Cateheze pentru tineri - Dumnezeu Tatăl 12. Cu Maria, urmându-l pe Cristos Introducere Maria, Maica Domnului, ne îndrumă şi ne însoţeşte pe calea urmării lui Cristos, ne arată cum să vorbim cu Dumnezeu, Tatăl nostru. În această cateheză vom urmări: Maturizarea, prin imitarea Mariei, a credinţei de nezdruncinat în Dumnezeu Tatăl Totul este posibil pentru Dumnezeu. (v. Catehismul Bisericii Catolice 964; 971; 2673-2679) Reflecţie biblică In 19,25-27 Lângă crucea lui Isus stăteau mama lui şi sora mamei lui, Maria lui Cleopa, şi Maria Magdalena. Văzând-o dar Isus pe mama sa, iar alături de ea discipolul pe care îl iubea, îi zise mamei: Femeie, iată fiul tău. Apoi îi zise discipolului: Iată mama ta. Şi din momentul acela discipolul o luă la sine. (Moment de tăcere) Observarea realităţii Cei care au posibilitatea să navigheze pe internet să încerce să caute adresele la care întâlnesc următoarele trei cuvinte: Maria, Madona, sanctuare. În câteva secunde li se vor afişa pe ecran mii de sit-uri. Dar în mijloc, între Madona zăpezii şi sfânta Maria a harurilor, vor găsi înşirate şi sit-urile dedicate starului rock Madona, cu discurile şi fan club-urile sale, chiar şi fotografiile sale. Totul este confuz, fără nici un fel de ierarhie, amestecat într-o dezordine care îl obligă pe cel ce navighează la un exerciţiu dur de discernământ. Ce este cu adevărat important şi ce este superfluu sau chiar rău? Este o situaţie obişnuită pe care o întâlnim în zilele noastre, care amestecă şi face ca ideile, valorile şi principiile să fie confuze. Şi Mariei i se întâmplă acelaşi lucru. S-a întâmplat mereu la fel, dar astăzi într-o mai mare măsură. Este din ce în ce mai greu să diferenţiem devoţiunea adevărată care ne conduce la Isus prin Maria şi devoţiunea care se opreşte la miracol, real sau presupus, la folclor, la aparenţe. Este foarte dificil şi, ca niciodată până acum, poporului creştin i se cere o inteligenţă creştină foarte ascuţită şi o mare capacitate de discernământ. Pe de altă parte, Maria este figura feminină gingaşă şi puternică. Şi, prin excelenţă, este mamă perfectă. Prezenţa sa în credinţa catolică este semnul unei credinţe care nu renunţă la gingăşie. Dar câteodată se are impresia că, inconştient, în ea prind din nou viaţă vechile nostalgii ale divinităţii materne, de apă şi pământ, primitoare şi dătătoare de viaţă (mituri). Madona post-modernă, care pare că se confundă printre miile de imagini, ne obligă să recunoaştem şi să conservăm adevărul şi ceea ce este bun şi să aruncăm falsul şi ceea ce este superfluu. Este o operaţie dură şi uneori chiar dureroasă, ca atunci când Biserica intervine pentru a frâna şi modera unele manifestări considerate exagerate sau nepotrivite, chiar nocive, generând astfel suferinţă multor persoane devotate ei. Madona post-modernă ne obligă să o frecventăm cât mai des, pentru a o putea recunoaşte şi iubi în haosul acestui sfârşit de secol (U. Folena, Mesagerul sfântului Anton, mai 1998) (Notă: Se va putea folosi şi răspunsul dat în Lumina creştinului 12(108), p. 26, cu privire la Medjugorje) Confruntare şi anagajare Întrebări pentru discuţiile în grupuri mici Ce pericole întâlneşte astăzi devoţiunea faţă de Maria? Ştim să ne sprijinim pe Maria ca pe o mamă care ne poate ajuta să-l imităm pe Cristos? Ştim să respingem manifestările nepotrivite şi falsele devoţiuni? Ce criteriu ne conduce pentru acest discernământ? Cum influenţează figura Mariei viaţa noastră de credinţă? Ce tip de spiritualitate ne ajută să ne maturizăm? În ce moduri o adevărată devoţiune mariană poate deveni o cale ce determină creşterea credinţei şi vieţii bisericeşti? Cum trebuie valorizate diferitele expresii ale devoţiunii mariane prezente în propriul ambient? Care sunt aspectele experienţei de credinţă ale Mariei din Nazaret care trezesc întrebări astăzi în experienţa noastră creştină la nivel personal, familial şi comunitar? Rugăciune Rugăciune comună (Se pot face intenţii spontane) (Se poate folosi şi Magnificat) Tatăl nostru Rugăciune finală Apărând printre noi, creaturile sale, Creatorul a arătat o nouă creaţie, deoarece a încolţit în sânul nepătat şi l-a păstrat neatins aşa cum era, aşa încât noi, contemplând acest lucru minunat, să ne îndreptăm spre ea, exclamând: Bucură-te, floare a nestricăciunii; bucură-te, coroană a curăţiei. Bucură-te, tip strălucitor al învierii; bucură-te, revelatoare a vieţii îngerilor. Bucură-te, pom cu roade bune din care se hrănesc credincioşii; bucură-te, copac cu ramuri impunătoare sub care se adăpostesc mulţi. Bucură-te, tu care l-ai purtat în sân pe călăuza celor rătăciţi; bucură-te, tu care l-ai născut pe eliberatorul sclavilor. Bucură-te, mijlocire la Judecătorul cel drept; bucură-te, iertarea atâtor păcătoşi. Bucură-te, haină ce îmbraci pe cei care sunt lipsiţi de încredere; bucură-te, iubire ce învingi orice dorinţă. Bucură-te, mireasă şi fecioară! (Liturgia bizantină, Acatistul Maicii Domnului, 13).
Posted on: Wed, 06 Nov 2013 04:15:12 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015