Cuplul spiritual. Cum reușim să ieșim din capcana visului? Solidari în suflet, întru Spirit Anda şi Cristian au căpătat o nouă motivaţie, care să menţină unitatea cuplului în ciuda oricăror dificultăţi. Aveau nevoie de o viziune spirituală reală, care să accepte suferinţa, mânia, frica şi conflictul, o viziune care să le permită să treacă dincolo de ele în aşa fel încât relaţia să nu fie doar rezistentă, ci şi mai profundă. Ei spun că unitatea unui cuplu iubitor poate fi păstrată printr-o concepţie comună asupra cuplului privit ca o cale spirituală. Această VIZIUNE reuneşte părţile cele mai bune ale celor două abordări, cea psihologică şi cea spirituală şi implică o deplasare radicală a centrului de gravitaţie al relaţiei. Scopul cuplului lor nu mai este simpla împlinire a nevoilor individuale. Relaţia lor nu mai este doar un contract de comoditate reciprocă. Au alt scop comun – să descopere cine sunt cu adevărat, aducând în fiecare aspect al vieţii lor cotidiene compasiunea, conştiinţa şi sinceritatea. Descoperind ce anume le blochează dragostea, Anda şi Cristian se deschid unor posibilităţi mai înalte. Nu mai sunt adversari în jocuri de putere, ci devin prieteni spiri-tuali într-o călătorie de explorare; în loc să se confrunte în caz de conflict, sunt aliaţi într-un efort solidar de al-chimizare a fricii, vinovăţiei şi a inconştienţei. Îşi unesc forţele pentru a învinge împreună obişnuinţele care produc dizarmonii la nivel fizic, emoţional, mental sau spiritual. Cel care e mai conştient la un moment dat poate deschide calea; atunci când unul e mai puţin lucid, se va baza pe luciditatea celuilalt. “Vechile lupte ne separau, noile lupte strâng legăturile dintre noi. Pentru că nu mai luptăm unul cu altul, ci îşi înfruntă fiecare propriile limite, fiecare se confruntă conştient cu propriul ego” explică Anda. În această căutare, ei învaţă că schimbarea nu se produce prin efort şi rezistenţă, ci prin înţelegere. Învaţă să fie lucizi în momente în care altădată ar fi reacţionat în mod mecanic, să-şi deschidă inima acolo unde altădată ar fi judecat, să privească toate comportamentele ce au la bază mânia, suferinţa şi teama – fiecare pe ale sale sau pe ale celuilalt - ca pe un strigăt de ajutor în vederea vindecării, mai degrabă decât ca pe o ameninţare sau o reflectare a neputinţei. “E un proces continuu de învăţare”, spune Cristian. Amândoi învaţă să comunice într-un mod cu totul nou, care le permite să scape de atitudinea defensivă, spre binele adevăratei lor siguranţe afective. Amândoi sunt atenţi şi creează conştient şi perseverent un mediu emoţional stabil care să facă mult mai uşoară vindecarea rănilor sufleteşti. De ce nu reuşiseră totuşi aceste lucruri înainte? Şi atunci îşi doreau să aibă un cuplu spiritual, şi atunci aspirau la cuplul androginal. Îmi zâmbesc amândoi. “Până la androgin era important să fim umani. Cu adevărat umani. Fiecare cu el însuşi şi cu celălalt. Simţim că abia acum înaintăm pe drumul cel bun, pentru că ne continuăm călătoria spirituală asumându-ne întregul bagaj… şi cele luminoase din noi, şi cele imperfecte.” Anda şi Cristian au dreptate. Cuplul e o şcoală a umanităţii, a umanităţii profunde care, odată atinsă, devine o punte către miezul dumnezeiesc al fiinţei. Nici părinţii noştri, nici şcolile şi nici religia nu ne-au pregătit pentru asta în mod real. Învăţăturile yoga, cursurile şi practica zilnică sunt însă un sprijin şi un îndemn. Ne oferă viziunea şi mijloacele. Ce facem cu darul pe care îl primim este răspunderea noastră. Iar de ceea ce facem depinde ceea ce reuşim. yogamagazin.ro/articol/676/cuplul-spiritual.-cum-reuim-s-ieim-din-capcana-visului.html
Posted on: Sat, 06 Jul 2013 10:42:43 +0000
Recently Viewed Topics
© 2015