Cu tine prin ploaie Cosma Ov Implinirile vietii se croiesc cu lucruri mici... Din fapte bune, din fapte rele si din viata fiecaruia care...care mereu se gandeste la prezentul sau... Nu e nevoie sa treiesti numai din amintiri, dar nici sa traiesti doar cu speranta. Incearca sa iti croiesti viitorul, gandindu-te la prezent! Poate ca viata iti da lectii grele, pe care nu le-ai fi dorit... Poate ca multi nici nu inteleg acele lectii si raman in intunericul monoton al fiecarei zile. Nu la fel au facut si cei acesti oameni despre care o sa va povestesc eu usor, usor. Esti sigur ca vrei sa faci asta?... Asa a inceput povestea unor tineri care au decis ca ei au fost facuti unul pentru celalalt. Da!, a spus el, iar ea foarte emotionata, nu a ezitat nici o clipa in a-l lua de sot. Se numeau Flavius si Caterina. El un nimeni a-l societatii, dar unul din cei mai respectati pustani ai orasului, nu pentru ca se ocupa cu fel de fel de lucruri josnice, ci pentru ca era un mare om, iar ea, fiica celui mai bogat om de prin acele parti, asta punandu-le multe probleme in timp. Caterina si tatal ei, erau doua lumi diverse, doua persoane care erau total diferite. Mama fetei murise cand avea doar cinci ani, iar ea a ramas cu tatal ei, lipsita de libertatea pe care o putea avea un copil si constransa la o viata mai mult militareasca decat copilareasca. Insa de mica, ca oricarui copil, ii placea sa stea cu prietenii si de multe ori fugea de acasa doar sa stea cateva ore sa se joace cu restul copiilor din parcul din spatele blocului, fiind insa constienta ca pentru o ora de libertate, ar fi fost pedepsita cel putin doua saptamani. Cat despre Flavius, s-ar putea scrie mii de pagini, despre viata si soarta batjocorita prin care trecea. Crescand a inteles ca e nevoie de o schimbare si sa se adune, luptand pentru o viata modesta si un trai cat de decent. Era de dimineata pana seara plecat de acasa. Locuia cu bunicii sai. Nu avusese parte nici el de caldura mamei, dar nici de cea a tatalui sau pentru ca l-au patrasit amandoi, iar bunicii au hotarat ca il v-or creste ei. Le era foarte drag de cand era cat un ghemotoc! La scoala nu era un elev model la invatatura, dar stia sa se descurce mereu. A renuntat la scoala pe la optsprezece ani si a hotarat ca bunicii sai aveau acum nevoie de o mana mai serioasa de ajutor. Cunostea multa lume si multi i-ar fi sarit oricand in ajutor, asa ca a profitat in scopuri ce lasa de dorit in zilele noastre. Isi aduna tovarasii in incercarea de a oferi un viitor mai bun altora, un viitor mai curat... Ajutau mereu la curatenia orasului si nu le era rusine si nici nu cereau ceva in schimb nimanui. Cu astfel de fapte, a ajuns un OM in jungla societatii in care traia. Intr-o zi, l-a prins ploaia plimbandu-se pe bicicleta. Era destul de puternic vantul si la un semafor o batranica astepta sa treaca strada. Nu a-r fi reusit singura sa treaca prin apa care ii trecea peste pantofi si nici de vantul care parea c vrea sa spulbere orice gaseste in cale. Nici nu a fost nevoie de prea mult timp de gandire si ea a mers sa o ajute. A lasat bicicleta si a ajutat batranica sa ajunga in scara blocului, care era chiar peste strada. Baiatul insa, a avut o surpriza cand a vrut sa isi continuie strada spre casa; bicicleta nu mai era pe marginea strazii, acolo unde o lasase cu un minut in urma. Avea o privire lunga si ganditoare... De la o fereastra aude pe cineva strigand: Naa maa!! Mai ajuta babele, ca ajungi in pielea goala acasa.... A plecat capul si a plecat pe jos dar vantul si ploaia se intetise de parca cineva le fugarea din urma. A decis sa se opreasca la intrarea unui bloc, in speranta ca poate... Se mai linisteste vremea... Dar cum toate se intampla cu un scop anume, a iesit din acel bloc, Caterina. Au fost cateva momente de liniste, de parca ploaia disparuse si vantul a plecat pe alte cai si au fost urmate