Cei din IICCMER mă dejamăgeau profund, uneori discursul lor fiind "legionaroid": Biserică, Neam, Țară. Dar văd că apare un curent mai critic între ei (un val tânăr), un curent care critică derapajele "legionaroide" (din păcate, în staful IICCMER este plin de monarhiști, deci oameni deseori agresivi cu tot ceea ce comunismul-real a produs, negând orice "bun" al acelei perioade; fiind niște "gulere albe", cu burse substanțiale, ei parcă sunt orbi, și nu înțeleg ce a însemnat să ai o locuință, un loc de muncă stabil, o remunerație care îți permitea să te bucuri de zilele însorite, atâtea câte erau totuși într-un regim opresiv; că asta a fost! deci nu putem spăla comunismul-real oricât detergent am folosi!). Trebuie să depășim discursul alb-negru, să înțelegem că acel comunism-real nu a fost totalmente negru, cum ceea ce e acuma nu e deloc alb (pentru unii este chiar invers), că perioada interbelică nu a fost ceva idilic (nu am fost grânarul Europei, prima "dictatură" a fost aceea a camarilei carliste, că am avut un 1907, un 1933). Cred că studiul acelei perioade are nevoie de oameni care pot aprecia și condamna nuanțele de gri ale trecutului (interbelic, postbelic-comunistoid), dar și cele ale prezentului. ziaruldeiasi.ro/stiri/neolegionarii-i--12163.html
Posted on: Sat, 08 Jun 2013 11:10:58 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015