Când, Fido… Fido î-şi cere drepturile. Adevărat, l-am neglijat! Sâmbătă. E o seară, perfectă, primăvara s-a hotărât, în sfârșit. Îi pun zgarda şi începem a hălădui. După ce m-am lăsat târât prin toţi boscheţii, îmi cer şi eu drepturile. E o terasă curată, decentă şi la stradă. Sorb din bere, admir viaţa de seară ce începe să anime bulevardul : – Mrrr, zice Fido…Îl aprob. Pe stradă defilează o gașcă ce ar pune pe fugă şi-o legiune romană. 4/4, tatuaţi din cap până-n picioare, plini de lanţuri şi cu limbile ‘împuşcate’ de cercei, în mişcări ‘prăbuşite’ de raperi, inundă defileul trotuarului, gestigulând cabalistic. Ocupă câteva mese. Sunt noncomformişti, tupeişti, şi în ciuda aspectului, civilizaţi. Prind din zbor, stresul unuia din ei, referitor la bozoni şi găuri negre, nelinişte care mută discuţia în zone mai urbane: – O ştii pe Gica?, i-am tras-o, mă! – Papagal, tu, că te măcăne frate-miu!!! unde-i aluniţa? pă stânga sau pă dreapta? Bai pe stânga, fraiere!…Termin berea: – Hai acasă, bărbate…Fido ocoleşte cu tupeu şi micţionează dintr-un picior pe o geaca ţintuită. Iau un viraj brusc şi sar din lac în ‘puţ’. Ea oxigenată, toată numa’ un puf, inimă zglobie, Fido, beagle prostovan… Ea creaţă, lungă şi cam slabă, eu ‘trecut’ da’ cu sclipiri. Fido abordează chinezesc: haifanfân, eu…îmi încerc norocul: – Ce eşti aşa lungă şi slabă? -Nu’s nici lungă, nici slabă şi tu eşti cel mai impertinent tătic pe care a-şi fi vrut să-l am vreodată! Râde, râde cu capul dat pe spate şi Fido se uită interogator la mine: – Ce facem, şefule? N’apuc de-o strategie… mă ia de cot şi mă dirijează spre centru: - O să păpăm îngheţată, multă ingheţată, nuuu?!!! – Dacă… ‘impertinentu’ de tătic’ se caută prin buzunări… e posibil. – Luăm un tort, mare, cu frişcă, şi-l mâncăm la mine!!! Aprind şi beţişoarele!!! – La tine,adică la ai tăi… – Nu, tu, la bunica. Mama e în Italia, am închiriat apartamentul… Mă vede năucit: – E mai central…bunica a murit acu’ vreo 5 ani, e o garsonieră, mai intim… Uşa se inchide în urma noastră cu un clănţănit sec. Un bec… abia la parter. Plutim la vale într-o atmostferă ireală. Undeva, un scrâşnet de mobilă î-mi ridică tensiunea. Fido mârâie înfundat şi se lipeşte de piciorul meu. Parterul… uşa. Afară o sirenă de salvare sfâşie liniştea, lumini de halogen inundă trotuarele, lume ca ziua… Mă uit la Fido. Î-mi întoarce o privire lăcrămoasă – despărţirea a fost cu schelălăieli: – Ce te uiţi…asta-i viaţa!!! Intrăm pe bulevard….Ea roşcovană, fâşneaţă cu o coadă ca un evantai, el Beagle prost, ea brunetă, minionă, cu ochi verzi…eu…smulg zgarda: - Acasă! Prea multă îngheţată te strică la burtă!!! Lăsăm în urma noastră două fiinţe nelămurite. youtube/watch?feature=player_detailpage&v=_MKX2rhpHhU This entry was posted in Uncategorized. Bookmark the permalink
Posted on: Sat, 13 Jul 2013 19:47:04 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015