de patru ochi ce se priveau. El stia ca e fiica unui bogatas si a renuntat la orice vorba, cu teama ca v-a fi respins dar mare i-a fost surprinderea cand fata s-a asezat langa el si a inceput sa-i vorbeasca... -Astepti pe cineva? -Dar tu pe vremea asta, nu ai nimic mai bun de facut? ii raspunde el uimit de intrebarea fetei. Apoi el s-a ridicat si a dat sa plece iar fata la prins de geaca... -Deja pleci? De ce nu vrei sa vorbim? -Nu vreau sa ma gaseasca tactu cu tine! Stiu ca o sa ai probleme. -Hmm... Asta era! Pai hai sa plecam amandoi, asa nu ne gaseste., spune ea zambind. -Atunci eu o sa am probleme mai mari ca tine! afirma el. Dar pana la urma Caterina la convins pe Flavius sa o ia cu el sa schimbe doua vorbe, acasa la el, acasa la bunici. Intre timp, tatal ei a ajuns acasa si a descoperit lucrul care il infuria mai tare decat orice; Caterina lipsea de acasa fara voia lui. A tot incercat sa o sune, dar fata nu avea de gand sa ii raspunda, dar baiatul, constient de ceea ce i se putea intampla fetei, a convinso sa raspunda la telefon... Au urma zece minute de liniste deplina, in care cei doi nu au schitat nici o miscare si nici un sunet, ascultand urletele tatalui Caterinei. Ea nu a mai rezistat la un moment dat, a luat usor telefonul de la ureche, a inchis si l-a aruncat in perete, rabufnind in plans, incepand sa-si povesteasca viata de calvar pe care a avut-o acasa, inca de cand era mica. Bunicii lui Flavius, ascultau plini de lacrimi, plini de ganduri. L-au chemat pe baiat in camera alaturata, rugandu-l sa ii spuna fetei ca poate ramane o vreme la ei, cu toate riscurile care si le asumau. Baiatul ii privea speriat, a inghitit in sec, apoi a mers la Caterina. Cu un gest tandru, i-a ferit parul, i-a ferit parul care ii acoperea ochii, i-a sters lacrimile, iar ea la privit aproape zambind. In inima ei se confruntau acum mai multe sentimente, dar care emanau o bucurie imensa pe chipul Caterinei. Cu o voce tremuranda, stiind ca isi pune viata in pericol, ii spune fetei: Poti ramane la noi o vreme.... In casa se instalase o tacerea profunda. Caterina nu avea Credinta in Dumnezeu, din cauza vietii pe care o avusese, dar... S-a ridicat de jos, a intors capul spre o icoana din camera lui Flavius si cu o voce ca de zana, a soptit: Iti multumesc Doamne!, apoi a alergat la bunicii baiatului si i-a imbatisat palngan, multumindu-le in nenumarate randuri. Flavius era foarte emotionat de ce se petrecea, dar in mintea lui se duceau grele razboaie ce il macinau. Si fata a ramas... Tatal fetei nu stiu de unde sa inceapa sa o caute pe Caterina si nu ia mai ramas decat sa spere ca intr-o zi se va intoarce. Trecuse-ra deja doua saptamani de cand Flavius dormea pe podea, doar de dragul fetei. Nu era exact asa cum isi imagina el ca poate fi fiica unui bogatas. Dis-de-dimineata, fata pregatea singura micul dejun pentru toti membrii casei si pana seara nu se oprea din treaba. Toti erau mandru sa o aiba alaturi. Flavius insa era preocupat, pentru ca nu a-r fi putut sa o tina ascunsa pe Caterina pentru totdeauna acasa la bunicii lui si a convinso pe fata de a face o nebunie; sa mearga amandoi la tatal ei si sa ii explice totul si ce are de gand sa faca fata mai departe. Tatal ei nu iesise de multe zile din casa, iar nervii si ura care il cuprindeau mereu, acum erau transformati in tristete si valuri de lacrimi. Era disperat! A-r fi dat toti banii sai, doar sa isi revada fiica. Cei doi, au ajuns la usa apartamentului unde locuia tatal Caterinei. S-au oprit o clipa acolo si au ascultat suspinele grele care parca strigau dupa Caterina. Apoi, apoi au intrat; -Tata... Tata, am venit acasa... Ca un fulger, tatal fetei a plecat indata holul casei, apoi a impietrit. Vazand ca fata era insotita de un baiat, deja se gandea la ce era mai rau, dar fata i-a zambit scurt dupa care a inceput sa ii spuna totul... -Stai linistit tata... Nu