorlalþi, cu douã lucruri care-i diferenþiazã, însã. Din cauza modificãrilor din compoziþia sângelui, morþii vii nu pot sta mult timp în lumina soarelui. Expunerea îndelungatã îi aduce în stare de agonie cu dureri abdominale cumplite ºi delir. Având în vedere cã sunt deja lipsiþi de conºtiinþã, nu-þi doreºti sã te afli în preajma lor în aceste condiþii. Totuºi, rãmâne una dintre armele care îi poate distruge. Asta precum ºi decapitarea sau incinerarea. – ªi a doua diferenþã? am întrebat privindu-l curioasã. – Morþii vii nu au alte abilitãþi, ci doar vitezã ºi forþã fizicã supraomeneascã. A tãcut privind parcã prin mine. – Mai este ceva ce vrei sã-mi spui. Am senzaþia cã ai un motiv pentru toate aceste explicaþii. Silver m-a privit fix pentru o clipã, apoi s-a ridicat îndreptându- se spre centrul camerei, lângã masa pe care încã stãteau aºezate pungile cu sânge. A ridicat una dintre ele ºi 331 CRUCEA a cântãrit-o uºor în plamã. Era mai micã decât celelalte, captându-i atenþia pentru câteva momente. – ªtii ce aveam pregãtit pentru Liana atunci când urma sã se trezeascã? Nu a aºteptat un rãspuns de la mine, a continuat sã vorbeascã pe un ton jos, ca ºi cum ar fi fost singur. – Asta ar fi fost rãzbunarea perfectã. Max nu i-ar mai fi acordat nici o ºansã de supravieþuire dacã ar fi fost una dintre ceilalþi. – Vroiai sã o treci de partea cealaltã? am spus înþelegând acum unde vroia sã ajungã. – Da. Aºa nu ar mai fi avut posibilitatea sã se ascundã pentru cã fãrã abilitatea ei ar fi fost total descoperitã. Liana nu este proastã. Va face totul sã-l aibã pe Max lângã ea ºi crede-mã, când este nevoitã sã joace teatru, este o actriþã desãvâr ºitã. Dar cu acest sânge în sistemul ei, nu ar mai fi putut sã prosteascã pe nimeni aºa cum a fãcut cu mine. Fãrã conºtiinþã, fãrã sentimente ar fi fãcut atâtea victime încât devenea prioritatea numãrul unu pentru anihilare în ochii Comisiei. Iar eu aº fi avut rãzbunarea pe care mi-o doream. Comisia specificã aducerea la judecatã doar a celor din specia noastrã. Morþii vii nu sunt apãraþi de legi ºi pot fi uciºi fãrã consecinþe pentru cel care o face. Brusc am simþit nevoia sã-i trag una peste ceafã. – Eºti complet nebun? Cum ai putut sã te gândeºti mãcar pentru o secundã la asta? Nu þi-a trecut prin cap cã cei pe care te rãzbuni, fãrã niciun motiv, sunt practic acele victime pe care aºteptai sã le facã Liana. Nu-mi vine sã cred. Câþi oameni trebuiau sã moarã pânã ca ea sã devinã prioritatea F. M. CERCEL 332 numãrul unu, am strigat scârbitã, privindu-l aproape cu urã. Te-ai gândit ºi la ei sau pur ºi simplu nu-þi pasã? Într-o secundã a fost lângã mine strângându-mã cu putere de mânã ºi aproape urlându-mi în faþã. – Nu mi-a pãsat, înþelegi. Tu nici mãcar nu ai idee în ce m-am bãgat din cauza ei. Ea a fost motivul pentru care sunt acum vânat de Comisie. Pânã sã o transform pe ea, nu ºtiam ce înseamnã sã ucizi un om. Tot din cauza ei, Polar este acum unul dintre ceilalþi. Mi-am pierdut fratele ºi sunt hãituit de legaliºti pentru cã m-am lãsat dus de nas de o femeie care nu m-a vãzut decât ca un mijloc de a obþine pe altul. – ªi cine este vinovat pentru asta? Cei pe care urma sã-i serveºti Lianei ca ospãþ, sau tu cã nu ai judecat atunci când ai întâlnit-o? Câteva secunde ne-am privit aruncând sãgeþi din ochi unul cãtre celãlalt. Durerea