Credeam cândva că oamenii nu se pot înlocui. De aceea am suferit foarte mult după fiecare despărţire de oameni care au făcut parte din viaţa mea. Pe unii i-am implorat să nu plece, cerându-mi iertare pentru greşeli pe care nu le-am înfăptuit, trăind cu impresia că nu am fost destul de bună pentru ei, că nu am făcut destul pentru ei, că nu i-am meritat și condamnându-mă pentru toate neputinţele mele. Apoi, am realizat că m-am învinovăţit degeaba şi am înțeles că doar iubirea poate ține oamenii legaţi… şi că în relaţiile care s-au sfârşit, tot ceea ce a lipsit a fost, de fapt, iubirea. Cu timpul am învățat că singurii oameni de neînlocuit sunt părinţii, copiii şi fraţii. Restul, sunt doar pasageri prin viaţa noastră. Prietenii, amicii şi chiar oamenii cu care împărţim povești de dragoste, sunt trecători şi pot fi înlocuiţi. Cred că fiecare om are timpul lui precis în viaţa noastră... Şi, chiar dacă visăm să fim împreună cu cineva până la sfârşit, nu toate poveştile au un final fericit. Ne despărţim şi suferim o perioadă, ne condamnăm şi ne învinovăţim, devenim precauţi cu oamenii pe care-i întâlnim, trăim cu teama de singurătate, trăim cu impresia că viaţa noastră nu va mai fi la fel fără oamenii din trecut, ca mai apoi să ne resemnăm în faţa pierderilor şi să începem alte povești de iubire și de prietenie…
Posted on: Fri, 26 Jul 2013 19:06:51 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015