Ce înseamnă Tatăl nostru? (Mt 6,5-13) Reflecţie biblică Când vă rugaţi, nu fiţi ca făţarnicii care se roagă stând în picioare în sinagogi şi la colţurile drumurilor pentru a fi văzuţi de oameni. Adevăr vă spun: şi-au primit răsplata. Tu însă când te rogi, intră în camera ta şi închizând uşa, roagă-te Tatălui tău care este în ascuns; şi Tatăl tău care vede ce faci tu în ascuns îţi va răsplăti ţie. Când vă rugaţi, nu spuneţi vorbe multe ca păgânii; ei cred că din cauza vorbăriei lor vor fi ascultaţi. Nu fiţi ca ei, pentru că ştie Tatăl vostru ce aveţi nevoie înainte ca voi să-i cereţi. Aşadar, când vă rugaţi spuneţi: Tatăl nostru, care eşti în ceruri, sfinţească-se numele tău, vie împărăţia ta, facă-se voia ta, precum în cer aşa şi pe pământ. Pâinea noastră cea de toate zilele, dă-ne-o nouă astăzi şi ne iartă nouă greşelile noastre precum şi noi iertăm greşiţilor noştri şi nu ne duce pe noi în ispită, ci ne mântuieşte de Cel Rău. (Alte lecturi: 1Cr 29,10-20; Dan 6,11-15; Lc 11,9-13; Fil 4,4-7) Observarea realităţii Regina Victoria, puternica suverană a Angliei, nutrea o profundă afecţiune pentru soţul ei, Albert de Coburg. Acesta nu putea să poarte titlul de rege şi nu avea un rol public. Deşi se iubeau cu adevărat, din când în când cei doi se mai şi certau. Într-o zi, după o discuţie mai aprinsă, principele Albert s-a închis în camera lui. Puţin după aceea, Victoria s-a dus la el şi a bătut la uşă. Cine e? a întrebat Albert. Regina Angliei, răspunse ea. Uşa a rămas închisă şi tânăra soţie a mai bătut o dată. Cine e? Regina Angliei! Tăcere. Şi aşa a fost de câteva ori. În sfârşit: Cine e? Soţia ta, Albert, a răspuns Victoria. Şi uşa, imediat, i s-a deschis. De multe ori, Dumnezeu a bătut la uşa oamenilor. Cine eşti? Sunt Dumnezeul tău! Uşa a rămas de multe ori închisă. În sfârşit: Cine eşti? Sunt Tatăl tău! Şi uşa s-a deschis. Tatăl nostru este modelul tuturor rugăciunilor, este sinteza întregii evanghelii. Locul ei, conform evanghelistului Matei, este în centrul cuvântării de pe munte, adică în centrul programului de viaţă al ucenicilor lui Cristos. Ea slujeşte pentru a cere ca să vină împărăţia lui Dumnezeu în mod deplin şi ca noi să putem trăi în aşa fel încât să o primim. La rândul ei, Biserica recunoaşte dintotdeauna locul central al acestei rugăciuni. Primele generaţii creştine o recitau de trei ori pe zi. Neofiţii o primeau ca un consemn solemn în timpul iniţierii. Celebrarea Liturghiei o aşază între rugăciunea euharistică şi ritul Împărtăşaniei, pentru a cere ca Împărăţia, împlinită deja în Cristos mort şi înviat, să se împlinească şi noi. Liturgia orelor o include în cele două momente principale: Laudele şi vesperele. Tatăl nostru este Dumnezeu, pentru că Duhul Sfânt ne implică personal pe fiecare dintre noi în raportul filial, dar în unire cu Cristos şi cu ceilalţi. Fiecare se simte iubit în Cristos şi îi primeşte pe ceilalţi ca fraţi în marea familie care este Biserica. Rugăciunea adresată Tatălui comun nu poate să nu fie solidară cu toţi şi pentru toate trebuinţele. Confruntare şi angajare Întrebări pentru discuţiile în grupuri mici Ce aduce nou faptul că Dumnezeu este descoperit ca Tată? Care este semnificaţia rugăciunii creştine? Cu ce atitudini trebuie să ne rugăm? Care sunt cele mai mari dificultăţi pe care la întâlnim în rugăciune? Cum trebuie să învăţăm să ne rugăm în experienţa noastră concretă? Comentaţi afirmaţia: Fiecare om este un cerşetor şi, mai înainte încă, un interlocutor al lui Dumnezeu, căutat şi iubit. De ce Tatăl nostru este numită Rugăciune domnească? De ce Tatăl nostru este modelul tuturor rugăciunilor şi sinteza evangheliei? Unde se întâlneşte rugăciunea Tatăl nostru în viaţa liturgică? Recunoaşteţi din textul biblic cererile prezente în această rugăciune. Căutaţi să le înţelegeţi, eventual pe grupe. Ce implicaţii credeţi că ar avea pentru viaţă primele două cuvinte din rugăciune? Rugăciune Rugăciune comună Ps 63,2-8: Dumnezeule, Dumnezeul meu, pe tine te caut dis-de-dimineaţă, însetat este de tine sufletul meu, tânjeşte după tine trupul meu, ca un pământ pustiu şi neumblat şi fără apă. De aceea în locul cel sfânt m-am înfăţişat ţie ca să văd puterea şi slava ta. Că mai bună este mila ta decât viaţa: buzele mele te vor lăuda. Pentru aceea te voi binecuvânta în viaţa mea, în numele tău voi ridica mâinile mele. Întocmai ca de măduvă şi de grăsime se va sătura sufletul meu şi cu buze de bucurie te va lăuda gura mea. Îmi aduc aminte de tine în aşternutul meu, în ceasuri de veghe mă gândesc la tine căci ai fost ajutorul meu şi sub acoperământul aripilor tale mă voi bucura. (Se pot face şi intenţii spontane) Tatăl nostru Rugăciune finală Eu te invoc, Dumnezeu al adevărului, în care, de la care şi prin care toate sunt adevărate; Dumnezeule, de care dacă fugi înseamnă să cazi, la care dacă te întorci înseamnă să învii, în care dacă rămâi înseamnă a te edifica în mod solid; Dumnezeule, pe care nimeni nu-l pierde dacă nu cade în înşelătorie; pe care nimeni nu-l caută dacă nu-l previne harul; pe care nimeni nu-l găseşte dacă nu este purificat; Dumnezeule, pe care a-l părăsi înseamnă a muri, a-l aştepta înseamnă a-l iubi, a-l intui înseamnă a-l avea; Dumnezeule, spre care ne împinge credinţa, spre care ne înalţă speranţa, cu care ne uneşte dragostea; Dumnezeule, numai prin care putem să-l învingem pe duşmanul nostru, învredniceşte-ne să fim ascultaţi (Sfântul Augustin, Solilocvii, 1,3).
Posted on: Fri, 25 Oct 2013 04:40:19 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015