lui era cumplitã, puteam sã i-o citesc pe faþã, însã nu puteam sã-i arãt înþelegere. Nimic nu justifica ceea ce avusese de gând sã facã. – Max a fost mai inteligent decât mine. Trebuie sã recunosc asta. El cel puþin a realizat ce fel de femeie este Liana ºi a dispãrut la timp, fãrã sã o transforme. Ai perfectã dreptate. Eu sunt cel vinovat pentru cã nu am vãzut mai departe de frumuseþea ei. – Max a avut doi ani în care sã o cunoascã, am spus încercând sã-i mai atenuez cumva din acea stare. ªi el îºi formase o pãrere greºitã la început. – Dar nu a greºit în privinþa ta, mi-a spus privindu-mã în ochi. 333 CRUCEA I-am susþinut privirea pentru o clipã, apoi mi-am întors capul spre uºã. Era ceva în ochii lui care mã fãcea sã mã simt ciudat, de parcã abia atunci m-ar fi vãzut pentru prima oarã. Mi-am dres vocea ºi m-am retras un pic înainte sã-i vorbesc. – Ai spus cã l-ai pierdut pe Polar? Când s-a întâmplat asta? – Ceea ce am auzit despre tine este real, deci. Chiar ºi dupã transformare, nu ai încetat sã te gândeºti la cei mai slabi decât tine, la oamenii pe care Liana i-ar fi ucis dacã îmi puneam planul în aplicare. – Am fost unul dintre aceºti oameni pânã de curând Silver. Nu am uitat asta. – Observ. E bine cã mãcar unul dintre noi îºi mai aduce aminte. – Ce este cu Polar? am insistat, încercând sã aduc conversaþia pe un teren mai sigur. Cumva discuþia dintre noi începuse sã devinã cam personalã ºi asta nu îmi dãdea o stare prea plãcutã. – Încerci sã schimbi subiectul. Bine, fie cum doreºti tu. – Nu schimb niciun subiect. Tu ai pomenit despre Polar, iar eu vreau sã ºtiu cum de a ajuns unul dintre ceilalþi. Cu privirea aþintitã în podea am realizat cã erau multe alte întrebãri cãrora nu le ºtiam rãspunsul. – Când a avut loc aceastã inversare între mine ºi Liana? am spus încercând sã descopãr totul de la început. Silver ºi-a tras un scaun aºezându-se în faþa mea. – Când Polar a înfipt cuþitul ºi v-a unit una de cealaltã am vrut sã te scot de sub ea. Nu aveam nimic de împãrþit cu tine ºi odatã ce Liana ºi-a dat arama pe faþã, nu mã gândeam decât sã mã rãzbun pe ea, însã nicio clipã nu am vrut ca tu F. M. CERCEL 334 sã plãteºti pentru asta. Dar Polar nu a fost de acord, aºa cã l-am urmat ºi când am prins momentul, m-am întors la voi fãrã ca el sã ºtie. Eraþi amândouã acolo, însã mi s-a pãrut ciudat sã o vãd pe Erica deasupra Lianei ºi cu dinþii înfipþi în gâtul ei. M-am gândit cã odatã ce sângele ei intrase în sistemul tãu, a avut loc transformarea ta în vampir ºi cã ai acþionat mai rapid, atacând-o. V-am desprins una de cealaltã ºi pentru cã vroiam sã mã rãzbun pe Liana, am adus-o aici. Nici mãcar o secundã nu m-am gândit cã sunteþi inversate. Pânã nu am vãzut panica din ochii tãi, astãzi când ai descoperit ceea ce ai devenit, nu mi-a trecut prin cap cã aºa ceva este posibil. – Apoi ce s-a întâmplat? Cum de a ajuns Liana la pensiune? Silver m-a privit vinovat pentru o clipã, apoi mi-a rãspuns zâmbind amar: – ªtiam cã Max te cautã ºi pentru cã mã simþeam vinovat de ceea ce fãcusem am vrut sã mã achit într-un fel faþã de voi, aºa cã am trimis o scrisoare pe adresa pensiunii dându-le detalii cum ºi unde sã te gãseascã. Ironic, nu? Singurul lucru pe care l-am fãcut, în final, a fost sã i-o livrez pe Liana lui Max. Exact ceea ce ea ºi-a dorit întotdeauna. ªi când te