DESPRE UN ANUME SECRETARIAT SAU CAT DUREAZA ELIBERAREA UNEI ADEVERINTE Zilele trecute, avand nevoie de o adeverinta de la una din institutiile de invatamant la care am studiat, am intrat la secretariatul cu pricina, convinsa fiind din experientele anterioare ca va dura maxim 10 minute. Aci trebuie sa va avertizez ca acesta e un caz izolat...nicaieri asa ceva nu am mai patit... Dar, sa revin. Asa. Am intrat asadar in secretariat unde am gasit doua doamne secretare rasfoind acte. M-am prins numaidecat. Ambele se ocupau de problema unei doamne, mama unui elev. Pana aci nimic deosebit. Am salutat politicos. Nu mi-a raspuns niciuna, doar mamica cu pricina. Am asteptat cu rabdare cateva minute pana sa ma intrebe una dintre secretare ce treaba aveam pe acolo. Dupa ce m-a masurat din cap pana in picioare si a afisat o grimasa, (oare ce nu i-a convenit? blugii spalaciti si peticiti? bocancii mei uzati super comozi? geaca de piele care nu pica de pe mine 4-5 luni pe an?) mi-a trantit in fata o coala de hartie si un pix si mi-a zis scurt si sec sa scriu o cerere cu datele personale. Dupa bunul meu obicei, in doua minute cererea era gata. Si acum incepe povestea lipsei de respect si a lipsei de organizare. Dragilor, mai bine de un sfert de ora (dupa ceas...pe bune) au cautat amandoua un registru intr-un dulap care avea 4 (patru) rafturi. E adevarat ca intre timp, una dintre ele a primit un apel foarte important de la un oarecare Gyuszi, care, dupa cate am inteles toti cei aflati in secretariat (intre timp se umpluse de lume) era furnizorul de mere pentru iarna a doamnei si cu care a stat la povesti nestingherita lasand balta orice tinea de munca, negociind pretul, felul si cantitatea de mere care urmau sa ii fie livrate. M-am uitat la ceas...autobuzul meu plecase...deja stiam ca voi ajunge acasa cu taxi, asa ca am hotarat ca nu mai avea niciun rost sa ma agit. Imi pierise in momentul acela pana si indignarea si m-a cuprins o curiozitate ciudata...oare ce avea sa urmeze? Pana unde avea sa mearga toata povestea? Mi-am sprijinit asadar barbia in palma, cotul in tablia mesei, zambind (ca la crasma, stiu ca e urat dar speram ca macar gestul meu sa fie bagat in seama si interpretat oarecum), rugandu-l pe Doamne Doamne sa le puna registrul cu pricina in mana si mie sa imi dea rabdare. Intr-un final au gasit registrul care evident nu avea niciun fel de insemnari pe cotor. In conditiile astea nici nu ma mir ca au cautat atata. Oare daca erau scrisi anii scolari pe cotoarele registrelor nu ar fi fost mai usor de gasit? Insa, cand am vazut registrul, m-am simtit usurata si mi-am zis ca in 5 minute ies cu adeverinta in mana. Ce a urmat? Dupa ce a comparat datele din cerere cu cele din registru, doamna secretara mare consumatoare de mere mi-a zis scurt: "Maine dimineata dupa ora 10 veniti dupa adeverinta.". Le-am multumit, am salutat si am iesit. 24 de ore pentru o adeverinta de 5 randuri? 24 de ore? 100 de copii fac dupa adeverinta aia, dragilor. Eu inca o data nu mai calc pe acolo cat traiesc.
Posted on: Wed, 02 Oct 2013 19:14:13 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015