Cu adevărat remarcabilă este însă, dacă privim prin comparație cu modul în care se petrec lucrurile le noi, toleranța de care au dat și dau încă dovadă londonezii. Atît cetățenii de rînd, cît și autoritățile, au înțeles că trebuie să își împartă traiul de zi cu zi cu animalele venite din pădure, să se adapteze, atît oameni, cît și lighioane, noului mediu. Nu au trecut la exterminarea organizată a animalelor. Nu le-au privit ca pe o amenințare, nu au fost duse campanii violente și isterice împotriva lor. Pe vulpi, dar și pe celelalte viețuitoare ale pădurii, nu le privesc strict ca pe o eventuală sursă de contaminare cu rabie, jigodie sau alte boli specifice. Nu s-a gîndit nimeni să le sterilizeze, pentru a scăpa în acest mod de ele pe termen lung. Nu a făcut nimeni afaceri pe seama lor, nici campanie politică, nu s-a trecut la otrăvirea, împușcarea sau închiderea animalelor în lagăre de exterminare. Din contră, am putea spune, cei mai mulți dintre londonezi se bucură de avantajele traiului alături de animale. Chiar dacă provoacă și mici inconveniente și le mai strică celebrul gazon englezesc sau le mai fură din alimentele lăsate nesupraveghete prin grădini, oamenii au înțeles că animalele sînt o binecuvîntare pentru traiul în mediul urban, pentru viața aglomerată, îmbîcsită și automatizată pe care societatea contemporană îi silește să o ducă. Mulți dintre locuitorii Londrei sînt fericiți că pot hrăni animalele, că pot interacționa cu ele, că le pot observa și îi pot bucura pe cei mici cu întîlniri și experiențe care mai de care mai inedite. Ba, mai mult, au fost create centre în care sînt tratate animalele bolnave sau accidentate. Din interacțiunea om-animal cel șifonat iese adesea animalul, fie lovit de mașini, prins în diferite situații în care "viața la oraș" se dovedește a fi o adevărată capcană, fie intoxicat cu substanțele periculoase produse de om pe care, neștiutor, le înghite pentru a-și potoli foamea. Londonezii au înțeles asta și fac tot posibilul să își trateze concitadinii patrupezi pe care îi rănesc, de multe ori involuntar. Un număr mare de voluntari se ocupă de aceste centre pentru îngrijirea animalelor, adevărate sanctuare care de cele mai multe ori sînt mai dotate decît multe din spitalele umane din România. Deși se spun multe lucruri negative despre ei și li se pun multe rele în cîrcă, cel puțin în această privință, englezii au știut să arate că posedă cu asupra de măsură calitățile care separă într-adevăr oamenii de animale: toleranța și compasiunea. De cealaltă parte, deși se bat cu moaștele în piept că sînt creștini de două mii de ani, leagănul Europei, buricul Pămîntului, românii dau dovadă de o cruzime și de o violență inimaginabile la adresa celui despre care se spune, nu fără temei, că este cel mai bun prieten al omului. Cîinii fără stăpîn care își duc viața prin marile orașe, departe de a fi animalele sălbatice venite din pădure în Londra, sînt uciși fără milă, loviți, otrăviți, chinuiți, torturați. Autoritățile locale și nu numai își fac adevărate titluri de glorie din a extermina un număr cît mai mare dintre cei ce nu au nici o vină că trăiesc pe străzi. Cîinii au fost transformați într-o adevărată problemă națională, o amenințare la adresa românilor cei diafani și neajutorați. Se fac adevărate afaceri pe spatele unor suflete nevinovate, se cîștigă alegeri prin promisiuni privind un pogrom pe scară cît mai largă.
Posted on: Sun, 15 Sep 2013 11:48:14 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015