gânde ºti cã dupã atâtea secole credeam cã nimic nu mã mai poate surprinde, a spus, zâmbind amar. – Povesteºte-mi despre Polar, i-am zis încercând sã trec peste durerea ce mi-o pricinuise explicaþia lui. – Polar nu este ºi nici nu a fost vreodatã o persoanã demnã de mila ta. Nu este o victimã, însã nici nu a fost pânã acum un ucigaº cu sânge rece. Totul pentru el se reduce la 335 CRUCEA putere, ºi-o doreºte mai mult decât orice aºa cã a venit cu ideea de a crea o armatã proprie, pe care el sã o conducã. Nu ºtiu dacã ai aflat, dar cândva a fost ºi el un membru al Comisiei, însã îºi dorea puterea de a lua decizii mai mult decât respectarea legilor impuse de aceasta. Vlad, însã, s-a dovedit a fi mai puternic decât spune istoria. Nu acceptã abateri de la reguli ºi nici cea mai micã greºealã, iar pentru Polar, sã fie pedepsit sau criticat mãcar, a fost mai mult decât putea el accepta. Cu trei ani în urmã, s-a desprins din rândurile Comisiei, preferând sã fie el singurul care sã decidã cum sã trãiascã în continuare, dar nu era mulþumit fãrã sã aibã pe alþii sub control, aºã cã a început sã creeze cât mai mulþi vampiri care sã i se supunã. Pe lângã aceºtia, s-au alãturat rebelii, cei care nu vroiau sã fie constrânºi de nicio lege sau cei care aveau vendete personale faþã de Vlad sau alþi membrii ai comisiei. Treptat, s-a rãspândit vorba cã o nouã armatã a fost creatã, armatã care nu rãspunde decât în faþa lui Polar ºi care nu are legi ce trebuiesc urmate. Fiecare putea face tot ce dorea atâta timp cât Polar era înºtiinþat de numãrul victimelor ºi de importanþa acestora. Cine reuºeºte sã aducã cel mai mare numãr de victime din rândul celor ce respectã legile, creºte în grad devenind unul din aghiotanþii lui. Nu peste mult timp au început sã aparã morþii vii, dorind sã fie parte din tabãra lui Polar ºi pentru cã aceºtia erau principalii duºmani ai Comisiei, au fost mai mult decât bine primiþi. – Câþi sunt? – Mai mulþi decât þi-ai imagina vreodatã. Cu toate cã nu s-au adunat cu toþii pânã acum într-un singur loc, infor- F. M. CERCEL 336 maþiile care-i sunt transmise lui Polar vin din toatã lumea. Sunt mii ºi, pe zi ce trece, se adunã tot mai mulþi. Gândul cã o mulþime de nelegiuiþi fãcea zilnic victime în rândul oamenilor, dar ºi în rândul celorlalþi vampiri mã îngrozea. Înþelegeam acum de ce Max dispãrea câteodatã cu zilele fãrã a putea ºti când urma sã se întoarcã. – Referitor la trecerea lui Polar de partea cealaltã, s-a întâmplat la puþin timp dupã dispariþia ta, sau mai bine spus a Lianei, a continuat el sã-mi povesteascã. – Acum ºase sãptãmâni? – Aproximativ. Când ne-am întors la bazã ºi ceilalþi au sesizat cã Liana nu mai apare, au început sã-ºi punã întrebãri legate de siguranþa existenþei lor. Liana se conformase singurei reguli a lui Polar, aceea de a face cât mai multe victime ºi de a aduce cât mai mulþi vampiri noi, toþi aleºi dupã criterii cât mai sumbre. Faptul cã ea nu mai apãrea, în ciuda faptului cã era consideratã unul dintre cei mai aprigi duºmani ai Comisiei, i-a determinat pe ceilalþi sã se întrebe din ce motive a fost îndepãrtatã. Þi-am spus deja cã este o actriþã strãlucitoare ºi cu fizicul ei a fãcut multe cuceriri în rândul rebelilor, aº putea spune cã ºi-a format o echipã proprie de susþinãtori care nu s-au lãsat convinºi cã scumpa lor Liana i-a pãrãsit din proprie iniþiativã, fãrã a fi constrânsã sã o facã. Au început sã aparã vociferãri ºi mulþi l-au acuzat pe Polar ca se înmoaie ºi cã treptat va ajunge din nou în puterea Comisiei. Pentru a le dovedi cã pãrerea lui despre legi nu s-a schimbat ºi cã cea care i-a trãdat este de fapt Liana, a fost de acord sã treacã în rândul morþilor vii. – L-ai mai vãzut de atunci? 