mi-a facut nimic rau. El m-a ajutat sa ma pot intoarce acasa., dar tatal Caterinei parca vazuse o fantoma; nu isi lua ochii impietriti de la Flavius. -Ne cunoastem?, intreaba mirat baiatul. -Zici ca tu ai ajutat-o pe Cati amea? -E un fel de a spune ca am ajutat-o..., a mormait baiatul lasand privirea in podea. -Hai! Intrati! Am o foarte mare surpriza pentru voi doi. a zis tatal Caterinei plin de lacrimi. Vezi tu, eu pe tine te cunosc. si iar acel moment de liniste a cuprins de aceasta data casa imensa a tatalui Caterinei. Da, chiar il cunosc si...vreau sa iti spun ca, bunicii tai... -Ii cunosti pe bunicii mei?!?, intrerupe Flavius uimit. -Nu ma mai intrerupe! Da, ii cunosc si...ei nu sunt bunicii tai; nici macar nu sunt rude cu tine, dar vad ca te-au crescut si te-au educat bine, chiar mai bine decat a-s...hmmm...a-r fi facut-o mama si tatal tau. -Nuu... Nu e adevarat, aberezi... Nuu te creed!!. A urmat un urlet ce a iesit din adancul inimii lui Flavius care era patruns de intuneric. Si din acel moment, viata baiatului, se faramitase in miliarde de bucati. Nu mai era sigur nici de numele pe care il purta. Seara, Caterina, dupa ce a discutat cu tatal ei si a aflat toata povestea, a mers la Flavius acasa, unde parca norii se erau atrasi cu un magnet iar ploaia de lacrimi din ochii baiatului parea fara sfarsit. L-a gasit dormind pe Flavius, pe o perna inundata de lacrimi si cu o poza ce o tinea strans la piept. Era o poza cu el si cu cei pe care ii credea bunicii lui, cei care i-au fost mama si tata, bunica si bunicu si cei care l-au facut un mare OM. -Imi pare rau..., a soptit Caterina. -Nu ai de ce, nu e vina ta. a adaugat bunicul. Fata le-a cerut bunicilor lui Flavius sa o lase sa doarma la ei, ca dimineata sa ii spuna tot ce aflase despre el. A dormit pe podea, acolo unde baiatul a dormit doua saptamani, pentru ea. S-a trezit inaintea lui dimineata si il astepta cu micul dejun, privindu-l cum doarme. Imediat ce a deschis ochii, Caterina i-a sarit in pat; -Tata mi-a spus ca...nu e tata!... Si eu am fost infiata. Demult, pe cand eram noi mici, tatal meu, alaturi de mama, se ocupau de un orfelinat. Din cauza unor probleme, toti copiii au fost mutati in diverse locuri, doar noi doi nu mai aveam loc in celelalte orfelinate si oamenii care ne-au crescut, atunci s-au indurat de noi si ne-au luat la ei. -Dar de ce familiile unde am fost primiti nu au si alti copii? Copii lor... a soptit baiatul. -Probleme de sanatate., intervine bunica care venise cu niste prajiturele abia scoase din cuptor. Dupa aceste intamplari, tatal Caterinei, era parca de nerecunoscut. Prietenia celor doi tineri, se transformase acum in iubire si erau mereu impreuna. Erau invidiati de multa lume, dar si foarte apreciati de si mai multa lume. Intr-o dupa-amiaza, s-au intalnit sa planuiasca o petrecere pentru tatal Caterinei care avea sa implineasca cincizeci de ani. Dupa doua zile, in ziua petrecerii, se aflau cu totii acasa la Caterina; rude si prieteni ai tatalui ei dar si bunicii lui Flavius. Petrecerea a avut mare succes in a deschide inima tatalui Caterinei. Dupa petrecere, cei doi tineri, alaturi de bunicii baiatului si de sarbatorit, au ramas sa schimbe cateva vorbe. -Stiu ca fiica mea s-a atasat foarte mult de domniile voastre. Stiu ca aveti o situatie financiara slabuta si stiu ca nici nu vreti sa plecati vreodata din casa voastra; dar asta nu inseamna ca eu nu va pot ajuta! De maine in colo, toate facturile voastre vor veni la mine si...am mai auzit ca prietenia fiicei mele cu nepotul dumneavoastra, a depasit de mult pragul de prietenie si stiu ca vreti sa stati impreuna, de aceea maine mergem sa va arat casa care am cumparat-o pentru voi. De toate cheltuielile ma ocup eu! -Ce vreti sa spuneti cu >a depasit pragul de prietenie
Posted on: Thu, 17 Oct 2013 21:29:52 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015