****** Daca ar fii sa-i pui oricarui semen al tau intrebarea: Care crede ca sunt lucrurile care-l fac pe deplin fericit si fără de care n-ar putea trăi?... unii iti vor răspunde simplu: banii, maşinile, vilele cât mai impresionante; iar altii, foarte putini, îşi doresc o viaţă minunată şi liniştită, alături de iubirea vieţii lor... Adică, dragostea lor... Dar, oare, este atât de uşor să întâlneşti persoana perfectă cu care să-ţi petreci tot restul timpului?... ...............Au plecat de la cofetarie cu intentia de a purta unele discutii care sa-i apropie tot mai mult... Dragos mergea alaturi de Adnana complacandu-se in tacerea impusa de ea... Cu toate ca tacerea se cam prelungea, totusi, isi propuse sa n-o forteze sub nici o forma... O privi discret... Nu visa, ci plangea... Era o fata cu mult bun simt, cu o gandire dreapta si profunda... Deodata ea spuse: -- Dragos, acum te cunosc din ce in ce mai mult, iti cunosc bunatatea inimii si cinstea sufletului tau... Eu cred ca nu sunt acea fata pe care tu ti-ai dori s-o ai alaturi... In putinele ore pe care le-am petrecut impreuna am descoperit la tine un suflet sensibil, profund si atat de curat incat... Te plictisesc cumva?... -- Nu Adnana, chiar te rog să continui, dar nu ma mai ridica in slavi... Sa stii ca ceea ce-mi spui tu este mai mult decât interesant, iar toate aceste amănunte mă ajută să te cunosc din ce in ce mai mult... -- Of, măi Dragoș, dacă ai știi cât de bine mă simt atunci când întâlnesc pe cineva dispus să mă asculte, să mă înțeleagă... Știi, în multele și zbuciumatele colocvii cu propria mea conștiință, am ajuns la concluzia că nu trebuie să ascund nimănui suferința mea, că, am și eu dreptul să trăiesc, să iubesc și – de ce nu – să fiu iubită... ..............Deodată, lacrimi mari și fierbinți au început să-i izvorască din ochii frumoși brăzdându-i obrajii... -- Adnana, te rog, nu plânge... De azi inainte voi fi alături de tine oricând: eu voi fi `frățiorul` tău, iar tu vei fi `surioara` mea... Iti promit ca vom trăi împreună bucuriile, tristețile, umilințele tale... Si... iti garantez ca nici de la toate întâmplările fericite ale vieții tale – vrei nu vrei – nu vei mai scapa de mine... -- Mulțumesc mult Dragoș... Știi, întâlnindu-te, cunoscându-te și ascultându-te mi-am dat seama cât de deosebit ești tu... M-ai ajutat sa simt ceea ce n-am simtit niciodata pana atunci... M-ai ajutat sa-mi recapat increderea in mine... -- Hai să lasăm periuța de-o parte... -- Te rog nu mă mai întrerupe... -- Iartă-mă... -- Vezi, apariția ta în viața mea o asemăn cu un soare ce luminează brusc niște întinderi pline de întuneric, de ceață, de umbre, de... -- Hai, Adnana lasă... -- Ba nu las nimic. De când cu nenorocirea asta a mea, am renunțat la toate plăcerile și tentațiile pe care mi le putea oferi viața... -- Și?... Iți pare rău dupa ele?... -- Nu, dar, odată cu trecerea timpului, m-am închis în carapacea mea și am acceptat să trăiesc – de bună voie și nesilită de nimeni – în singurătate, izolată, încercând să uit de toți și de toate... La un moment dat am reînceput să visez, să caut, să încerc... Totuși, să știi că mi-e cam frică... -- Iartă-mă, dar acum chiar că nu mai înțeleg nimic... De cine și de ce ți-e frică?... -- Mi-e frică de tot ce e-n jurul meu, Dragoș... Nu mai am încredere în nimeni și nu mai cred în nimic... -- Și care este motivul?... -- Tot ceea ce mă înconjoară – e-adevărat, cu câteva excepții – m-a dezamăgit... Doamne, cât de ciudată mai e si viața asta... Astăzi îți construiești viitorul, îți faci planuri, visezi, speri, dorești, ajungi să crezi în ceva cu toată ființa ta, iar mâine cazi în gol și te lovești de stâncile unui hau inevitabil în prăpastia căruia te-a împins tocmai credința ta... Oare, se mai merită să cred în ceva, sau în cineva?... -- Gata, te rog, lasă pesimismul... Nu e „ăla” atât de negru așa cum ni se pare nouă... -- Te rog Dragoș, ascultă-mă până la capăt și nu mă mai întrerupe... -- Bine, continua, te-ascult... -- Repet, apariția ta în viața mea este ceva sfânt... . -- Scuză-mă Adnana, dar abia ne-am cunoscut... Cred că ai ajuns prea repede să mă idolatrizezi... -- `Să ce`-ai zis?... -- Să mă consideri deja un „sfânt-aparținător” al vieții tale... -- Of, măi Dragoș... Indiferent ce vei crede tu despre mine, eu voi continua să-ti spun ceea ce simt... -- Dar pe mine m-ai întrebat dacă sunt – sau nu – de acord?... -- Dragoș, mă lași să-mi continui ideea?... -- Sigur... -- Începusem să-ți spun că apariția ta în viața mea, este ceva incredibil... Până în ziua cand te-am cunoscut eram convinsă că – cel puțin pentru oameni ca mine – drumul spre dragoste, spre iubire, este închis pentru totdeauna... -- ?!... -- După spulberarea visului meu de a deveni ceea ce-mi doream n-am mai încercat – în nici un fel – să lupt pentru altceva... Gandeste-te ca pe tine te-a inzestrat Dumnezeu cu o gandire profunda, o judecata dreapta, cu putere de a te apara si de a te afisa in orice loc, pe cand mie Dumnezeu nu prea mi-a dat putere sa-ti pot fi alaturi ori de cate ori vei avea nevoie de mine... Eu sunt altfel... .............