337 CRUCEA – Da. Încã mã duc la el de câteva ori pe sãptãmânã. Înainte o fãceam pentru Polar, încercam cumva... speram cã pot sã-l þin cât de cât sub control. Vrea o înfruntare directã cu cei din Comisie ºi cel mai mult îºi doreºte ca Vlad sã fie eliminat. – ªi Max? – ªi el. Însã, din cauza abilitãþii pe care o are Max, lui Polar i-a fost mereu teamã de o confruntare directã cu el. Nu ºi acum. Dupã ce a devenit unul dintre morþii vii, ºi-a pierdut aceastã teamã, se considerã suficient de capabil sã îl distrugã pe Max, iar arma pe care se gândeºte sã o foloseascã eºti tu. – Dar…. ªtie cã am supravieþuit? I-ai spus? am întrebat aproape strigând. – Nu i-am spus eu. Liana a fãcut-o. – Liana? Vrei sã spui cã acum, dupã ce a ajuns sã-l aibã pe Max, încã þine legãtura cu nelegiuiþii? – Max nu are nici cea mai vagã idee ce face Liana. Pentru el, Liana a dispãrut din nou, iar cea care se aflã cu el la pensiune este Erica. Nu este suspicios pentru cã are încredere deplinã în ea. În plus, Liana refuzã sã iasã din camerã ºi sã-i întâlneascã pe ceilalþi. Cere timp sã se acomodeze cu „transformarea ei în vampir“ ºi astfel ascunde cine este în realitate. Singurul care are acces în camera Ericãi este Max, iar el este atât de mulþumit cã nu te-a pierdut, încât nu îºi pune întrebãri. – De ce? am întrebat încercând sã ºterg din mintea mea imaginea Lianei în aceeaºi camerã cu Max. De ce ar face Liana asta acum, de ce sã-l trãdeze când tot ceea ce ºi-a dorit a fost sã-l aibã înapoi lângã ea? F. M. CERCEL 338 Silver m-a privit pãrând nedumerit cã încã nu înþelesesem ce era în mintea Lianei. – Cea mai importantã armã a Lianei a fost aspectul ei fizic. Sã piardã asta este pentru ea e cea mai cruntã pedeapsã. L-a vrut pe Max înapoi, dar mai mult decât atât îºi doreºte fizicul ei. – ªi trãdându-l iar pe Max va obþine asta? am întrebat neînþelegând în totalitate ce vroia Silver sã-mi spunã. – Liana are un plan. Sunt sigur de asta ºi tare mi-e teamã cã planul ei îl implicã cumva ºi pe Polar. – Ce plan? – Crucea Caraimanului are puterea de a anula orice este supranatural. Acolo voi douã aþi putea reveni la normal, aþi putea deveni ceea ce sunteþi în realitate. Tot ce pot sã-þi spun este cã Liana, dându-se drept Erica, l-a contactat pe Polar spunându-i cã dupã transformare, existenþa alãturi de Max i se pare plictisitoare. Prea multe reguli ºi constrângeri. – ªi Polar a crezut asta? – Polar nu crede decât ceea ce vrea. A acceptat însã explicaþia Lianei sperând cã ea îl va ajuta sã-l distrugã pe Max. Mã rog, explicaþia Ericãi acum. Tot nu puteam pricepe ce era în mintea Lianei, pãrea totul atât de încâlcit încât nu îmi dãdeam seama ce dorea de fapt. – Liana a obþinut acum doar o parte din ceea ce îºi dorea ºi anume pe Max, însã nu se va declara mulþumitã pânã nu va avea ºi chipul ei înapoi. – ªi ca sã obþinã asta l-a contactat pe Polar? am întrebat uimitã. Cu ce o poate ajuta el? 339 CRUCEA – Nu ºtiu încã ce sperã