DAKSHA=o „entitate culturală cuprinsă între 7000 și 3500 î.Hr., axată pe o societate matriarhală, teocratică,pașnică, iubitoare și creatoare de artă.DAKSHA.-------UITATIVA ATENT LA OCHII LOR=CINE ARE OCHII DE VAZUT SA VADA UITATIVA ATENTA LA OCHII LOR4 DACI AUTENTICII 1 DAC FRUMOS IN PORT POPULAR STAPANUL NEMURITOR BASARAB VLAD DRAKUL ZALMOLXIS TATAL CERESC SI CRIST.TOS GRAIUL LOGOSUL VIU FIUL OMULUI..ACEAST ADEVAR E DIN DE VEDERE ISTORIC DIN PUNCT DE VEDERE AL UNIVERSULUI NEAM NOSTRU DAC MIORITIC E DE LA FACEREA UNIVERSULUI-NEAMUL BASARABIILOR ARE 40 =50 DE MILENII PE TERIT0RUL ROMANIEI=RAMANIEI SI AU FOST DACII DE CAND DUMNEZEU BATRANUL MOS A CREAT T0TUL=BASMUL KA EI AU FOST CUMANII NU IL CREDE NICI DACII SUGARII...TEOZOFIAGETA:Totul este în Unu și Unu este în Tot după preceptele teofoziei gețilorPrimul text: ,,Mîntuitorul strălucește și există prin fulgerul ceresc” ne trimite la conceptul religios al Fiului Omului din religia geților care era întruparea voinței Tatălui Ceresc de a zidi lumea tuturor văzutelor și nevăzutelor cu sprijinul Fiului Omului, adică al celui zămislit din piatra născătoare unde s-a izbit fulgerul ceresc, loc de unde s-a născut ființa de lumină, fiindcă Sîntu sau Dumnezeu era considerat ca forma supremă de bunătate și înțelepciune. În fața primului rînd este schițat un fulger așa cum apare el și la schitul Sfînta Ana unde s-au descoperit tăblițele de plumb, fiind și arma lui Jupiter la romani și Zeus la greci. Mîntuitorul a fost trimis pe pămînt prin întruparea luminii cerești în chip omenesc, să le ducă oamenilor atît regulile de conviețuire cît și cunoștințele necesare pentru a-și ușura viața de zi cu zi, iar la geți personajul se numea Sarmis. A doua tăbliță cu conținutul: ,,Locuința și întreaga Zidire sînt binecuvîntate de puterea șarpelui cunoașterii cerești”, este o interpretare care să ne ajute a înțelege cîte ceva din mentalitatea acelor oameni. Cuvîntul emegi ,,ki” pe lîngă sensurile de locuință, așezare sau pămînt mai are și altele pe care nu le-am menționat fiindcă mesajul se raportează la acea mică comunitate umană care folosea altarul de cult cu capul taurului solar. Pentru ei lumea era raportată la neamul sau clanul lor unde locuiau i vecinătă ș țile pe care le cunoșteau din vedere sau poate și o lume fabuloasă prezentată de cei care făceau drumuri lungi, poate chiar peste mări și țări. Pentru cuvîntul ,,pisc” am folosit sensul de înălțimi cerești fiindcă, din necunoaștere, atît religia emeș cît și cea a geților au fost înțelese greșit în privința locului unde trăiau duhurile sau divinitățile lor. Traducerile din emegi/sumeriană spun că divinitățile emeș veneau de pe înălțimile munților dar la ei nu erau munți, iar poveștile spun că zeii lor locuiau în ceruri, adică ,,în înălțimi” expresie folosită și în basmele românești. Și despre religia geților Lactanțiu a scris că divinitățile lor erau ,,din înălțimi”, tradus ca venind din vîrful munților, ori sensul real este din înălțimile cerului. Dar există și informații care spun că deasupra munților noștri erau șapte munți în ceruri unde își avea sălaș chiar Dumnezeu și aceștia formau Cetatea Ziditorului cu Grădina Raiului unde Anu, Senta, Sîntu, Gog sau Domnu se plimba printre pomii vieții cu fructe ale nemuririi, tărîm păzit cu mare grijă de către îngeri! Pe tăblița a doua, după cuvîntul ,,ki” este desenat un șarpe și un cerc cu două linii sus și jos, dar într-o poziție puțin înclinată. Cele două semne sînt simboluri-concept folosite și în scrierea egipteană, ele reprezintînd în fapt idei care ar fi necesitat mult spațiu să fie scrise, dar erau cunoscute de toți cei care mergeau în fața altarului sau făceau parte din comunitatea respectivă. Erau în fapt un cod pe care îl cunoștea numai practicanții cultului respectiv fiind un fel de scriere încifrată tot așa cum era scrierea hieratică veche și hieroglifică egipteană. În mitologia acelor oameni șarpele ca totem reprezenta însăși înțelepciunea și cunoașterea Ziditorului ceresc care s-a perpetuat prin expresia ,,șarpele ceresc”, ,,șarpele cunoașterii cerești” sau ,,puterea șarpelui”, concept teologic existent și în budism dus de neamurile aryas în India pe la începuturile mileniului lll î.e.n. Potrivit doctrinei, această putere se află la baza coloanei vertebrale, necunoscută și încolăcită în jurul ei ca un șarpe adormit. Cînd se trezeşte această energie misterioasă, pătrunde prin toţi receptorii nervoși din regiunea coloanei, situaţi la stînga – Ida şi la dreapta Pingala, ducînd la trezirea energiilor vitale şi benefice care te dus la comuniunea cu energiile supreme cereşti. În teologia budistă cît și lamaistă se spune că Guru Suprem stă pe un tron pe Lotusul cu o mie de petale. Prin puterea şarpelui datorată trezirii lui Kundalini, dirijat de guru uman este condus la picioarele Tatălui Ceresc, se închină şi îşi primeşte binecuvîntarea. Vălul înșelăciunii se ridică pentru totdeauna şi Lumina Clară străluceşte fără oprelişti în inima iniţiatului. Duhul Tatălui Ceresc este în noi și noi sîntem ,,unul” împreună cu tot ceea ce există în jurul nostru, de la lumile inferioare de suferinţă şi pînă la cele mai înalte stări de fericire şi absolută iluminare. Ida era un munte sfînt la frigieni pe care grecii l-au făcut locul de naștere a lui Zeus iar în limba român cuvîntul idiță înseamnă șerpoaică, pingala fiind alt cuvînt pentru imagine, chip sau a se găti frumos
Posted on: Sat, 02 Nov 2013 16:21:56 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015