Și-a lăsat capul pe umărul lui Dragoș și a început să plângă sfâșietor... -- Adnana, este imposibil sa nu suferi cand iubesti pe cineva... Daca nu suferi, atunci nu mai e iubire... Intr-un fel iti dau dreptate in ceea ce priveste „inzestrarile” pe care mi le-a dat Dumnezeu mie... Totusi, capacitatea de a iubi este un talent dat de Dumnezeu tuturor oamenilor; fara a face vreo diferenta intre ce are unul si nu are celalalt... Of, of, of, of, of... Hai, te rog, liniștește-te... Si daca poti, te rog, continuă... -- Poate altădată... Acum nu se poate... -- Chiar și dacă te rog?... -- Chiar... -- Se spune că iubește, uită, iartă – e cea mai frumoasă artă... -- Știu Dragoș... -- Păi și-atunci?... -- Îmi dai voie să te întreb ceva?... -- Întreabă-mă... -- Vezi, încă din timpul discuțiilor purtate la biserica voastră, mă tot gândesc... Știi, parca nici nu găsesc cuvinte să formulez această întrebare... N-aș vrea să-ți faci o impresie greșită despre mine... De fapt, mi-e și teamă să-ți pun această întrebare... -- Hai, îndrăznește n-o să ți se întâmple nimic sa stii... -- Dragoș, ce te-a determinat să treci peste toate preceptele filozofiei bărbătești?... -- Iartă-mă, dar nu prea înțeleg ce vrei sa spui sau unde vrei să ajungi... Ce sunt aceste „precepte bărbătești?”... -- Normal că nu înțelegi... Dacă nu mă lași să-mi duc ideile până la capăt chiar că n-o să înțelegi niciodată... Mă lași să continui sau nu?... -- Iartă-mă... Te-ascult... -- De ce ai insistat să mă cunoști?... De ce ai trecut peste atâtea prejudecăți?... De ce... -- Stop, stop, stop, stop... Pana aici... Îmi dai voie să-ți răspund?... -- De-abia aștept... -- Din două motive simple... -- Și care sunt acestea?... -- PRIMUL: „Pentru ca e mare păcat să părăsești o iubire înainte de a o cunoaște”, iar AL DOILEA: „Poate că am văzut ceva mai special la tine”... Stii, uneori uitam ca povesti de dragoste intalnim doar in cartile de basme... sau in visele noastre... -- Stai puțin... -- Stau si mai mult... -- Măi Dragoș, tu ai impresia că eu sunt atât de ușor de `aburit`?... Te mai întreb odată: „De ce ai făcut-o?... Din curiozitate?... Ai vrut să vezi dacă una ca mine este în stare să iubească?”... -- Draga mea, iubirea este esenta vietii... Fara iubire esti un om gol... Nimeni nu poate trai asa, amputat emotional, iar daca te plangi ca nu stii sau nu poti sa iubesti, atunci dai dovada de imaturtate... -- Bine, dar... -- Adnana, tu știi ce înseamnă dragostea adevărată?... -- Spune-mi tu... -- Convingerile îndrăgostiților din zilele noastre sunt că ea... -- Cine?... -- Dragostea, măi Adnana... Despre ea vorbeam, dar mă lași să-mi duc ideea până la capăt? ... -- Sigur... Scuză-mă, continuă... -- Cei tineri – în special – au convingerea că dragostea este o credința oarbă, o umilința fără preget, o supunere desăvârșită, o încredere și o dăruire împotriva lor înșiși, împotriva lumii întregi... Dar asta este o convingere total greșită... -- Poți să-mi spui și mie de ce?... -- Se spune ca: „Prima dragoste nu se uita niciodata”... Ma crezi sau nu, dar sa stii ca tu esti prima mea dragoste... Poate ca te surprinde ceea ce-ti spun acum dar esti prima fata de care m-am indragostit vreodata si te iubesc din tot sufletul... -- ?!... -- Nu stiu daca si tu ai aceleasi sentimente fata de mine, dar – indiferent ce se va intampla cu relatia noastra – daca vei avea ocazia sa ma intalnesti, sa nu ma ocolesti... Si nici teama sa vii pe la mine sa nu-ti fie... -- Of, Doamne, nu-mi vine sa cred ce spui... -- Adnana, dragostea nu înseamnă să-ți dai inima și sufletul unuia care – mai devreme sau mai târziu – ți le va zdrobi... -- Ce vrei sa spui... -- Draga mea, dacă fac parte și eu din această categorie?... .........................................................voi ce credeti?... .............................................................oare, avea Dragos doua fete?...
Posted on: Sat, 03 Aug 2013 20:03:53 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015