ea sã obþinã de la Polar, dar sunt convins cã are un plan. Liana nu lasã nimic la voia întâmplãrii, tot ceea ce întreprinde este gândit ºi bine pus la punct. Indiferent cât mã strãduiam tot nu puteam înþelege de ce Liana îl contactase pe Polar. Cu siguranþã planul ei era legat de aspectul pe care îl avea acum, de înfãþiºarea mea, dar cum? Ce putea sã obþinã trãdându-l pe Max acum, când abia reuºise sã se apropie de el? – Crezi cã dacã mergi la Polar ai putea sã afli ceva mai mult despre ceea ce vor sã facã? l-am întrebat. – Nu. Polar este altfel acum. Nici înainte nu puteam spune cã era genul de frate grijuliu, dar acum pare cã nu-i mai pasã de altceva decât de distrugerea celor din Comisie. – Cumva trebuie sã aflãm ce vor sã facã, trebuie sã-l atenþionez pe Max, sã-l pun în gardã. – Tu nu ai înþeles încã ce þi-am spus? Dacã Max sau ceilalþi dau de tine, eºti terminatã. De ºase sãptãmâni te cautã cu toþii pentru a pune punct rãfuielii cu tine. ªtii mai bine decât mine cum este Max, iar în mintea lui, ceea ce i-ai fãcut Ericãi nu poate trece nepedepsit. Au aprobarea Comisiei sã te termine ºi acesta este principalul lor scop acum. L-am privit fãrã sã scot o vorbã. ªtiam cã ceea ce-mi spunea este adevãrat, eram conºtientã cã odatã ce a descoperit cã nu sunt Liana, ura lui nu mai era îndreptatã împotriva mea ºi totuºi, oricât ar fi încercat sã mã þinã departe de Max, siguranþa lui ºi a celorlalþi era mai importantã pentru mine decât propria mea existenþã. Faptul cã fusesem transformatã, cã devenisem nemuritoare nu mai avea nicio importanþã pentru mine dacã urma sã trãiesc o veºnicie departe de el. F. M. CERCEL 340 – Spui cã abilitatea Lianei funcþioneazã încã. Silver a confirmat printr-o miºcare uºoarã a capului. – Atunci mã pot apropia de pensiune fãrã a fi simþitã. – Nu ºi dacã te vede unul dintre ei. Gândeºte-te cã vederea noastrã, acum ºi a ta este mult mai puternicã, la fel ºi auzul. Nu poþi sta mult timp ascunsã fãrã sã te dai cumva de gol. Un singur pas, o creangã frântã sub picioare ºi au aflat cã-i urmãreºti. – Sunt dispusã sã risc asta. Nu pot sta aici fãrã sã ºtiu ce are Liana de gând. Trebuie sã-i þin sub observaþie, iar dacã ea va face o miºcare, am sã fiu acolo. – Mai este ceva ce trebuie sã ºtii. Încã un motiv pentru care ei sunt atât de dornici sã te gãseascã. – Care anume? am întrebat încordatã. – Au sesizat cã Ericãi îi lipseºte abilitatea de a inversa ce este de ordin supranatural. Am ridicat ochii simþind pentru o clipã cã aveam un atu în faþa Lianei. Poate asta mã ajuta sã demonstrez cã eu sunt Erica, însã privirea lui Silver mi-a spulberat bruma de speranþã. – Le-a spus cã în timpul transformãrii aþi inversat abilitãþile. ªi cã acum Liana are puterea de a trece dincolo de protecþia lui Max. Realizezi ce înseamnã asta pentru ei? Încet am confirmat simþind cã mã prãbuºesc din nou. – Ei cred cã Liana ºi cu mine ne-am inversat puterile ºi nu aspectul. – Da. ªi nu este singurul inconvenient. În ochii lor, Liana care este cel mai aprig duºman al lui Max, are acum puterea de a trece peste invulnerabilitatea lui. Îþi dai seama acum de ce sunt atât de hotãrâþi sã te gãseascã? Poþi sã înþelegi ce se va întâmpla dacã unul dintre ei dã cu ochii de tine? 341
Posted on: Wed, 04 Dec 2013 15:56:35 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015