Ceea ce va voi scrie azi, v-am spus de mii si mii de ori, uneori fragmentat mesajul, caci intotdeauna cand ma gandesc la voi si la copilaria mea alaturi de voi plang ca bleaga. Ma emotionez mereu si cred ca asa-i firesc sa am nostalgia copilariei mele, sa am dorul ala ucigator pentru anumite clipe care-au fost si nu mai vor fi niciodata… Ma gandesc cu un dor nesfarsit la clipele cand va vedeam intrand pe usa casei,la plimbarile cu voi hai-hui peste tot, mi-e dor de atatea si atatea tabere si excursii facute , de zilele de scoala cand imi impleteai tu mama parul asa cum numai tu stiai si imi puneai agrafe colorate si imi spuneai sa stau locului ca sa ma faci fetita frumoasa,mi-e dor rau sa mancam impreuna zilnic si sa barfim cate in luna si-n stele, sa va vad zi de zi cum va randuiti prin casa si discutati probleme de oameni mari , mi-e dor sa vin cu voi la scoala si toti copiii de la clase sa ma primeasca in bancile lor si sa ma invidieze ca am o mama atat de frumoasa si un tata atat de misto, mi-e dor de zilele in care mergeam impreuna prin oras si mancam pe la cofetarii prajituri care mi se pareau a fi cele mai bune de pe pamant, mi-e dor in fiecare zi de prajiturile de casa facute de mainile tale mama...mi-e dor sa ma strigati prin casa si sa-mi faceti de ziua mea acelasi tort de ciocolata decorat asa cum numai tu mama stii sa il faci, sa ma strangeti in brate seara la culcare si sa adormim iar imbratisati asa cum s-a intamplat zi de zi pana in adolescenta mea si pana in maturizarea mea brusca, sa imi pun capul in palmele voastre si sa-mi sarutati lacrimile sarate pe care le-am plans atatea nopti la primul meu esec in dragoste, mi-e dor sa-mi spuneti de cele mai multe ori in ultima vreme ca ” suntem langa tine” si eu sa va implor sa rezolvati problemele mele pentru ca “voi puteti sa faceti orice in viata asta!”, mi-e dor de noi ca un intreg,de rasul vostru la copilariile mele pe care le luam atat de personal si credeam cu atata tarie in ele, mi-e sufletul mistuit de dorul clipelor cand veneam acasa de la scoala,liceu si totul era pregatit fara sa misc un ac, mi-e dor de statul la taclale cu tot neamul, de noptile de vara cand pierdeam vremea in capatul strazii la povesti cu alti prieteni de-atunci, mi-e dor sa-mi dati carti de citit si sa ma puneti apoi sa vi le povestesc, sa ma ascultati continuu cu problemele si pasiunile si iubirile mele, sa mergem pe strada imbratisati si sa imi rupeti obrajii cu pupaturi apasate prin care-mi dadeati o iubire imensa care atunci simteam ca ma sufoca,sa mergem peste tot, sa radem pana nu mai putem de joaca pe care o faceam doar eu si cu voi doi pierzand vremea in felul nostru, sa radem mult fara sa fim stresati de nimeni si nimic, sa imi mai faca tata omleta dimineata asa cum doar el stie si tu mama sa-mi faci cei mai buni cartofi prajiti din lume si eu sa declar ca e felul meu de mancare preferat, mi-e groaznic de dor de toate sarbatorile din copilarie, cu cata dorinta le asteptam si de Craciun pandeam mosul sa il prind, sa mergem in magazine si sa-mi cumparati chiar daca erau ultimii vostri bani,cele mai frumoase lucrusoare, mi-e dor de tot ce m-ati invatat, de tot ce-mi povesteati si de tot ce imi spuneati, de povestile lungi si siropoase pe care le-ati trait in tineretile voastre, povesti ce mi se pareau desprinse din cel mai frumos film vazut de mine vreodata,mi-e dor sa plang si voi sa-mi stati alaturi si sa imi tineti moralul, sa ma certati si sa ma faceti sa uit de tot raul care-mi face zilele amare, mi-e dor sa nu stiu de nicio grija, sa fiu iar fetita cu 2 codite, imbracata in cel mai curat sortulet albsatru, pe care tu mami mi-l puneai pe spatarul scaunului, sa ma invatati sa scriu romaneste si sa vorbesc corect dandu-mi dictari , sa ne strangem tare de tot in brate si sa imi repetati cat de mult ma iubiti, mi-e dor de mirosul tau de parfum mama atunci cand plecai la serviciu, de obrajii tai tata pe care ii mangaiam si-i pupam apasat caci eu altfel nu stiu sa pup ca asa m-ai invatat, mi-e dor de mana ta frumoasa mama cu degete subtiri, mi-e dor de clipele cand va vedeam venind agale sa ma luati de la gradinitia, imi este dor de clipele cand ma ducea tata cu bicicleta si traiam fericirea cea mai mare, mi-e dor sa fiu copil.
Posted on: Sat, 20 Jul 2013 06:13:59 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015